Regele Lui, Regele Meu, Regele Nostru

Ca multi altii de varsta mea, imi amintesc cu multa bucurie de bunicii mei. Si
de cand ii cunosc pe ei, tot de atunci am auzit de Regele Lor. Povestirile copilariei
mele, spuse la lumina focului din soba, de catre bunicii mei, sunt vii in mintea-mi si
multe din ele se refereau la Regele Lor.

Mi-a povestit bunicul de multe ori, cu lacrimi in ochi,  momentul in care l-a
cunoscut pe Regele Lui, la Sevastopol. Imi povestea de onoarea si bucuria de a-L fi
cunoscut, de a-L fi auzit cum gandeste, cum vorbeste si cat de mult simtea
romaneste…. “Si era bun, si bland, inalt ca un stejar, drept si mare roman… da’amu
s-a sfarsit… a venit ciuma comunista..” – asa isi incheia bunicul amintirile despre
Regele Lui. “… Si era asa frumoooooooooos, ca un inger…” – completa cu ochii in
lacrimi bunica. In sufragerie, in afara tabloului cu strabunicii mei, trona la loc de
cinste  tabloul Regelui, iar dedesubt era tot timpul pregatit: discul de vinil pe care era
inregistrat Imnul Regatului Romaniei… Imi amintesc muzica si versurile lui Alecsandri
si desi eram copil, la auzul lor mi se facea pielea de gaina. Stiam toate strofele pe de
rost, spre mandria bunicilor mei.

Imi amintesc de serile petrecute pe intuneric, in cea mai indepartata camera a
casei unde ascultam cu sufletul la gura cuvintele pline de dor si incurajare ale
Regelui Meu, la radio Europa Libera.

Nici tabloul si nici discul acela nu mai exista acum, au fost confiscate de catre
militie odata cu arestarea bunicului meu. Ce n-a inteles militia atunci cand ni l-au luat
pe bunicul si pe tabloul cu Regele Lui, si imnul regal si restul de carti si de fotografii
care aveau legatura cu Regele lui – Regele Lui era deja Regele Meu, si Regele
Surorii Mele si Regele Verisorilor Mei.

A trebuit sa ma simt mai aproape de Regele Meu si am fost, coplesita de
emotie la lansarea “Muzica Regelui”, iar impreuna cu sotul meu am fost la Ateneul
Roman pe 24 Octombrie, sa-l omagiez pe Regele Meu. Mi-am dorit atat de mult sa-l
vad, incat atunci cand a urcat treptele salii mari a Ateneului, mi-am zis.. “Bunicule, EL
e Regele Meu”  Iar odata cu intonarea Imnului Regal, de emotie, am uitat versurile si
m-am simtit rusinata, ca in ziua in care-L vad pentru prima oara pe Regele Meu, nu
sunt in stare sa intonez versurile atat de dragi bunicilor mei si mie.

M-am bucurat insa, sa vad in jurul meu, o mare de oameni cu ochii inlacrimati
de emotie si ovationandu-l minute in sir. Regele Meu nu este doar Regele bunicilor
Mei , am vazut acolo la Ateneu si in zilele care au urmat – este Regele Nostru.
Majestatea Voastra suntem multi cei care v-am urma, asa cum au facut-o
odinioara si bunicii nostri. Am credinta ca si Majestatea Voastra isi doreste la fel de
mult sa fie al Nostru asa cum si noi ne dorim sa fim ai Vostri. Chemati-ne Majestatea
Voastra si vom veni cu totii. Regele Meu- Regatul Romaniei- Regele Nostru!

Cu plecaciune, adanc respect,

Gianina Toma