Pentru Neam şi pentru Rege. Cel mai mare pas
|
Articol de Flavius Boncea, Ziarul Timișoara
Valuri de cerneală au curs în ultimele zile pe tema proiectului de lege făcut public de guvern privind instituţionalizarea Casei Regale a României. Opinii pro, opinii contra, opinii fără opinie – aşa cum, probabil, este şi normal să se întâmple într-o democraţie. Însă cel mai trist lucru este că majoritatea opiniilor contra vin tocmai din zona monarhiştilor cu state vechi, a celor care până mai ieri şi-ar fi dat viaţa pentru Familia Regală şi care, astăzi, văd în promovarea acestei legi o abdicare de la idealul de revenire a României la statutul de monarhie constituţională. Au ei dreptate? Nu, şi voi explica acest lucru în cele ce urmează. Este foarte adevărat faptul că republica în România nu este legitimă, iar reintrarea României în legalitate nu s-ar putea face decât prin revenirea la ultima Constituţie legitimă, cea din 1923, care să fie revizuită ulterior. Dar, dincolo de aspectul legal, nu putem trece cu vederea faptul că, totuşi, din 1948 încoace, forma de guvernământ a României este această republică ilegitimă. În cei 26 de ani scurşi de la Revoluţie am avut o clasă politică şi o societate civilă incapabile să repună România pe drumul ei firesc. Practic, Familia Regală a României, în frunte cu Majestatea Sa Regele Mihai, a luptat de una singură, cu puterea pe care o are o simplă familie, pentru a-şi redobândi locul cuvenit în societatea românească. O luptă de cele mai multe ori inegală, în condiţiile în care adversarii regalităţii aveau un ascendent de jumătate de secol de manipulare securistă şi comunistă. Acum, după aproape 69 de ani de la abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui, Familia Regală şi-a câştigat un loc în această societate iar un guvern vine să statueze acest fapt. În această republică ilegitimă, cu consensul clasei politice, cineva s-a gândit să recunoacă meritele Familiei Regale şi să-i ofere un statut juridic care să o ajute să îşi continue misiunea în slujba ţării şi a poporului român. Niciunde în acest proiect nu se vorbeşte de faptul că Familia Regală trebuie să îşi asume actuala formă de guvernământ sau actuala Constituţie. Niciunde nu se spune că, prin adoptarea acestei legi, discuţiile despre restaurarea monarhiei devin caduce. Familiei Regale nu i se impune nimic şi nici nu i se oferă nimic mai mult decât recunoaşterea publică a faptului că ea EXISTĂ; este aici, este printre noi, este pentru noi, „păstrătoarea valorilor şi tradiţiilor statale ale Coroanei Române, care simbolizează suveranitatea şi independenţa naţională”. Iar acest moment este văzut, culmea!, de unii monarhişti ca o nouă abdicare. De fapt, avem de-a face cu cel mai mare pas de după 30 decembrie 1947 înspre revenirea României la monarhie constituţională. Corul denigratorilor Familiei Regale din aceste zile uită, cu ştiinţă sau nu, ceilalţi paşi, mai mici sau mai mari, făcuţi de-a lungul ultimilor 20 de ani înspre revenirea la monarhie. Paşi la care nu au avut nimic de comentat, din câte îmi aduc aminte. Cum ar fi redarea paşaportului românesc M.S. Regelui Mihai I al României în 1997 – atunci nu a fost o abdicare faptul că Regele a acceptat să se întâlnească cu preşedintele României şi a acceptat un paşaport emis de un guvern republican? Sau cum ar fi legea privind statuarea zilei de 10 Mai ca sărbătoare naţională a României precum şi legea privind repunerea coroanei pe acvila din stema României – oare, acestea nu sunt tot acte de abdicare? Ca să nu mai vorbesc de discursul Regelui Mihai ţinut în 2011 în Parlamentul României – da, un parlament republican! Şi au mai fost mulţi paşi, în multe alte ocazii, când nimeni nu a avut nimic de obiectat. Astăzi, însă, când suntem în faţa celui mai mare pas înainte (de până acum) pentru lupta noastră, a monarhiştilor, unii dintre noi se trezesc să acuze. Iar discuţia se poartă în termeni cel puţin indecenţi, mai ales la adresa A.S.R. Principesei Moştenitoare Margareta, Custodele Coroanei Române. Tuturor acestora ar trebui să li se aducă aminte, probabil, un singur lucru: Majestatea Sa Regele Mihai I al României trăieşte. Vede tot ce se întâmplă în jur. Şi suferă. Atâta tot că de data aceasta durerea Sa este mult mai mare, pentru că loviturile nu vin din afară, ci din interior, într-un moment în care clasa noastră politică, aşa cum este ea, a ajuns să recunoască legătura instituţională dintre Familia Regală a României şi Statul Român. Flavius Boncea P.S. – La adresa http://www.petitieonline.com/institutionalizareacaseiregale puteţi semna o petiţie în favoarea proiectului de instituţionalizare a casei Regale a României. Citiţi, semnaţi, daţi mai departe. O faceţi pentru Ţară, pentru Neam şi pentru Rege.
|
O parte din cei care nu au inteles pasii si lupta neobosita a MS Regelui Mihai al Romaniei impreuna cu Alteta Sa Regala Printesa Margareta pentru revenirea Regatului Romaniei la starea sa statala legala si anume acela de Monrahie Constitutionala, ar trebuie sa stie ca pentru cei care dorim revenirea Regatului Romaniei la normalitate nu se va folosi niciodata metoda de constrangere si santaj !
De ce ? PENTRU SIMPLU FAPT CA “NOI NU SUNTEM EI !”
Cu adanc respect pentru MS REGELE ROMANIEI
Cu adanc respect pentru Alteta Sa Regala Printesa Margareta a Romaniei, Custodele Coroanei Regale.
Sunt total de acord cu Dvs., domnule Flavius Boncea. Mi-am exprimat deja pozitia, identica cu a Dvs., sub titlul “Precizari privind legea de institutionalizare a Casei Regale a Romaniei” (cel ce cuprinde interviul ce i-a fost luat avocatului Ioan Luca Vlad de catre Alice Iacobescu de la Digi TV), unde am doua comentarii, ultimul fiind o referire la pozitia primului comentaror, dl. Cristian…
Cu deosebita consideratie,
prof. Diana Lucia Zotescu
dr. arh. Robert Eugen Zotescu
PAREREA MEA ESTE FACUTA LA INTERVIUL DIGI TV PRIVIND “PRECIZARILE LEGII DE “INSTITUTIONALIZARE” ???!!!!)”
Acest proiect este unul benefic pentru ca pe deoparte normalizeaza si statueaza o relatie care de mult timp ar fi trebuit sa existe intre Stat si Casa Regala a Romaniei. Actul normativ va obliga din momentul adoptarii sale toti participantii la viata politica a Tarii sa ia in considerare existenta acestei Institutii vitale pentru Tara si Societatea noastra. Pe de alta parte Legea (prin efectele si consecintele ei viitoare) va pregati terenul pentru acceptarea ulterioara si deplina a ideii de monarhie constitutionala de catre Romani. Casa Regala a Romaniei nu abdica de la niciun principiu care i-a calauzit pasii in ultimii douazeci si sase de ani. Nu se renunta in niciun fel la ideea unei restaurari viitoare a Coroanei ca institutie conducatoare a Statului.
Din primul moment in care am citit proiectul de lege propus de Guvernul Romaniei am fost de acord cu acesta. Din pacate (si acest lucru l-am remarcat de foarte multi ani) o parte dintre sustinatorii ideii (as putea spune chiar proiectului national pentru ca poate imbraca o astfel de forma) revenirii la monarhia constitutionala in Romania traiesc intr-un fel de romantism istoric ce se manifesta prin suprapunerea pana la confuzie totala a ideii de Regalitate cu cea a imaginii Majestatii Sale Regelui Mihai I-ul al Romaniei in epoca tineretii Sale si a unei epoci interbelice. Ceea ce fac acesti oameni este total gresit! Notiunea de Regalitate in Europa de astazi inseamna mult mai mult iar de la momentul 1947 au trecut aproape 70 de ani rastimp in care Tara noastra a trecut prin nenumarate transformari politice, sociale si de natura juridica la capatul carora noi, cei de astazi, nu mai putem percepe Regalitatea asa cum o faceau bunicii si strabunicii nostri pana in 1947. Acest lucru se manifesta si in restul Europei monarhice. Regalitatile europene s-au schimbat profund in ceea ce priveste relatia cu statele in care domnesc sau in care nu se mai afla in exercitiu, dar si in relatia cu popoarele Lor.
Eu ca Roman prefer o monarhie constitutionala privita ca o institutie moderna, supla, capabila sa se poata adapta diferitelor situatii sau aspecte ale tumultoasei vieti politice si sociale romanesti. Practic, prefer tipul de monarhie constitutionala spaniola decat tipul de monarhie britanica. Eu nu imi doresc spre exemplu un monarh al carui rol sa fie doar acela de a semna fara sa se opuna orice act ce I-ar fi inaintat de catre Guvern sau Parlament si care sa se plimbe cu caleasca prin oras ci imi doresc un Suveran care sa fie foarte implicat in viata Societatii si Poporului Roman actionand ca un reprezentant suprem al Poporului in relatia acestuia cu Guvernul si Parlamentul Romaniei precum si sa conduca politica externa a Statului.
Fiecare tara este diferita sub toate aspectele de celelalte tari iar Romania nu va fi niciodata Marea Britanie! Istorii, popoare, societati si mentalitati total diferite.
Un alt aspect pe care doresc sa-l punctez este acela in care anumiti monarhisti – unii dintre ei chiar afirma ca ar fi juristi!!! – considera ca ar trebui repusa in drepturi Constitutia de la 1923 dupa care sa i se faca anumite modificari pentru a o actualiza. Dati-mi voie sa va spun ca aceasta idee este o utopie! Asta ca sa nu folosesc un alt cuvant. Sub aspect constitutional, proiectul acesta ar fi din start respins pentru ca in cadrul Constitutiei de la 1923 nu se face de exemplu vorbire de existenta unei sume de institutii contemporane noua cum ar fi Curtea Constitutionala. Sau, de exemplu, se prevede in mod strict succesiunea la Tron in mod salic. Ori sa incepi sa foarfeci si sa peticesti pe ici pe colo un text constitutional care era bun pentru acea epoca dar care nu mai este adaptat vremurilor noastre este ca si cum ai lua o rochie veche mancata de molii si ai pregati-o pentru participarea la Garden Party. Din punctul meu de vedere as prefera ca modificarile sa se faca pe actuala Constitutie iar din cea de la 1923 sa cautam si sa aplicam modalitatea prin care puteau conlucra cele trei puteri ale Statului Roman. Cat priveste partea tehnica cum ar fi posibila o asemenea rocada a Constitutiilor cand pe alesii neamului nu ii gasesti pe la Parlament cu lunile iar cand sunt nu este cvorum? A fi parlamentar la noi nu inseamna in mod neaparat ca ar trebui sa simti ca un Roman sau sa fii si patriot.
Este exact ceea ce au făcut specialiștii Grupului de Acțiune pentru Monarhie si Democrație, stimate domnule Pantea! Grefarea principiilor încă valabile ale Constituției din 1923 pe Constituția actuală, pentru că procedura de adoptare să dureze cit mai puțin.
La cuvintele lui Hegel : ” Istoria nu e terenul fericirii”, Alexandru Paleologu venea cu o sublima si necesara completare: ” Dar e al sperantei “.
Am semnat aceasta petitie pentru ca am fost, sunt si voi ramane un umil supus si slujitor al Coroanei Romane si pentru ca toata speranta mi-o asez la picioarele Custodelui Coroanei, Altetei Sale Regale Principesa Moștenitoare Margareta a Romaniei, si prin aceasta la picioarele Regelui meu ! Dumnezeu sa binecuvanteze Familia Regală a Romaniei si neamul românesc ! Nihil Sine Deo ! Nihil Sine Rex! Trăiască Regele!
România, numele tău azi e Dezbinare
Opinii • Editorial
Am azi vârsta pe care a avut-o Majestatea Sa Regele Mihai când m-a primit într-o vizită de curtoazie la Versoix… Am stat de vorbă cu Majestatea Sa despre tot ce era atunci în ţară. Întrebările Regelui erau pe baza unei cunoaşteri amănunţite a evenimentelor şi voia o părere a unui oarecare vizitator din ţară. Numai dacă ai stat în prejma MS Regele Mihai poţi înţelege naturaleţea majestăţii, valoarea unei gândiri analitice şi dragostea pentru neamul din care simte că se trage!
În 1947 eram cu ceva mai mică decât copilul desemnat Rege în 1927. Întreaga mea viaţă a fost marcată de durerea pe care am simţit-o atunci, că Regele are de suferit din cauza unor oameni care nu-mi iubeau nici tatăl… Aduc vorba despre mine, nu ca să-mi satisfac orgoliul, ci ca să aduc în discuţie ce a însemnat pentru copilul Rege să aibă sentimentul de răspundere în faţa unei datorii, pe care n-o înţelegea deplin, dar a cărei semnificaţie o simţea cu acuitatea vârstei. Sentimentul faţă de poporul Său s-a născut odată cu însăşi conştiinţa de sine a ceea ce va deveni OMUL Mihai al României. Dacă eu am avut o anume ţinută, chiar în vremea în care am fost utmist şi membru de partid, era pentru că în familia noastră AVEAM UN REGE! Aveam un Rege care ne transmitea pe diverse căi dragostea pentru ţara şi poporul său şi care ne împărtăşea durerea că se petreceau lucruri de neconceput contra întregului popor supus unui sistem ipocrit şi tiranic…
Când în 22 decembrie s-a spus la TV că de acum Ţara se va numi simplu România, am fost sigură că pasul următor va fi să restaurăm monarhia, cea scoasă din ţara devotată Regelui ei de către tancurile şi trimişii lui Stalin… Am crezut în revolta românilor şi nu mi-am imaginat că totul trebuia să fie doar perestroika! Am primit de la prietenii francezi Point de Vue din 11 ianuarie 1990, no.2163, în care MSR Mihai spunea clar: „Desigur, eu vreau să revin în România cât de repede e posibil: aşteptăm asta de patruzeci de ani! Dar eu nu doresc să dau impresia că mă impun. Aştept să văd dacă oamenii care tocmai au luat puterea se vor pune de acord asupra unui program. Cât să mă lansez de acum în această bătălie, eu cred că este puţin prematur. Cel puţin asta consider. De altminteri, oamenii la putere acum sunt aproape toţi comunişti şi mulţi au fost cu Ceauşescu; toată aceasta nu este încă destul de clară”.[1]
Nouă celor din ţară ne-a fost încă şi mai puţin clar, noi am înţeles mult prea târziu că morţii revoluţiei trebuiau să acopere cu sângele lor acţiunea de înlocuire a lui Ceauşescu cu un comunist moderat – Ion Iliescu…
Românii au cerut jos comunismul şi sub presiunea lor Iliescu şi echipa dirijată de Silviu Brucan au schimbat discursul. Doar s-a văzut clar schimbarea încă în cursul discursului din balconul de la CC în 22 dec. Cine avea timp să fie atent la aceste amănunte?!
Pentru această echipă, Regele Mihai era un duşman, o spaimă că le poate răsturna victoria şi de îndată „răspândacii” au trecut la treabă şi au împroşcat cu noroi ca pe vremea „regimului comunist” tot ce ar fi putut lăsa poporul să-şi aducă aminte cele trăite sub monarhie! Stăpâni pe situaţie, emanaţii nu s-au sfiit să-l alunge pe Rege după ce îi îngăduiseră o vizită privată de Crăciun, în 1991, sau mai târziu în 1994. Spaima a fost exacerbată de reacţia românilor la vizita de Paşti1992 aRegelui. Într-un glas românii au strigat „Majestate, nu pleca, asta este Ţara Ta!” şi „Monarhia salvează România”. Din păcate, monarhiştii nu au fost capabili să contracareze manipularea ce a urmat cu şi mai mare vigoare. Nu a existat o adevărată şi coordonată acţiune a grupurilor de monarhişti din ţară. Dacă astăzi, Regele Mihai şi familia regală are un procent ridicat de încredere şi de susţinere, nu monarhiştii pot să îşi atribuie acest merit, care aparţine întru totul activităţii Regelui, Reginei şi Principesei Margareta.
Buimăceala din asociaţiile monarhiste este acum şi mai tristă şi din punctul meu de vedere a devenit indecentă. Prilejul este spaima în faţa trecerii timpului, fără ca Ţara să fi redevenit monarhie.
Am ascultat puncte de vedere ale unor monarhişti mai vechi sau mai noi, care trec peste VOIA Regelui, considerându-se îndreptăţiţi (în numele cui?) să „găsească” soluţii mai „valabile” decât cele hotărâte de Rege! Cu ce sunt mai buni aceşti monarhişti decât detractorii Regelui care voiau cu tot dinadinsul să lămurească poporul că Regele nu a gândit singur, a fost mereu dirijat din umbră?
Să îndrăzneşti să afirmi că Regele Mihai s-a lăsat îmbrobodit de un securist infiltrat în familie, să îndrăzneşti să susţii că MS Regele, care a ştiut exact care au fost mijloacele prin care „comuniştii” au pus mâna pe putere după intrarea sovieticilor „ca aliaţi”, să nu fi fost în stare să recunoască acţiunile de subminare a Familiei Majestăţii Sale este la fel de grav ca acuzele ce i s-au adus de comunişti că nu şi-a servit poporul, că a urmărit doar interese materiale!
Un astfel de „monarhist” foarte vocal voia nu de mult aducerea unui membru al familiei Hohenzollern-Sigmaringen ca succesor şi mai recent acuza casa regală a României că pentru a obţine Palatul Elisabeta, care n-ar fi aparţinut nicicând Casei Regale (palatul a fost construit de şi pentru principesa Elisabeta, fosta regină a Greciei, a doua fiică a Regelui Ferdinand!), este în stare să accepte distrugerea monarhiei…. Lipsa de cultură politică nu îl stânjeneşte deloc. Marius Ghilezan afirma în România Liberă (http://m.romanialibera.ro/opinii/comentarii/coroana-nu-reprezinta-un-drept-patrimonial-al-casei-regale-422409: “Coroana Română nu este un drept patrimonial al Casei Regale. Ea aparţine poporului român. A fost făcută din oţel, fiind turnată din ţeava unui tun otoman, capturat în timpul Războiului de Independenţă din1877”. Această coroană este într-adevăr doar un artefact din tezaurul României. Coroana este ceva mai mult decât obiectul de patrimoniu naţional. Coroana este atributul suveranului, fie el domnul Ţărilor Române, fie Regele României. Pentru comunişti aceasta reprezenta simbolul monarhiei întruchipate prin domnul uns de Dumnezeu, şi nu al suveranităţii naţionale. Emanaţii revoluţiei furate au fost la fel de înspăimântaţi că dacă ar repune coroana pe steagul naţional ar permite subliminal revenirea la monarhie… Această Coroană ca şi materializarea ei păstrată la Muzeul Naţional de istorie sunt atributele REGELUI MIHAI ca uns al lui Dumnezeu şi succesor demn al Regilor României.
Ce ipocrizie! Domnia sa consideră că proiectul de lege propus de Guvern este un fruct otrăvit, „menit să amărască şi mai mult suferinţa bătrânului şi iubitului nostru Rege”. Oare cum va primi MS Regele afirmaţia susţinută cu vorbe fără acoperire că ”Reprezentanţii de azi ai Casei Regale doresc o tranzacţie oneroasă cu statul român, prin aranjamente politice de culise. Am mai spus (sic), Custodele vrea să vândă republicii Casa Regală”.
Acest domn este „depozitarul adevărului” Casei regale şi îl afirmă pe toate căile. Domnia sa ştie că Regele este captiv. Regele este incapabil să facă altceva decât îi impune Prinţul Radu, care o domină şi pe ASR Margareta… Nu deţin informaţii, ştiu doar din surse necontrolabile că Radu Duda ar fi fost în serviciile securităţii. Monarhiştii „sadea” l-au condamnat pe Rege că a acceptat căsătoria Principesei cu „un actor” şi securist pe deasupra! Dar este o constatare de bun-simţ că Principele Radu a devenit, cu real talent, un purtător de cuvânt al valorilor preţuite de MS REGELE MIHAI. Tot din surse necontrolabile am aflat că acest „abil securist” a făcut o greşeală impardonabilă şi pentru un om oarecare, a cerut în scris (probă materială?!) eliminarea doamnei Marilena Rotaru de la “Ora Regelui” (Emisiunea “Jocuri de Putere!” din 1 iulie retransmisă la cererea publicului şi în 10 iulie). Eliminarea, pe care o regret ca toţi cei ce îi cunosc activitatea, putea fi motivată astfel, oricum, dacă ar fi reală această piesă acuzatoare, ar trebui făcută publică. Altfel poate fi doar încă o dezinformare ca atâtea care ne sunt menite din toate părţile…
Înţeleg durerea Doamnei Rotaru că în aceşti 27 de ani voinţa naţională a fost aşa de dezbinată că nu l-a readus pe tron pe cel care prin graţia lui Dumnezeu a servit pe români! Dar să treci peste voinţa Regelui de a nu mai ţine relaţia cu Casa Hohenzollern-Sigmaringen şi să regreţi absenţa acesteia la aniversarea monerhiei este să treci peste faptul că din 1916 Regele Ferdinand este de România. Ne luăm libertatea să ştim mai bine decât Regele Mihai ce este de făcut? Majestatea Sa a fost acela care a venit şi a stat de vorbă cu preşedintele Iliescu, fără să fi legitimat prin asta abdicarea ce i-a fost impusă de predecesorii domnului Iliescu! Prin revenirea în ŢARA SA, Regele a dat posibilitatea românilor să fie martorii direcţi ai copleşitoarei sale prezenţe. Numai acceptând o realitate existentă a putut veni REGELE ROMÂNILOR să ţină discursul din Parlamentul României. Numai revenind în ţară a putut deschide poarta unei reale activităţi a Casei regale în întreaga Ţară. Îmi pare tare rău să constat că doamna Rotaru uită toată această activitate, vizitele Regelui şi Familiei regale peste tot în ţară, evenimente la care a fost martoră şi astfel le-a putut face cunoscute.
Un sfert de secol am aşteptat să facă Majestatea Sa ceva şi să revină pe tron, când a repetat de fiecare dată că POPORUL ROMÂN este cel care trebuie să o dorească şi să treacă la faptă!
Speranţa în restaurarea Monarhiei se va înflăcăra doar dacă activitatea Casei regale va continua, doar dacă nu o vom murdări cu acuze de abdicare de la “responsabilitate faţă de destinul acestui neam” când Principesa Moştenitoare şi-a asumat-o din primele zile ale lui ianuarie 1990.
Monarhia este o instituţie perenă, politicienii sunt temporari şi ei sunt doar cei aleşi de popor. Monarhia este cea care serveşte poporul român, nu pe reprezentanţii săi din momentul acesta.
Ca să continue activitatea în slujba poporului român şi nu pentru a obţine privilegii, consideră Principesa, cel mai probabil cu acceptul Regelui, că este necesară o formulă legală de a defini Casa regală ca persoană juridica autonomă.
În 7 iulie la „Jocuri de Putere” am asistat la spaimele aproape unanime că monarhia este dată pe mâna parlamentului, care este alcătuit din oameni nepotriviţi a „audia” pe ASR Principesa Margareta, că monarhia va deveni instituţie de utilitate publică…
“Titlul actului normativ Lege privitor la Casa regală”, Secţiunea 5, 2: ”Şeful Casei Regale este recunoscut la momentul intrării în vigoare a legii, prin Declaraţie a celor două Camere ale Parlamentului, organul reprezentativ suprem al poporului român.”
Textul proiectului este clar, explicit şi corect gramatical – se prevede „recunoaşterea poziţiei de Şef al Casei Regale a României ca poziţie de demnitate publică”…
Doar Dl Ion Ioniţă a fost în stare să atragă atenţia că parlamentul este reprezentantul poporului suveran şi că este cel ales pe baza unor propuneri de proastă calitate din partea partidelor…. Da, Domnul Principatelor Unite, Carol, adus în ţară pe baza unui plebiscit, a fost confirmat de parlament pe baza unei noi constituţii care consfinţea domnia constituţională. Regele Ferdinand a fost confirmat de către parlament la moartea Regelui Carol I. Tot Parlamentul a consfinţit revenirea tânărului Rege Mihai pe tronul abandonat de Carol al II-lea în 1940.
Dacă nu suntem mulţumiţi de parlamentarii actuali, nu putem face vinovat pe nimeni altcineva decât pe noi înşine, noi cei care ne lăsăm manipulaţi, îmbrobodiţi şi alegem ce ni se bagă pe gât! Trăim de un sfert de veac o manipulare sfruntată, cu cât minciuna este mai evidentă este mai credibilă! Nu mai suntem un popor demn şi conştient, ne dezbină toţi cei care îşi permit să se considere deţinătorii soluţiilor pentru binele Statului (lor!).
Monarhiştii sunt mai dezbinaţi ca niciodată şi nu ştiu cui îi serveşte. SIGUR NU MONARHIEI ŞI RESTAURĂRII.
Nu ştiu câţi au citit „Norme Fundamentale, promulgate de mâna Regelui Mihai I, Şef Suveran al Casei Regale a României, prin Graţia Lui Dumnezeu, Rege încoronat al României şi jure sanguinis Mare Maestru al Ordinelor şi Decoraţiilor Casei Regale a României” intrate în vigoare la 30 dec. 2007. Sigur, dacă au o urmă de respect faţă de Regele Mihai, nu au cum pune la îndoială hotărârea regelui de a desfiinţa prevederile legii salice (emise în secolul VI p.Chr.) şi acceptabile în România secolului XIX şi începutul secolului XX, când femeile nu aveau drepturi politice recunoscute, dar complet aberante în mileniul III, când ne străduim (e drept că în ţara noastră merge mai greu !) să trăim egalitatea între femei şi bărbaţi – regulă a democraţiei.
“Actionand in conformitate cu vointa mea libera, FAC PUBLICE URMATOARELE DECIZII:
Fiica mea cea mare, Principesa Margareta, va fi succesorul meu dinastic si Sef al Casei Regale a Romaniei, dupa moartea mea. In cazul in care Natiunea romana si Parlamentul Romaniei vor considera potrivita folosirea monarhiei ca forma de guvernamant, solicit Parlamentului sa renunte la aplicarea legii salice, care nu corespunde nici drepturilor din Europa de astazi, nici valorilor societatii romanesti. Pana cand aceste lucruri se vor intampla, Principesa Margareta va ramane, dupa moartea mea, Seful Casei Regale a Romaniei si Custode al Coroanei Romaniei.”
Un sfert de veac nu s-a acţionat pentru a convinge NAŢIUNEA ROMÂNĂ să adune semnăturile necesare pentru modificarea Constituţiei republicane 2003, art.150, 1-2 şi să ceară revizuirea acesteia şi mai cu seamă art. 152, 1, privind forma republicană de guvernământ; pentru asta am fi avut nevoie de conştiinţă de neam, perseverenţă şi unitate…
După acest eşec al celor ce dorim revenirea României la statutul său de suveranitate pe linia tradiţiei monarhice – singura formă de guvernământ pe care am avut-o până la instaurarea dictaturii proletariatului – când Casa Regală consideră necesară formalizarea juridică a existenţei sale într-o ţară supusă tuturor furtunilor (mă refer aici doar la cele interne!) găsim că ne desfiinţează nădejdea de a mai fi vreodată monarhie.
Premierul D. Ciolos (http://epochtimes-romania.com/news/dragnea-surprinde-statutul-casei-regale-trebuie-reglementat-mult-mai-bine-o-sa-vorbesc-cu-colegii-mei—248603) a spus fără echivoc: “Noi lucrăm deja cu Casa Regală de mai multe săptămâni în urma unor idei şi propuneri care au venit din partea dânşilor. Lucrăm la o astfel de propunere şi mă bucur să aud că şi domnul Dragnea ar putea susţine o asemenea abordarea. Sigur, urmează să discutăm detaliile, dar a existat această solicitare şi din partea Casei Regale care să delimiteze clar şi precis rolul şi contribuţia pe care Casa Regală le poate avea în societatea românească. Vom veni cu câteva idei, câteva propuneri, şi sigur vor fi supuse dezbaterii parlamentare”. Deci nu este o iniţiativă PSD de a subordona Casa Regală.
“Titlul actului normativ Lege privitor la Casa regală”, Secţiunea 2, 2 „Proiectul de lege prezentat propune soluţii pentru depăşirea obstacolelor care stau în calea dezvoltării pe termen mediu şi lung a activităţii Casei Regale a României în parteneriat cu instituţiile publice, astfel:
– acordarea personalităţii juridice pentru aceasta
– recunoaşterea poziţiei de Şef al Casei regale a României ca poziţie de demnitate publică…”
Aceste fraze vin să dea o formă juridică Normelor şi anexelor redactate de Regele Mihai în 2007….
„Proiectul de lege încadrează activitatea publică a Casei Regale şi stabileşte o metodă constituţională validă de recunoaştere a Şefului acesteia la momentul intrării în vigoare a legii. Toate aceste activităţi vor fi sub controlul Parlamentului, Şeful Casei Regale depunând anual un raport în acest sens.”
Secţiunea 5, 2: ”Şeful Casei Regale este recunoscut la momentul intrării în vigoare a legii, prin Declaraţie a celor două Camere ale Parlamentului, organul reprezentativ suprem al poporului român.”
“Titlul actului normativ Lege privitor la Casa regală”, Secţiunea 5, 2: ”Şeful Casei Regale este recunoscut la momentul intrării în vigoare a legii, prin Declaraţie a celor două Camere ale Parlamentului, organul reprezentativ suprem al poporului român.”
Secţiunea 8, 1: Proiectul de lege a fost structurat în aşa fel încât să ofere fundamentele legale ale existenţei şi funcţionării Casei Regale a României ca persoană juridică autonomă. El încadrează general activitatea acesteia în ţară şi în străinătate, dar lasă şi flexibilitate Şefului casei regale, pentru ca, prin statut şi prin regulamentul de organizare interioară să dezvolte concret proiecte, programe şi parteneriate…”
Dacă ar fi de schimbat ceva, ar trebui ca în ultimul paragraf al secţiunii 2, 2 „Proiectul de lege încadrează activitatea publică a Casei regale şi stabileşte o metodă constituţională validă de recunoaştere a Şefului acesteia la momentul intrării în vogoare a legii. Toate aceste activităţi vor fi sub controlul vor fi prezentate Parlamentului, Şeful Casei regale depunând anual un raport în acest sens.”
În aceste dezbateri emoţionale, nu s-a discutat concret proiectul de lege, ci s-au exprimat temerile că „serviciile” au dat ultima lovitură Monarhiei. Tare aş vrea să ştiu cât din inflamarea anti Casa Regală a României de acum este opera „serviciilor”, sau cât se bucură acestea că înşişi monarhiştii doboară încrederea în Majestatea Sa Regele Mihai şi în cea dobândită prin activitatea asiduă de Principesa Moştenitoare!
În dezbaterea privind proiectul de lege din 7 iulie, Dl Sicoe şi Radu Tudoran mi-au sugerat motivul înverşunatei negări a proiectului de lege al Guvernului privind recunoaşterea personalităţii juridice pentru Casa Regală ca instituţie de interes public. Pentru aceşti monarhişti, şi din păcate nu numai pentru aceştia, doar moştenitorul bărbat-prinţul Nicolae poate readuce în ţară monarhia constituţională. Rămânem la mentalitatea medievală, chiar dacă cel în drept – Regele Mihai a hotărât desfiinţarea principiului salic în desemnare a moştenitorului său!, chiar dacă Majestatea Sa a eliminat pe tânărul său nepot din linia de succesiune…
Mă gândesc la martirajul Regelui, care a făcut tot ce i-a fost în putere pentru a servi această ţară şi poporul său, având în permanenţă conştiinţa că ar fi putut fi cu adevărat cel care să garanteze îndepărtarea de „ciuma roşie” care a desfigurat societatea românească, începând din 1945, când sovieticii au ocupat Ţara şi au început să o destabilizeze prin acţiuni aşa-zis „muncitoreşti”.
Nu am fost lăsaţi de emanaţii revoluţiei să ştim care ne este interesul naţional şi am irosit anii în care Regele Mihai – atât de tânărul Rege Mihai (avea 68 de ani!) putea fi cel care să stabilizeze România, acum îi umbrim cu mizerabile acuze Apusul. Dumnezeu să ne ierte!
1] “Evidement, je veux rentrer en Roumanie le plus rapidement possible : on attende cela depuis quarante ans ! Mais je ne veux pas donner l’impression de m’imposer. J’attends de voir si les gens qui viennent de prendre le pouvoir vont se mettre d’accord sur un programme. S’ils m’appelent, je viens tout de suite, il n’y a pas de problème. Quand à me lancer dès maintenant dans cette bataille, je crois que c’est un peut prématuré.C’est du moins ce que j’estime. D’ailleures, les gens au pouvoir actuellement sont presque tous des communistes et beaucoup ont été avec Ceausescu: tout cella n’est pas encore très claire.”
Ioana Bogdan Cătăniciu 14 iul 2016
” Familia Regală a României, în frunte cu Majestatea Sa Regele Mihai, a luptat de una singură… ” daca e chiar asa, inseamna ca nici cei de o parte, nici cei de cealalta … nu existam. Si, in consecinta, totul e o gluma amara.
In niciuna din sitatiile in care MS Regele Mihai a interactionat cu puterea republicana, fie pentru redobandirea cetateniei, fie pentru discursul in Parlamentul Tarii, nu a fost dublata de “asigurarea” ca nimeni nu mai atinge art. 152 din constitutia asta. Daca, insa, cu totii citim acelasi proiect de lege … “Guvernul consideră că impactul social al promovării unui astfel de proiect de lege va fi unul pozitiv, prin faptul că, beneficiind de personalitate juridică şi de mijloace de colaborare mai strânsă cu statul, Casa Regală va putea să-şi continue şi să-şi extindă activităţile publice în folosul României. În expunerea de motive se mai arată că legea e conformă cu Constituţia României “deoarece în conţinutul său normativ nu se instituie privilegii şi nu tinde la revizuirea Constituţiei sub aspectul formei de guvernământ”.
Eu cred ca nu-s toate ramase fara nadejde. Eu cred ca toti am invatat ceva de la Majestatea Sa Regele Mihai. Aceasta mostenire este azimutul meu moral. Solutii sunt, rezonabile in sufletele pline de speranta ale tuturor monarhistilor. Dumnezeu sa ne daruiasca gandul cel bun.
Felicitări, Flavius Boncea!
Am incredere ca acolo sunt oameni foarte inteligenti care stiu cum sa restaureze monarhia in Rmania. Republica a fost ilegitima tot timpul. Monarhia este ceea ce se potriveste Romaniei, romanilor. Este superioara oricarei republici si este chiar moderna.
Pentru Romania si noi romanii sunt convins ca numai Monarhia constitutionala mai poate salva tara din marasmul in care se zbate.Institutia prezidentiala este compromisa total,de catre presedinti proveniti din randul clasei politice corupte,aserviti acestei clase din care provin.
Susțin necondiționat și FERM acest proiect de lege, dacă el este în forma dorită de Familia Regală a României! Revenirea Majestății Sale Regelui sau a succesorilor săi desemnați pe Tron este SINGURA șansă de (re)normalizare a Țării!