Noua Ordine Mondială

Romulus Dan Busnea

Anul 2012, când protocoalele, legile, tratatele şi acordurile – dintre care unele au intrat deja în vigoare – vor modifica esenţial şi iremediabil sistemul relaţiilor internaţionale, pare că va fi unul hotărâtor, care va delimita pragul dintre o Terra naţională şi o nouă Terra Globală. Istoria secolului XX a pregătit intrarea în era unei noi ordini mondiale, indiferent de părerile celor care studiază acest fenomen la scară planetară. Să fie vorba de o utopie (ca cea a ideologiei comuniste), sau doar de una dintre acele teorii conspiraţioniste care înfierbântă minţile multora dintre noi?

Un răspuns clar, fără echivoc, este greu de dat în condiţiile unui talmeş-balmeş informaţional, al manipulărilor de tot felul, al ţesăturilor şi intrigilor complotiste care provoacă deseori confuzie şi derută în rândul maselor. Încă din 1932, scriitorul britanic Aldous Huxley, trăgea un semnal de alarmă asupra viitoarei ordini planetare în Brave New World (Minunata Lume Nouă), un roman profetic de o uluitoare actualitate: ,,Dacă nu vom alege calea descentralizării, iar ştiinţele aplicate, în loc să le folosim pentru producerea unor indivizi liberi, le vom folosi ca un scop în sine, transformând omul într-un instrument al lor – nu ne vor rămâne decât două alternative: fie totalitarisme naţionale, militarizate, bazate pe teroarea bombei atomice, care vor duce în final la distrugerea civilizaţiei, fie un totalitarism supranaţional, impus ca soluţie la haosul social ce va rezulta în urma rapidului progres tehnologic – în general – şi ca o consecinţă a revoluţiei generate de utilizarea energiei atomice, în special. Totalitarismul supranaţional, se va transforma în tirania paternistă a Utopiei, datorită nevoii de eficienţă şi stabilitate”. Huxley mai arată în romanul său că, într-un stat totalitar cu adevărat eficient, autoritatea executivă a liderilor politici mondiali şi ai armatei lor de manageri, va deveni tot mai atotputernică atunci când va reuşi să controleze o populaţie transformată în sclavi, care nu va mai trebui supusă coerciţiei, întrucât va fi singură determinată să tragă în jug. O idee similară apare şi în romanul lui Orwell, celebrul 1984: ,,Noi nu ne mulţumim cu supunerea negativă, nici măcar cu cea mai abjectă obidienţă. Când în final  o să vă predaţi nouă, o veţi face din propria iniţiativă. Noi nu-i distrugem pe rebeli pentru faptul că ni se opun… Îi convertim, le ocupăm mintea îi remodelăm”.

Dincolo de toate acestea, cred că nu exagerăm prea mult dacă vedem în proiectul noii ordini mondiale, doar o sete bolnavă de putere şi control a finanţelor şi corporaţiilor mondiale (iată spre exemplu, situaţia financiară actuală a celor mai multe dintre statele lumii). Problematica unei noi ordini care să guverneze lumea nu este una nouă: ea are la bază o veche viziune asupra lumii datată din Epoca Luminilor, în care, o civilizaţie universală putea fi construită din temelii pe baza legalistă a unor a unor abstracţiuni care rămân aceleaşi oriunde şi oricând, eliminând din centrul său spiritul, puterea divină. Dar adevărata mişcare globalistă se face simţită în perioada postbelică, atunci când globaliştii occidentali îşi imaginau lumea ca un Eden corporatist-elitist, bazat pe principiul socialist al ,,redistribuirii bogăţiei”, potrivit căruia, ţările bogate aveau datoria de a ajuta ţările sărace împrumutându-le sume uriaşe de bani pentru a-şi dezvolta ulterior propriile economii, lucru care s-a şi pus în practică în decursul anilor. Dar cu ce preţ şi în folosul cui, am putut constata şi simţi pe propria piele. Pentru mulţi însă, globalizarea, ca trend al unei noi ordini mondiale, reprezintă un fenomen de uniformizare a produselor şi serviciilor, care are ca efect, depersonalizarea şi pierderea individualităţii consumatorilor, scopul nefiind altul decât maximizarea profitului corporaţiilor şi reducerea variaţiei mărfurilor.

,,Credem, însă, că globalizarea şi răspândirea galopantă a democraţiei vor avea drept consecinţă printre altele, dezvoltarea altor forme ale flagelului corupţiei: corupţia psihologică, corupţia mentală şi corupţia afectivă. Vom sprijini construirea unor instrumente de descurajare a lor. Altminteri, în timp, aceste fenomene ar putea aduce prejudicii greu remediabile”, sublinia Alteţa Sa Regală Principele Radu al României în cartea “România – O viziune pe 30 de ani”.  Unificarea economică şi politică sub stindardul globalismului corporatist are însă şi un alt efect, grav şi nedorit, respectiv, acela de omogenizare spirituală şi de posibilă revenire a gândirii unice. Dar despre arma culturală şi spirituală a globalismului, într-un episod viitor.