Povestea stindardului regal
Articol de Ioan Luca Vlad Pavilionul regal, cunoscut şi ca stindardul regal, este un drapel, de format diferit faţă de drapelul naţional şi cu un design diferit. El reprezintă pe monarh sau pe membrii unei Familii Regale. Primii conducători ai românilor care au avut stindard propriu au fost Domnitorul Gheorghe Bibescu şi Principele Alexandru Ioan I. Pavilioanele regale nu trebuie confundate cu pavilioanele maritime, care sunt de format pătrat sau triunghiular şi semnifică fie rolul navei care le poartă, fie persoana aflată la bord, în funcţie de rangul şi funcţia sa. De asemenea, pavilionul regal nu trebuie confundat cu drapelul de luptă, care este un stindard unic, acordat unităților militare care se remarcă prin fapte de eroism. Drapelele unităţilor militare pot fi decorate cu decoraţii naţionale ale României, care se agaţă în acest caz de hampă. Pavilionul regal a apărut din necesitatea de a evidenţia locul (palatul, instituţia) sau vehiculul (maşină, avion, tren, vapor) în care se află Suveranul sau membrul Familiei Regale. După cum se cunoaşte, potrivit protocolului diplomatic, maşinile în care se află Șeful Statului, miniştri sau ambasadori ai unui stat pe teritoriul altui stat poartă un drapel în format mic al statului trimiţător. La fel, clădirile (Ambasade, Consulate) care reprezintă un stat în străinătate arborează drapelul şi stema statului trimiţător. În cazul Familiei Regale, trebuie evidenţiat în alt mod decât prin drapelul naţional faptul că persoana regelui sau alţi membri ai Familiei Regale se află într-un anumit loc sau vehicul. Aici intră în uz pavilionul regal. Familia Regală a României are în zilele noastre cinci diferite pavilioane (sau stindarde), dintre care trei sunt actualmente în funcțiune: Pavilionul Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei Pavilionul Principelui Consort (Principelui Radu)
Două pavilioane regale sunt în acest moment nefolosite: Pavilionul Principelui Moștenitor (a fost folosit de Principesa Moștenitoare Margareta între anii 1997-2017)
Pavilionul regal există în două formate: mare, pentru clădiri (numit și stindard), şi mic, pentru vehicule. El se arborează pe clădirea sau vehiculul în care se află persoana regală pe care o reprezintă. De asemenea, el este folosit uneori ca antet al documentelor scrise în nume personal (de exemplu un discurs sau programul tipărit al unei vizite), ale unui membru al Familiei Regale. Trebuie menționat că, în România, deasupra reședințele regale oficiale nu poate fi ridicat decât stindardul Custodelui Coroanei. Aceste reședințe sunt: Palatul Elisabeta, Castelul Peleș, Castelul Pelișor și Castelul Săvârșin. Când Majestatea Sa Margareta se află într-una dintre aceste reședințe, se arborează stindardul Custodelui Coroanei. Când Majestatea Sa nu este în reședință, atunci se arborează steagul național (Tricolorul). Ceilalți membri ai Familiei Regale, Principele Consort (Principele Radu) și Principesele Elena, Sofia și Maria nu pot arbora stindardul lor decât pe deasupra unei reședințe neoficiale, dacă aceasta se află în proprietatea lor directă. În cazul vehiculelor, pavilionul regal poate fi arborat, în cazuri oficiale, indiferent dacă vehiculul aparține sau nu membrului Familiei Regale aflat în vehicul. Pavilionul regal are şi un rol practic, indicând, de exemplu, vehiculul principal dintr-o coloană, cel în care se deplasează personalitatea regală. Din raţiuni practice, la deplasarea în mare viteză (pe autostradă, şi în zbor) pavilionul regal (ca şi drapelele de format mic) nu se folosesc, ele fiind reaşezate la locul lor la intrarea în oraş / după aterizare. Preluând tradiţia internaţională, primii care au folosit stindarde personale au fost Domnii Principatelor Române, însă nu toţi şi destul de rar. Sunt cunoscute, de exemplu, stindarde domneşti ale lui Gheorghe Bibescu (1842-1848) şi Alexandru Ioan I (din 1863). Primul document oficial care stabilea un Pavilion Regal a fost Înaltul Decret Regal din 9 iunie 1898, semnat de Regele Carol I. Potrivit acestuia, pavilionul regal avea formă pătrată (2,5 m) şi era confecţionat din stofă subţire. Tricolorul era dispus vertical, albastru, galben, roşu. Pe galben, la mijloc, se afla stema ţării, iar la cele patru colţuri, pe albastru şi roşu, se afla coroana regală a României în culoarea oţelului. Pavilionul Reginei Consort (Regina Elisabeta), din stofă subţire, avea forma pătrată (1,5 m). Câmpul pânzei era roşu, în centru se afla o acvilă de culoare galbenă ţinând pe piept un scut compus din 7 părţi, peste care se afla un altul cu armele familiei de Hohenzollern. Pe margine se afla un cadru lat de 10 cm compus din triunghiuri albastre şi galbene. Mai târziu, în timpul domniei Regele Ferdinand I, pavilionul Regelui şi cel al Principelui Moştenitor au fost complet modificate. Pavilionul Regelui consta dintr-un drapel de culoare roşie-vişinie, având pe margine o bordură galbenă cu colţi albaştri. În mijlocul pavilionului se afla stema cea mică a ţării, de care atârna Crucea Ordinului “Mihai Viteazul.” Stema mică a ţării reprezintă stema Regatului, dar fără susţinători şi mantie. Regele Carol al II-lea a aplicat Crucea Ordinului “Mihai Viteazul” pe toată întinderea pavilionului, ca un simbol al regalităţii eroice şi a fixat în centrul crucii stema mică a României. Pavilionul Principelui Moştenitor era de culoare albastru închis, cu bordură roşie, cu colţi galbeni, şi avea la mijloc stema cea mică a ţării. Pavilionul Reginei Consort era identic cu cel al Regelui, dar fără Crucea Ordinului “Mihai Viteazul.” Cel al Principilor Regali era identic cu cel al Principelui Moştenitor, dar fără bordură. La întoarcerea Reginei-mamă Elena în ţară, în 1940, a fost introdus şi pavilionul său, care arăta ca pavilionul Reginei, însă fără bordură. După cum se poate observa, elementele comune ale pavilioanelor regale sunt Stema Regală a României, care este şi stema Familiei Regale a României, şi, în diferite combinaţii, culorile Drapelului Naţional al României, roşu, galben şi albastru. Pentru Rege, Regină şi Regina-mamă culoarea de fond este roşu-vişiniu, în timp ce pentru Principi şi Principese culoarea de fond este albastru. Pavilioanele regale actuale sunt cele descrise mai sus (cele din perioada Carol al II-lea). Ele au fost folosite de Regele Carol al II-lea, de Regele Mihai, de Regina Ana și de toți membrii Familiei Regale de atunci încoace. Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, foloseşte pavilionul său în următoarele situaţii: Alteța Sa Regală Principele Radu folosește pavilionul Principelui Consort pe programele tipărite ale vizitelor publice și, uneori, ca antet pe mesaje și discursuri. Ceilalţi membri ai Familiei Regale (cu titlu de Principesă Regală) folosesc acelaşi pavilion. Cu toate acestea, dacă Principesele Elena, Sofia și Maria se află la Palatul Elisabeta, Castelul Peleș, Castelul Pelișor și Castelul Săvârșin în absența Majestatății Sale Margareta, pe acele clădiri este arborat Tricolorul. |
Va multumesc foarte mult ! Toată admirația pentru ceea ce faceti ! Tot respectul ! Elevilor mei le vorbesc cu mult drag si consideratie despre importanța CASEI REGALE A ROMANIEI !
Foarte interesante , binevenite și necesare aceste informații. Vă mulțumesc! Trăiască Majestatea Sa Margareta, Trăiască Familia Regală a României!
Respect,onoare deosebita si sănătate multă Casei Regale a României și dvs Majestate!