Papa Francisc: România este o democrație pentru că au loc cu toții – și familia regală, și clasa politică republicană

Articol de Alison Mutler, publicat în data de 27 februarie 2025 în Universul.net

Ambasadorul român pe lângă Sfântul Scaun, despre Papa Francisc: „La ultima întâlnire mi-a mărturisit că România este o democrație pentru că au loc cu toții – și familia regală, și clasa politică republicană”

Cum a debutat relația Papei Francisc cu România, la Buenos Aires, în capitala Argentinei natale, dar și ce orizont de semnificații a avut apoi vizita efectuată de Suveranul Pontif în 2019, în această Românie majoritar ortodoxă, situată în orientul Europei și pe care, la Iași, Papa a numit-o „casa noastră”? Care sunt totodată trăsăturile ecumenismului promovat de primul papă care și-a luat numele după cel al Sfântului Francisc de Assisi și de când datează de fapt pasiunea și interesul Sfântului Părinte în a construi relații de prietenie cu comunitățile ortodoxe?

Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, George Bologan, vorbește despre toate acestea într-un interviu acordat Universul.net, diplomatul român punând în lumină personalitatea Papei Francisc. Dialogul a avut loc într-un context delicat pentru Suveranul Pontif, problemele sale de sănătate agravându-se în ultimele zile și necesitând internarea în spital.

De ce există o relație specială între Papa și România mai ales ca România este o țara ortodoxă?

Relația Papei cu România… puțini știu că a început la Buenos Aires unde, la Universitatea Catolică, l-a întâlnit pe monseniorul și profesorul, Dan Ioan, un cleric originar din Bihor, aparținând Bisericii Române Unite, Greco-Catolică, care se afla în România în afara legii pe vremea aceea. Această relație i-a permis să aprofundeze orizontul cultural și spiritual al românilor, să înțeleagă vicisitudinile la care erau supuși cei care se aflau în exil. Vizita din 2019 a fost o întâlnire providențială a Suveranului Pontif cu poporul român, moment ce le-a permis oamenilor să îl cunoască mai bine, iar Sanctității Sale să își manifeste aprecierile față de poporul nostru, incluzând aici și ridicarea la cinstea altarelor a episcopilor uniți, martiri și mărturisitori ai credinței sub opresiunea regimului comunist. Cu ocazia discursului ținut la Iași, a subliniat de câteva ori că ”România este un loc al întâlnirii și este casa noastră”, iar tinerii sunt ”pelerini ai secolului XXI, capabili de noi imaginații”, poporul român având posibilitatea să își pună în valoare forțele creative. Tot la Iași, Papa l-a citat pe Eminescu, a făcut trimiteri la cultura națională, făcând astfel un gest concret de prețuire și de sensibilitate pentru poporul român. A menționat că România se află într-o fază istorică nouă și are nevoie de colaborarea pozitivă a tuturor segmentelor care compun societatea, mergând înainte pe calea diversității și a respectului unora față de alții deoarece aparținem unii altora, condamnând ”ipocrizia preocupării pentru aparențe”. De asemenea, tot cu aceeași ocazie a accentuat importanța de a da copiilor dreptul la viitor.

Puteți de asemenea să-mi dați niște impresii personale despre Papa Francis?

Am avut ocazia să îl întâlnesc personal de patru ori, ultima dată fiind cu ocazia reuniunii din acest an cu membrii corpului diplomatic. De fiecare dată m-a surprins foarte plăcut prin simțul umorului foarte dezvoltat. Vorbea cu entuziasm despre vizita din România din 2019, iar privirea îi strălucea instantaneu. La ultima întâlnire mi-a mărturisit că ”România este o democrație pentru că au loc cu toții – și familia regală și clasa politică republicană”. A fost o afirmație care m-a luat prin surprindere. Papa Francisc are multe calități, printre acestea una este aceea de a purta lumina speranței în obscuritatea care ne înconjoară, iar a doua stilul de comunicare, direct, pragmatic și pătrunzător, menit a îndepărta ademenirea superficialității. Am apreciat alegerea făcută de a fi numit Francisc, primul papă cu acest nume, învățătura Sfântului Francisc de Assisi, devenind programul pontificatului său, punând în centrul Bisericii simplitatea, pacea și grija pentru creație (mediul înconjurător). Pentru cei care doresc să cunoască mai bine cine a fost Francisc de Assisi le sugerez să facă o vizită la una din librăriile Humanitas și să își îmbogățească biblioteca cu cartea ”Patericul franciscan”, îi va ajuta pe mulți să cunoască și mai în profunzime valoarea spiritualității și gândirii Suveranului Pontif.

Va dispărea, după el, și epoca sa de deschidere și ecumenism?

Unul dintre cele mai relevante aspecte ale pontificatului Papei Francisc este angajamentul său pentru ecumenism și dialogul interreligios. Încă din perioada în care a fost arhiepiscop de Buenos Aires, Bergoglio a construit relații de prietenie cu comunitățile ortodoxe, luterane, penticostale și musulmane, iar ca Papă a continuat această direcție prin gesturi concrete și cuvinte profetice. A fost primul Episcop al Romei care a intrat într-o biserică penticostală. Prima sa întâlnire cu reprezentanții celorlalte confesiuni creștine a marcat un punct de cotitură: el a reafirmat dorința de a continua calea dialogului, nu doar la nivel teologic, ci mai ales printr-un ecumenism al carității. Participarea sa la evenimente ecumenice alături de lideri ai altor confesiuni (amintim: Patriarhul Bartolomeu, Patriarhul Daniel, Arhiepiscopul Anglican de Canterbury, delegația Federației Mondiale Luterane, alți liderii evanghelici etc. O întâlnire de la care se aștepta mai mult a avut loc și cu patriarhul Kirill în Cuba, doar că agenda spirituală a unuia nu a coincis cu cea ”politică” a altuia. Gesturile Episcopului Romei mărturisesc această dorință de a depăși diviziunile istorice și de a merge împreună spre unitatea deplină.

Un element distinctiv al viziunii sale ecumenice este accentul pus pe acțiunea comună. Papa Francisc a subliniat că unitatea creștină nu se construiește doar prin dialoguri academice, ci mai ales prin colaborarea în slujirea săracilor și în apărarea demnității umane. Dacă vorbim despre ecumenism, ca român îmi face plăcere să menționez că din lumea ortodoxă primii ierarhi care au transmis un mesaj de solidaritate, după internarea Papei, au fost Patriarhul Constantinopolului și Patriarhul României, Daniel. Sunt gesturi care fac diferența. Cei doi plămâni ai Bisericii creștine au avut ocazia să recompună fractura dintre creștinismul Occidental și cel Răsăritean, doar că de cele mai multe ori gesturile au fost unilaterale, iar dialogul ecumenic, cu câteva excepții, a înregistrat un regres și nu un progres. Spre exemplu, Papa a ridicat de câteva ori nevoia unei date comune a Paștelui, dar din păcate, până în prezent, fără succes. Ecumenismul, că place sau nu unor fundamentaliști care se tem de diversitate și alteritate, va continua deoarece creștinismul va fi tot mai mult supus unor provocări la care va trebui să acționeze în mod unitar. Nebunia epidemică a culturii woke, a ultraprogresismului, pe de-o parte și a misticilor și ultranaționaliștilor pe de altă parte, vor trezi conștiințele amorțite ale multor creștini. Dialogul și schimbul de idei făcut în spiritul ecumenismului ne vor ajuta să punem și mai mult în valoare echilibrul și cumpătarea la care ne îndeamnă creștinismul.