Cu Don Quijote, spre Europa regiunilor

Articol scris de Principele Radu al României in februarie 2007, dupa prima vizita in Comunitatea Castilla-La Mancha din Spania

La Ciudad Real, un oras spaniol cu 70.000 de locuitori, Don Quijote nu reprezinta nici cavalerul tristei figuri, nici omul himerelor, nici simbolul cauzelor pierdute. Don Quijote de la Mancha este astazi numele primului aeroport privat din Spania, cu o pista de 4 km, mai „mica“ însa decât mândria locala cu care a fost promovat acest proiect „nebunesc“. Tot Don Quijote este si numele unui club local de handbal cu echipa campioana a Europei, iar „Regatul lui Don Quijote“ este un proiect turistic ce cuprinde un teren de golf, un cazino, un hotel cu restaurante, toate legate de aeroportul omului din La Mancha. Ca sa vedeti cât de spectaculos se pulverizeaza miturile în epoca globalizarii.

Un alt mit, recent de aceasta data:

Românii care lucreaza în Spania sunt uneori ironizati în tara atât în mass-media, cât si în conversatiile private. Singura În necunostinta de cauza noi, cei ramasi acasa si care le stim pe toate, le atribuim „porecle fructifere“, iar singura circumstanta atenuanta pe care le-o acordam este faptul ca trimit la familie 80% din veniturile obtinute în Spania, cu care cei apropiati, ramasi in tara, ridica o noua casa ori îsi îmbunatatesc viata, sanatatea, educatia.

De aici, din regiunea Castilla-La Mancha, in Spania, unde s-au stabilit sute de mii de români, lucrurile arata diferit. Mai întâi, românii care lucreaza aici sunt oameni demni si frumosi. Au caracter, sunt buni cetateni, au demnitate, au simt al raspunderii si sunt poate primii „cetateni europeni“ ai României. S-au asociat deja în 80 de organizatii civice, militeaza pentru cultura, educatie în limba româna, sunt în armonie perfecta cu locuitorii neaosi, vorbesc bine spaniola, pe care au deprins-o la fel de repede ca si modul de viata din tara de adoptie. Ei sunt, în fapt, ilustrarea vie a ceea ce ar trebui sa fie Europa regiunilor. Transferul continental, demn, liber si democratic de energii, de culturi, de aspiratii fara frontiere, de asumare a destinului continental, de contopire a mentalitatilor si întelesurilor lumii latine si crestine ori, într-un orizont înca mai larg, ale lumii europene multireligioase si multiculturale, este aici impecabil.

Sute de oameni au venit la întâlnirile mele de la Ciudad Real. Asociatia Hispano-Româna, condusa de neobositul si entuziastul dambovitean Daniel Comanita, cu sprijinul Ambasadei noastre la Madrid si al ES dnei Maria Ligor, a organizat zeci de întâlniri în patru zile. La primarii, la prefecturi, la consiliile locale, la universitati, în mijlocul ziaristilor, printre miile de români, în bistrourile sau muzeele din oras, în biblioteci, piete publice ori lacasuri de cult. Am întâlnit episcopi, profesori, zidari, tarani, barmani, comercianti, milionari, bibliotecari, soferi, academicieni, politisti. Unii au spus ca România este o tara inteligenta care, desi republica, ofera Casei Regale sansa istorica de a servi într-un mod unic interesele tarii. Altii au spus ca sunt mândri de faptul ca România merge pe drumul prosperitatii si al democratiei. Radiourile locale anuntau ca Ciudad Real primeste in vizita, in aceasta saptamana, doi printi: luni, un print din România, iar vineri printul Felipe. Toti vorbeau de talentul românilor, de extraordinara lor adaptabilitate, de spiritul civic, de civilizatia lor, de generozitatea si prietenia lor, de loialitatea aratata majoritatii, de atasamentul la credinta, cultura si limba, de seriozitatea si caldura lor.
Am vizitat orasele Alcazar de San Juan, Tomelloso, Campo de Critana si Toledo. Acelasi spirit sanatos, demn, echilibrat, peste tot. Români de toate vârstele, de toate conditiile, din toate regiunile tarii, de la Bistrita la Alba, de la Târgu Jiu la Constanta, toti pe picioarele lor, conducându-si destinul în deplina cunostinta de cauza. Nici vorba de umilinta, frustrare, viata la limita legii si alte mituri asemanatoare morilor de vânt din povestea îngalbenita de vreme a cavalerului tristei figuri. Pana si copiii de romani duc partea lor de faima a tarii. La scoala, profesorii spanioli sunt uimiti de usurinta cu care copiii veniti din Romania se adapteaza, cat sunt de flexibili si de imaginativi, de deschisi si de inteligenti.

Trebuie însa dat „Cezarului ce-i al Cezarului“. Ocazia de a merge în aceste regiuni europene din celalalt capat al continentului s-a nascut la Târgoviste si la Pucioasa. Acolo, primind onorabila propunere de a acorda înaltul patronaj „Asociatiei Prietenilor Curtii Domnesti“, am cunoscut partenerii lor europeni din Ciudad Real si, respectiv, Alcazar de San Juan, pe care i-am invitat apoi la Palatul Elisabeta, pentru a-i încuraja sa investeasca în România si sa initieze proiecte europene cu judetul Dâmbovita. Poate ca ei vor fi cei care, mâine, vor initia, cu bani de la UE, construirea unui aeroport privat la Târgoviste, cu pista de 4 km, pe care sa poata ateriza si Air Force One si marile avioane cargo Antonov. Un aeroport care sa aduca turisti în Dâmbovita, marfuri pentru întreaga tara, sa ajute capitala si Otopeniul în mod judicios, sa creasca încrederea oamenilor locului în ei însisi, sa reînvie spiritul domnesc al cetatii Basarabilor, ale carei valori culturale si ospitaliere medievale ar face deliciul generatiilor cu computere si iPod.

Spania este una din putinele tari prospere ale Europei cu mare dinamism si cu o capacitate uimitoare de a absorbi fonduri europene. Când acest fenomen se petrece la o tara cu 44 de milioane de locuitori, acest lucru are un impact continental. România, cu 22 de milioane, va putea sa influenteze benefic o mare parte a continentului, daca se va îndrepta cu acelasi dinamism pe calea prosperitatii. Ciudad Real era acum 50 de ani un sat, comparabil cu cele din România. Acum este un model de dezvoltare europeana. Iar la implementarea proiectelor europene iau parte zeci de mii de români care ar avea multe de spus, daca ar fi întrebati. Din pacate, pentru ei nu exista loc în „paginile“ vietii publice românesti. Noi nu stim ce crede despre viitorul european arhitecta de la Iasi, muncitorul de la Alba Iulia, avocatul de la Targoviste, studentul care culege masline în vacanta sau profesorul de filosofie din Cluj care se afla astazi, pentru o vreme sau pentru totdeauna, în Castilla la Mancha. Europa nu este nici ea interesata sa asculte ce cred acesti oameni. Si totusi, impactul social al prezentei lor este remarcabil. Exemplul lor merge mult deasupra unui simplu exod în cautarea unei vieti mai bune. Povestea lor are legatura cu destinul european, cu salvgardarea, inteligenta si aplicata prezentului, a valorilor familiei si traditiei; povestea lor este înca mai plina de întelesuri decât exodul românesc catre Americi la început de secol XX. Ei sunt cetateni continentali carora Bruxelles-ul ar trebui sa le ridice o statuie, fiindca ei dau viata si substanta kilometrilor de dosare din citadela europeana. Uniunea Europeana creaza reguli pentru o noua paradigma a sistemului international; românii din Spania pun în aplicare idealuri continentale.

Se naste o noua forta a societatii românesti, în afara tarii, dinamica si supla, care este utila atât României cât si Europei. Iar noi, cei de acasa, ar trebui sa remarcam ca Don Quijote a înlocuit morile de vânt cu aeroporturi private.
Ziua de luni 12 februarie a început la primaria din Ciudad Real, unde ma astepta primarul, ca si un mare numar de localnici, adunati în piata publica. Motociclistii îmbracati în haine de piele pe care scria „Politia Local“ au descalecat mândri de pe motocicletele lor cu multi cai putere. Am urcat în sala de Consiliu, unde alesi locali din Partidul Popular si Partidul Socialist au venit la întâlnire. Doi copii români (Dragos si Alexandra) m-au tratat cu pâine si sare. Apoi au avut loc discursurile de primire si o conferinta de presa. Am iesit din primarie si am pornit, cu un întreg cotregiu, catre episcopia catolica, pentru a întâlni pe episcopul provinciei Ciudad Real. La iesirea din primarie am vazut o femeie care vindea loz în plic. Era un loto destinat ajutorarii orbilor. Am cumparat doua lozuri.
La episcop vizita a fost scurta. Mi-a spus ca greco-catolicii din Romania nu au primit înapoi proprietatile. I-am raspuns ca nici Regele Mihai.
Am mers apoi la Universitatea Castilla La Mancha (30,000 de studenti), unde m-am întâlnit cu rectorul si cu profesorii. Am admirat cladirea veche a rectoratului, o fosta asezare spitaliceasca, transformata în vremea napoleoniana în cazarma. Corpurile noi de cladire sunt foarte curate si cu bun gust. Am tinut în sala majestuoasa de festivitati o conferinta despre România. Am raspuns la întrebari.
Apoi am mers la prefect. Dupa întâlnirea oficiala si conferinta de presa, prefectul ne-a invitat în oras, unde am baut o cafea si un suc de portocale, într-o cafenea din centru. Peste tot troneaza Miguel de Cervantes si Don Quijote.

Apoi am mers la o întâlnire cu oameni de afaceri, la alta întâlnire cu comunitatile românesti si la o receptie oferita de primar. Întâlnirea cu românii a fost emotionanta. Oameni generosi, frumosi, responsabili, de toate vârstele, de toate conditiile, cu masura si cu orizont, m-au facut sa fiu mândru ca sunt român si fericit ca traiesc în aceste vremuri. Ei reprezinta o realitate paralela cu lumea bucuresteana care se auto-intoxica. Oamenii acestia au venit, unii de la 500 de kilometri, sa spuna ca sunt fericiti ca tara lor este reprezentata si de Casa Regala. Am petrecut momente de gratie în mijlocul acestor oameni, care nu erau nici exaltati, nici închipuiti. Ei nu idolatrizau propria lor viata, dar nici nu o dispretuiau, asa cum facem noi acasa. Ei aveau justa masura a lucrurilor, iar noi, românii din România, ar trebui sa ne uitam cu admiratie la ei.

Am încheiat, la ora 22, o zi lunga, de 15 ore, în care am multumit de mai multe ori, în gând, lui Dumnezeu, ca traiesc astfel de experiente profesionale. Acest gând mi-a amintit de o declaratie a regelui Juan Carlos I, care spunea, mai demult, ca el trebuie sa-si câstige în fiecare zi dreptul de a fi Rege.
13 februarie, Ciudad Real si Alcazar de San Juan.

Ziua a inceput cu vizita la aeroportul privat „Don Quijote“ din Ciudad Real. Am fost insotiti de mai multi „Doni Quijote“ locali, foarte mandri de realizarea lor, catalogata acum cativa ani drept o nebunie. Aeroportul este inca in faza de santier, dar are toate sansele sa ajunga un aeroport cautat, modern, functional. Am mers in premiera pe o pista de aterizare si decolare, am vazut zonele in mod normal interzise ale subteranelor cu cabluri, incalzire, surse auxiliare de electricitate, etc. Am intalnit 12 muncitori romani, ne-a bucurat in mod reciproc intalnirea, am vorbit despre viata lor aici si despre ce se intampla in tara.

De acolo am mers la Centrul de Investitii, unde am participat la o reuniune cu oameni de afaceri locali si jurnalisti, iar apoi am inaugurat compania „Global Commercium Development“, creata de Daniel si de Ana-Maria Comanita.

Am luat pranzul la un hotel, in compania unui mare numar de personalitati, printre care fostul rector al Universitatii, oameni de afaceri si lideri politici locali.

La sediul Comunitatii Deputatilor Locali am intalnit pe presedinte si prim-vicepresedinte si am facut cateva declaratii presei.
Am ajuns seara la Alcazar de San Juan, unde am revazut pe primarul pe care il primisem la Palatul Elisabeta, cu mai multe luni in urma. El ma astepta in piata primariei, impreuna cu zeci de oameni, iar seara era limpede si calda, cu strazile orasului vechi luminate. Am participat la o reuniune in sala de festivitati, am vorbit despre cooperarea dintre orasul lui si orasul Pucioasa, am cunoscut consilierii locali si oamenii de afaceri prezenti la intalnire, ca si pe cativa romani si jurnalisti locali.
Acolo era prezent si un tanar, singurul consilier local membru al Partidului Comunist. El este antimonarhist si ateu, insa a declarat ca ziua in care a venit la Palatul Elisabeta la Bucuresti a fost una din cele mai insemnate clipe din viata lui.

Am facut o plimbare pe jos pe strazile pietonale din centru, in aerul curat al serii, apoi am mers la centrul cultural al orasului, unde erau adunati zeci de romani si copiii lor. Copiii au cantat si dansat in fata Printului, desi crezusera ca-l vor vedea din nou pe Mos Craciun, fiindca venise in aceeasi sala acum sase saptamani, cu daruri. Dupa intalnirea cu romanii, seara destul de tarziu, am avut o ultima intalnire cu oameni de afaceri locali si cu personalitati ale societatii civile.

14 februarie, Alcazar de San Juan, Campo de Criptana, Tomellosa.

Am inceput ziua prin vizitarea unei fabrici de branzeturi, ultramoderna si foarte mare, cu o productie de 35.000 de tone pe an. Este detinatoarea unor branduri celebre in toata Spania, foarte scumpe, numite Garcia Baquero. Apoi am mers la o scoala primara care are si clase de gradinita, numita Scoala Santa Clara, unde invata multi copii romani; un director inocent si entuziast, invatatori si educatori asijderea, o primire extraordinara.

Am plecat spre Campo de Criptana, o asezare de 15.000 de locuitori cu peste 1000 de romani. Toata lumea era destul de nervoasa fiindca asteptasera 15 minute in strada ca noi sa aparem. O adunare plina de simtire, cu comunitatea romaneasca, primarul, consilierii, oamenii de afaceri locali, jurnalisti, etc. Discursuri emotionante, o expozitie de pictura romaneasca, multe fotografii.

Am mers de acolo la celebrele mori de vant ale lui Don Quijote. Sunt de o extraordinara frumusete. De fapt, cred ca niciodata nu am vazut constructii de mai mare gratie, inocenta si armonie. Sunt cilindrice, albe, cuminti, cu paletele din lemn si o coada la spate. Au atat de mult mister si halou, incat nu cred ca pot fi descrise in cuvinte.

De aici am plecat spre orasul Tomelloso, unde am vizitat intai fabrica de vin „Virgen de los Vinos“, cu o productie de 150 de milioane de litri pe an. Ca si in cazul fabricii de branzeturi, compania vinicola se afla in orase din Spania care, acum 20 de ani, aproape ca nu existau din punct de vedere economic. Totul a inceput sa devina dinamic, surprinzator, doar in ultimii ani. De aceea cred ca Romania are mari sanse daca oamenii se vor lasa condusi de curaj, viziune, generozitate si spirit de initiativa. Acesta este si sensul descrierii amanuntite a acestei vizite pe blog. As dori sa conving cat mai multi cititori despre sansa extraordinara pe care o are in acesti ani libertatea de actiune in Romania.

Ne-am intalnit apoi cu primarul orasului. El a organizat la primarie o conferinta de presa, urmata imediat de o intalnire cu consilierii locali, societatea civila si oamenii de afaceri proeminenti ai urbei. A fost o cursa contra cronometru tot acest program de trei zile, cu luari de cuvant, intalniri, dialoguri, conferinte de presa, o prezenta publica neintrerupta.

A urmat o plimbare prin oras, pe jos, apoi o intalnire intr-o mare sala de spectacol cu comunitatea romaneasca. Nu au venit mai mult de cateva zeci de romani, dar dialogul cu ei a fost emotionant si plin de miez. Sunt oameni din toate colturile tarii, de cele mai felurite profesii, de toate varstele, care sunt interesati de ce se intampla in tara, de cum merge lumea larga, de ceea ce face Casa Regala in Romania, etc.

Doi frati din Maramures au fost deosebit de activi in conversatie, cu ei am schimbat o multime de ganduri. Unul din ei m-a intrebat care ar fi cele trei sfaturi principale pe care le-as da, in cazul in care mi s-ar cere parerea. Am spus ca ar fi trei cuvinte: prosperitate, identitate, iubire. M-a intrebat daca aceasta ar fi ordinea importantei lor; am raspuns ca ordinea ar fi: identitate, iubire, prosperitate.
Am incheiat ziua cu o receptie oferita de primar intr-un hotel-restaurant nou, in sala mare de ceremonii. Am facut multe poze si am incercat sa ascult pe fiecare. Toti erau emotionati, deschisi, calzi, primitori. Erau si basarabeni.

15 februarie, Toledo si Madrid

Ultima zi a unei vizite intense si plina de satisfactii si surprize placute. La Toledo, un oras-muzeu in care nu stii la ce sa te uiti mai intai, prima întalnire are loc la Guvernul Regional, unde este multa presa, in compania vicepresedintelui. Am nimerit într-un moment de întruniri importante ale politicii locale, asa ca discutia nu este prea lunga. Intreaga delegatie si cu mine mergem apoi la o organizatie guvernamentala care promoveaza investitiile spaniole în afara tarii. Aici petrecem mai mult de o ora, în care stabilim cateva întalniri cu investitori spanioli în primavara, în Romania, la Brasov si Reghin.
De acolo mergem la Primaria orasului Toledo, o cladire de o mare frumusete, concurata doar de palatul episcopal si de catedrala somptuoasa. Primarul este incantat de vizita, ne primeste cu mult entuziasm. Facem o ampla conferinta de presa, in care scoatem in evidenta potentialul economic fara precedent al Spaniei, ca si numarul mare de romani din regiune, oportunitatea intensificarii relatiilor economice cu Romania si parteneriatul european al regiunilor.

Apoi am sansa unei scurte plimbari pe jos în orasul vechi superb, ce a facut din Toledo un brand unic în lume. Catedrala este detinatoarea catorva tablouri de Caravaggio, El Greco, Goya si Van Dyke, lucru mai putin obisnuit pentru un loc de cult.

Mergem la masa de pranz cu oficialitatile din Toledo, amabile si ospitaliere.

Urmatoarea vizita are loc la Academia de Infanterie, o scoala de aplicatie, în traducere romaneasca. Generalul, comandant al scolii, ma primeste în sala de consiliu si impreuna discutam despre sistemul de invatamant din tarile noastre precum si despre cooperarea militara in domeniul invatamantului. Am vizitat academia timp de o ora, muzeul, curtea interioara, biblioteca, sala de festivitati si cateva sali de curs.

La ora 20.30 am participat la receptia oferita de ambasadoarea Ligor, care m-a acompaniat în întreaga ultima zi de astazi a vizitei. La receptie au venit un mare numar de romani stabiliti în Spania, preoti, ziaristi, profesori, oameni de afaceri, studenti, artisti, în mare masura tineri. Am stat de vorba cu ei si cu diplomatii ambasadei si familiile lor, într-o atmosfera de încredere, admiratie si respect, asa cum am dorit întotdeauna sa fie întalnirile între romani, în afara tarii. Am vorbit despre valorile Casei Regale, despre generozitate, loialitate, puterea exemplului personal, spirit de raspundere, despre institutiile perene si despre un alt tip de leadership decat cel politic predominant în Europa de astazi.
Vineri 16 februarie inchei vizita printr-o intalnire cu sapte ziaristi romani, editori ai unor publicatii in limba romana din Spania.