Monarhia și Bârladul

Studiu dedicat legăturii dintre vechea urbe a Bârladului și Familia Regală a României, de-a lungul unui secol și jumătate

de profesor Marcel Proca

Dincolo de manifestările cotidiene existau în spațiul urban bârlădean[1] şi evenimente având caracter spectacular şi care trezeau temporar din amorţire provincialul târg moldav. Situat la intersecţia unor importante artere de comunicaţie oraşul a fost tranzitat, şi nu numai, de mai marii epocii, inclusiv de personalităţi cultural-artistice ce determinau reacţii pe măsură din partea oficialităţilor şi a populaţiei.

Cele mai cunoscute şi cu cele mai detaliate relatări se referă desigur la conducătorii statului: domnitorul Mihail Sturdza,[2] domnitorul Grigore Ghica, caimacamul Vogoride,[3] domnitorul Al. I. Cuza[4] şi, ulterior, domnitorul Carol I, regele Ferdinand și regina Maria.

Cu prilejul primei călătorii prin Moldova prinţul Carol I, venind de Iaşi prin Vaslui, poposeşte la 25 august/6 septembrie 1866 la Bârlad, prilej cu care sunt consemnate următoarele: ,,Soarele arzător chinuieşte mult pe călător pe drumul prăfuit până la Bârlad. Bârladul e un oraş frumuşel, capitala districtului Tutova; primirea aici ca pretutindeni e nespus de călduroasă, se vizitează biserica, şcoala şi spitalul, şi la două se urmează drumul printr-un ţinut frumos, păduros, spre Tecuci…”. Acesta este primul contact al monarhului cu urbea noastră şi nu cel din anul următor pomenit de I. Antonovici, în atât de utila sa lucrare – Documente bârlădene. De la acesta toţi scriitorii ulteriori preocupați de istoria locală, şi nu numai, au preluat informaţia, omiţând ori neluând în considerare scurta vizită din primul an de domnie.[5]

În 9 ianuarie 1867, când oraşul Bârlad a avut onoarea de a-l primi din nou pe domnitorul Carol I de Hohenzolern-Sigmaringen, cu prilejul alegerilor de deputați, autorităţile locale au decis ca să fie găzduit la reşedinţa Greceanu, actualul sediu al Protoieriei. La masa festivă au luat parte şi o serie de personalități locale precum: Manolache Kostaki Epureanu şi Scarlat Vârnav – devenit ulterior călugărul Sofronie. Cei doi se cunoşteau foarte bine pentru că studiaseră împreună la Paris şi militaseră pentru unire. În perioada la care facem referire erau contracandidaţi la alegerile pentru Camera deputaţilor. Manolache Kostaki Epureanu a profitat de acest prilej pentru a-şi tachina insistent adversarul politic, amintindu-i de tinereţea tumultoasă când jucau cancan la Paris în tovărăşia demimondenelor grizete. Savurosul şi spumantul schimb de replici, potrivit relatărilor contemporanilor, au înviorat atmosfera spre deliciul asistenţei, poate cu excepţia lui Carol I mai riguros din fire.[6]

Merită subliniat că prima proprietate particulară a domnitorului Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost moşia Slobozia – Zorleni, din judeţul Tutova, cumpărată din fonduri proprii.[7] Fermă regală s-a dorit o unitate eficientă, un exemplu pentru localnici, o şcoală pentru progresul culturilor agricole,  prin introducerea unor unelte perfecţionate, ordine, disciplină și organizare.[8]

Aici in anul 1898, cu sprijinul Casei regale și din iniţiativa regelui Carol I, a luat ființă Orfelinatul agricol „Ferdinand” pe moșia regală[9]. Construcția clădirii[10] a început din 1897 când Principele Ferdinand era grav bolnav și se dorea obținerea grației divine pentru facilitarea însănătoșirii acestuia.   Obiectivul acestui aşezământ era acela de a ,,creşte cu îngrijire un număr de orfani săraci, aleşi din clasele muncitoare şi a fiilor de militari, pentru a fi pregătiţi la viaţa agricolă prin practică şi prin dobândirea cunoştinţelor necesare unui ţăran bun gospodar”.[11] La dispoziţia orfelinatului au fost puse 25 ha teren arabil, fără a se plăti impozite. Acesta primea la anumite intervale de timp ajutoare financiare alaturi de: Cercul Ofiţerilor, Congregaţiunea Templului Carol, Societatea Regală Română de Geografie, Teatrul din Bucureşti.[12]

Întreaga activitate se desfăşura după regulamentul de organizare elaborat în anul 1889 şi revizuit în 1903 şi 1906.[13] Din acest regulament se remarcă faptul că ,,din munca orfanilor se va opri anual 5 % pentru cheltuieli de hrană şi echipament, restul de 95% se va împărţi anual în părţi egale, numai pentru orfanii care au împlinit vârsta de 17 ani. Zestrea orfanului nu i se va da în bani ci în natură (casă, vite, instrumente agricole) când se va statornici pe pământul moştenit sau pe moşia Slobozia – Zorleni”.[14] În caz contrar, autoritățile doreau ca acești copii să termine ciclul primar de învățământ și apoi să intre la diferite meșteșuguri.

Inaugurarea a avut loc la data de 18 octombrie 1898, în prezența   Ministrului de finanțe, domnul George Palade, Episcopul de Huși, Iacov Antonovici, administratorul domeniului privat al M. S. Regelui, domnul Basset, și directorul Orfelinatului, Mihai Lupescu.[15]  În cadrul amenajării Expoziției generale române de la 1906 Pavilionul Domeniile Coroanei (sau Domeniul Coroanei) cuprindea exponate realizate pe diferitele moșii regale inclusiv de la Moșia Regală „Zorleni” (Zorleni, Tutova) și Orfelinatul Agricol „Ferdinand” (Zorleni, Tutova).[16]

În testamentul regelui se specificau urmatoarele: “Moşia mea Slobozia-Zorleni[17], din judeţul Tutova, cumpărată din moştenirea mea părintească, am destinat-o, printr-un act deosebit, iubitului meu nepot, Principele Carol de Hohenzollern (fratele lui Ferdinand n. ns.); Orfelinatul agricol “Ferdinand” va rămânea neatins pe moşie şi întreţinut de viitorul Rege al României”- primind și un legat de 500 000 lei [18]. De asemenea săracii din Bârlad, Botoșani, Brăila, Galați și Focșani primeau câte 8 000lei. După criza dinastică regele Ferdinand o va lăsa moștenire fiicei sale Elisabeta, regina Greciei.[19] Situația proprietății se va modifica prin Decretul nr. 2023/1930 privind promulgarea Legii nr. 140/1930 pentru autorizarea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor de a cumpăra de la Majestatea Sa Regina Elisabeta, moşia Slobozia-Zorleni din jud. Tutova În 1948 prin Decretul Nr. 983 din 26 mai 1948 cele 137, 00 ha, cu întreg inventarul necesar exploatării, ce constituiau moșia Zorleni au fost naționalizate.[20]

Aflat în toamna anului 1875, la Tecuci, pentru a urmări manevrele militare din acel an, Carol I a donat Spitalului “Elena Beldiman” suma de 2000 lei trecut pe listă la nr. 165. Vasile Geriescu, trimisul prefectului judeţului Tutova la Tecuci cu Lista de ofrande pentru spitalul „Bârladu” va scrie mai târziu: „Pe contra pagină, la nr. 165, se arată iscălitura autografă a Înălţimii Sale, domnitorul României primită de subsemnatul în casele domnului I. Anastasiu în urbea Tecuciu în dziua de 22 octombrie 1875, în adinsu chematu din Bârladu prin telegrama domnului Iordachi Giurgea, prefectul judeţului Tutova”.[21]

Mai târziu, alţi membri ai Casei Regale au făcut donaţii spitalului din Bârlad. Între acestia se remarcă regina Maria, care, la 23 mai 1916, dăruia o sumă importantă de bani. Alaturi de ea semnează şi cele două principese Elisabeta şi Mărioara. Urmează cu donaţii în Lista de ofrande, într-o ordine aleatorie și cu date diferie, asa cum fiecare și-a găsit loc pe pagină Alexandru Constantinescu (1859-1926), ministrul agriculturii, dr. Constantin Angelescu (1869-1948), ministrul instrucțiunii, Dumitru Radu Ioaniţescu (1885-1970), ministrul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, dr. Ion Costinescu (1872-1951), Victor Slăvescu(1891-1977), Ion Inculeţ (1884-1940), Ion Manolescu Strunga (1891-1950) și alții.[22]

Viaţa cotidiană a fost determinată și influențată și de existența garnizoanei oraşului Bârlad cunoscând dincolo de elementele obișnuite şi alte aspecte mai interesante și spectaculare. Spre exemplu, ne putem referi la diferitele manevre militare desfășurate pe raza orașului. Astfel, în baza Decretului din 28 august 1882, o parte din armata permanentă şi din cea teritorială a fost concentrată între Focşani şi Bârlad, pentru instrucţie şi manevre, în perioada 20 septembrie – 4 octombrie 1882. Cu această ocazie oraşul a primit vizita M. S. regelui Carol I, care și-a stabilit aici cartierul general, a reginei Elisabeta, a episcopului Calinic Dima al Huşilor, a reprezentanţilor armatelor străine ce au participat ca observatori la manevre.

În 25 septembrie 1882, aflat la Bârlad cu ocazia acestor manevre militare, regale Carol I în toastul ținut spunea:

„Ţara întreaga priveşte cu dragoste şi încredere armata care are onorul de a fi paza şi scutul patriei şi care trebuie să pună toată silinţa spre a răsplăti, prin râvnă şi o muncă neîntreruptă, marile sacrificii care naţiunea îşi impune pentru ea prin luptele glorioase pe câmpiile Bulgariei, România a dobândit un loc de onoare între statele militare. Sfânta datorie a armatei este de a păstra neatins acest însemnat rezultat si a fi totdeauna zeloasă de renumele său. Nimeni nu stie ce viitorul ascunde în sânul său, noi însă știm că trebuie să ne pregătim, să ne întărim și să ne rezemăm numai pe propria noastră putere. Sunt, dar fericit de a vede cu ocaziunea acestor manevre, o mare parte a armatei concentrată din toate unghiurile ţării şi a constata avântul și progresul instituţiilor noastre militare.

Mulţumesc ţării şi armatei, care împreună au contribuit a împlini dorinţa mea, cea mai vie și ridic acest pahar pentru fericirea şi tăria României, care, sunt convins nu se va căi niciodată de toate sacrificiile care le face pentru armata sa.

Să trăiască România ! Să trăiască armata !”

Pe 2 octombrie acelasi an soseşte la Tecuci, venind de la Sinaia, regina Elisabeta care este întâmpinată de Carol I, cei doi plecând la Bârlad. A doua zi familia regală asistă la serviciul divin, vizitează spitalul „Elena Beldiman” şi Şcoala profesională de fete. Pe 4 octombrie regele vizitează Liceul „Codreanu”, Şcoala Normală, Şcoala de meserii, Şcoala de băieţi nr. 3 şi Şcoala primară nr. 2, iar pe 5 octombrie Prefectura, Cancelaria şi magazia Regimentului 12 Dorobanţi şi Primăria Bârladului. Are loc apoi festivitatea de trecere în revistă a trupelor.[23]

În onoarea tuturor acestor oaspeţi, la 15 octombrie 1882 s-a dat un spectacol muzical, urmat de un banchet în grădina şi sala „Renaşterea” (în fapt după descrierile contemporanilor o simplă baracă[24]), având bineînţeles şi o latură culinară.[25] A luat parte, de asemenea, principesa Elena Bibescu care a stat lângă regină, și episcopul Hușilor Calinic Dima Ploieşteanul (1834-1887), episcopul Hușilor și vicar al Mitropoliei Moldovei. Slujba religioasă care a precedat festinul s-a ţinut, în prezenţa cuplului regal, la biserica Sfântul Ilie, al cărei cor a fost dirijat de Lascăr Hârjescu, profesorul de muzică vocală a Școlii Normale. Şi cum scrie cu fineţea sa caracteristică domnul C. D. Zeletin: ,,Puţinele descrieri din presă ale interiorului barăcii nu redau, totuşi, acea demnitate care, cu siguranţă, o făcea, vrednică să-l primească pe regele ţării. În privinţa exteriorului, baraca nu era decât o baracă….”. În orice caz rămâne plăcut impresionat de frumuseţea doamnelor prezente[26]. A doua zi, luni 16 octombrie 1882, avea să noteze: “Elisabeta cântă cu Elena Bibescu. Ploaia încetează”.[27]

Ziua următoare, regele însoţit de Principele moștenitor, a vizitat cazarma Regimentului 12 Dorobanţi, Şcoala publică de băieţi nr. 2, Externatul secundar de fete, Şcoala primară de fete, Şcoala normală, Pensionatul particular Drouhet, Gimnaziul real şi moşia Zorleni-Slobozia, proprietatea particulară a regelui Carol.

În cadrul acestui banchet organizat la încheierea vizitei regale Carol I a subliniat atmosfera plină de dragoste a bârlădenilor: „În tot timpul şederii noastre în urbea Bârlad, am fost întâmpinaţi de atâtea semne de dragoste din partea tuturor cetăţenilor şi am găsit o primire aşa de călduroasă, că zilele petrecute în mijlocul domniilor voastre; vor rămâne neşterse în inimile noastre. Mulţumind Bârladului pentru devotamentul ce ne-a arătat şi pentru patriotismul de care a dat dovezi atât de mari prin larga ospitalitate dată la 23.000 ostaşi, ridic acest pahar pentru fericirea si dezvoltarea orasului şi a judeţului şi în sănătatea cetăţenilor”.[28]

Regina Elisabeta cunoștea și ea Bărladul, îi era însă familiar mai mult datorită câtorva prietene bârlădence, unele dintre ele petrecându-și adevărate stagii în saloanele ei artistice de la București ori de la Sinaia. O amintim întâi de toate pe Elena Bibescu, pe sora ei Ecaterina Esarcu, pe fiica acesteia, Maria Magdalena Esarcu și pe Natalia Palladi-Susanu. Corespondentă asiduă, regina le scria prietenelor ei la Bârlad ori la Epurenisau i se scria din Bârlad ori din Epureni.[29]
Spre a ilustra impactul reprezentat de monarhie asupra societății bârlădene reproducem o apariție din presă. Ziarul „Paloda”, din 9 și respectiv 11 mai 1894, preciza, spre exemplu, următoarele:

„Informațiuni. Programul serbării zilei de 10 mai:
1.    I) La ora 10 și jumătate dimineață se va celebra la Biserica Catedrală un Te deum de către părintele protoiereu al județului, înconjurat de cler, în asistența domnului prefect de județ și a autorităților civile și militare.
II         Sergenții de oraș vor fi așezați pe străzi între Catedrală și străzile principale.
III        Elevii Școlii Normale, ai Liceului și ai Gimnaziului cu drapelele lor, vor asista la ceremonie în piața bisericească, aranjați de profesori în înțelegere cu comandantul paradei.
IV        După terminarea serviciului divin defilarea și felicitările, se vor primi la palatul Prefecturii.
V         Toate magazinele din oraș, în semn de respect pentru această mare sărbătoare, până la orele 13 din zi să fie închise.
VI        De la orele 3 până la 6 p. m. muzica Primăriei execută diferite arii în Grădina Publică a orașului.
VII      La ora 8 seara muzica Regimentului va face o retragere cu torțe pe străzi după care, la ora 10, va cânta în centrul orașului, lângă Podul de piatră.
Făcut astăzi 6, Mai 1895, în cabinetul Prefecturii judeţului Tutova.
Prefect, Şutzu
Comandantul Garnizoanei, Lt.- Col. Diculescu.
Primar, N. C. Budu”.[30]

Şi serialul continuă … se  publică   desfăşurarea Zilei Naţionale la Bârlad: „ Ziua de 10 Mai s-a serbat în orașul nostru în toată splendoarea. Străzile: Principală, Ştefan cel Mare şi strada Speranța până la Palatul administrativ sunt decorate cu steaguri tricolore.   Pe la orele 10 s_a oficiat un Te deum la biserica catedrală Domneasca de Protoiereul judeţului   înconjurat de clerul oraşului, la care au luat parte toate autoritățile civile şi militare, garnizoana din orașul nostru, elevii școlilor pri­mare şi secundare şi un public numeros. După terminarea serviciului divin, Grigore Șuțu, prefectul județului, a primit felicitări în sala de recepție a Palatului Administrativ, din partea autorităților pentru M.S. Regele, mulțumindu-le pentru aceasta și încredințân­du-le că va fi interpretul fidel către guvernul M. S. pentru aceste felicitări. Seara, orașul a fost splendid iluminat când armata, cu muzica în frunte, a executat retragerea cu torți prin cele mai importante străzi. Focuri bengale și rachete au fost aruncate din balconul clubului conservator, a cărui inaugurare s-a făcut chiar în această seară”[31] .

Nu exista televiziune şi documentare de arhivă, dar presa o suplineşte în epocă cu succes prezentându-ne peste ani evenimentul aproape fotografic, cu toate etapele sale.

De asemenea, o bună impresie au lăsat locuitorilor Bârladului manevrele militare din 23-28 septembrie 1894 desfăşurate în zona Bârlad-Crasna la care au participat regele Carol I şi principele Ferdinand. Deşi oraşul a găzduit timp de 5 zile 20.000 de militari „nici o nemulţumire nu avem a înregistra”, se scria într-un ziar local „nici cel mai mic incident, căci, spunem cu mândrie că, de la general şi până la soldat, s-a observat o perfectă ordine, o delicateţe ce indică o distinsă cultură”.

Desfăşurarea acestor manevre pe lângă aspectul spectacular al parăzilor, recepțiilor, banchetelor, balurilor, spectacolului uniformelor ofiţerilor de diferite grade şi arme, producea înviorarea comerţului local şi înflăcăra imaginaţia tinerelor domnişoare ce începeau să viseze la o posibilă partidă. Dincolo de acestea mai erau şi alte părţi pozitive pentru locuitori. Înainte de începerea manevrelor în zona Bârladului a sosit un batalion de geniu care „a pus în bună stare podurile, fântânile ce începuseră să sece şi alte lucruri care puteau să împiedice executarea regulată a planului de manevre”[32].

O asemenea desfăşurare de forţe şi mai ales prezenţa majestăţii sale Regele, nu putea să nu intre în atenţia opiniei publice bârlădene şi a presei, care va aloca pagini substanţiale evenimentului, din care vom face doar spicuiri pentru a avea o radiografie a evenimentului în epocă: „…Zilele de 20, 21 şi 29 vor rămâne memorabile în amintirea concetăţenilor noştri, în aceste zile peste 20.000 de oameni au fost aşezaţi în corturi în partea nordică a oraşului nostru, parte ce prezintă o întinsă câmpie, înconjurată la est şi vest de dealuri şi udată de râul Bârlad.

Joi 22 curent, orele 9 şi jumătate dimineaţa, trenul regal sosise în gara noastră, aducând pe principele Ferdinand cu toată suita sa şi batalionul I de vânători. Oraşul era frumos decorat. Lumea compusă din bărbaţi, femei şi copii, începuse să se adune pe stradă încă de la ora 8 dimineaţă. Prefectul judeţului, dl. G. Emandi, a dat dispoziţii ca la recepţia principelui, ce a avut în salonul gării, destul de bine şi cu gust decorat să se vadă o deplină ordine. […]

Toate trupele au fost scoase în ordine în stradă. Principele, după marşul de o oră făcut pe Bulevardul Elisabeta şi pe străzile Traian şi Principală, ce lega Gara cu Grădina Publică, soseşte cu batalionul său. Trecerea marţială făcută în faţa trupelor, a atins sublimul. Muzica şi uralele, ce izbucneau din piepturile a 20.000 de oameni făceau să răsune văile. […] După dejun, porni spre Zorleni, proprietatea casei regale, unde şi-a aşezat cartierul Princiar.

Seara, toţi generalii şi coloneii din regimente fiind poftiţi la Zorleni au luat cina împreună cu Alteţa Sa Principele Ferdinand. A doua zi a trecut prin oraş M. S. Regele, însoţit de principii de Saxa Meiningen”.[33]

Şi acum, în discursul său, regele aminteste de istoria românilor dar şi de respectul pe care-l poartă locuitorilor din această zonă a ţării:

„Cu un simţământ de mândrie am străbătut în aceste zile de manevră, vechile câmpuri de luptă pe care marele Domn al Moldovei a câstigat cea mai strălucită izbândă, care a hotărât de viitorul ţării si a avut chiar o înrâurire asupra evenimentelor din Europa. Numele lui Ştefan-Vodă şi vitejia ostaşilor săi găseau atunci un puternic răsunet în toată lumea crestinească şi faptele sale războinice au rămas pururea ca vrednică pildă pentru neamul românesc. Ele au împlântat întrânsul virtuţile militare şi, după 400 de ani, urmaşii vitejilor din trecut au dobândit prin sângele lor mărirea si neatârnarea României. Salut dar cu deosebită bucurie, în aceste locuri istorice, o mare parte a armatei mele, sigur fiind că ea întotdeauna va fi pătrunsă de înalta sa datorie. Ridic paharul meu în onoarea Corpurilor III și IV, care şi-au atras în timpul manevrelor via mea mulţumire. Sper că veţi păstra de aceste zile pline de învăţătură o amintire tot așa de adâncă, precum este bucuria ce o resimt de a mă găsi în mijlocul Dvoastră.

Să trăiască armata! […]”.[34]

La 11 octombrie 1889, Carol I și Principele Ferdinand ajung din nou la Bârlad pentru a vizita câteva obiective din Bârlad, dar şi moşia de la Zorleni. Cu acest prilej, în discursul său, Carol I afirma: „Totdeauna Bârladul mi-a dat dovezi temeinice de iubire și devotament. Strălucita primire ce mi-a făcut astăzi mie şi moştenitorului prezumtiv al coroanei, e o nouă chezăşie a simţămintelor sale către tron şi dinastie. Închin dar acest pahar în sănătatea cetăţenilor şi pentru prosperitatea orasului Bârlad și a judeţului Tutova”.[35]

Militarii garnizoanei Bârlad au contribuit activ la viaţa comunităţii în care îşi făceau misiunea. Sărbătorile laice sau creştineşti erau prilejuri pentru desfăşurarea unor ceremonialuri militare la nivelul oraşului cu: parade, retrageri cu torţe etc. Totodată, se organizau concursuri sportive, activităţi cultural-artistice cu un pronunţat caracter educativ. Ei au sprijinit material unele societăţi de binefacere, cum a fost cea a „Doamnelor Române Bârlădene”.[36]

Orice trecere prin urbe a unor personalităţi, mai mult ori mai puţin marcante, avea drept consecinţă organizarea unor primiri festive, oraşul îmbrăcând haine de sărbătoare. Din păcate aceştia plecau şi Bârladul se întorcea la imaginea sa reală, anostă, colbuită sau înnoroiată, după cum dicta vremea şi la celelalte racile. Pe 20 noiembrie 1889 Bârladul este vizitat de primul ministru, de atunci, G. Gr. Cantacuzino. Ei şi ce? par a spune bătrânii clătinând uşor din cap. Dar tinerimea se bucură: ,,Nenumăraţii privitori adunaţi pe ambele trotuare au salutat cu urale zgomotoase. Toate străzile sunt frumos pavoazate cu drapele tricolore şi ghirlande de verdeaţă, iar din mai multe balcoane doamnele aruncă flori”.[37]

Unul din cele mai spectaculoase evenimente a fost primul zbor aviatic deasupra oraşului, efectuat de un fiu al său Gh. Negrescu şi căruia i s-a făcut o primire triumfală la 27 mai 1912. Foştii lui profesori de la Liceul Codreanu au organizat un banchet la Restaurantul Manzavinatos şi i-au oferit un ceas de aur.[38]

A doua zi i-a făcut o demonstraţie de zbor regelui Carol I sosit la Bârlad (ultima vizită a acestuia în urbe) de la Iaşi, unde, cu o zi înainte, asistase la dezvelirea statuii lui Al. I. Cuza, din Piaţa Unirii. Dacă venirea aviatorului Gh. Negrescu a reprezentat o plăcută surpriză, cea a regelui era cunoscută şi minuţios planificată[39]:

,,PROGRAMA – recepţiunii Majestătii Sale Regelui în ziua de 28 Mai 1912 la Bârlad: I. La ora 10 jum. Majestatea Sa Regele va sosi în automobil la biserica Catedrală, unde se va oficia un tedeum de protoereul judeţului, înconjurat de întreg clerul oraşului, şi cor; II. La ora 11 a. m. Majestatea Sa Regele va traversa oraşul pentru a merge la căzărmi, unde va inspecta trupele; III. La ora 12 Majestatea Sa Regele va primi la palatul Admi­nistrativ în sala de recepţiune; pe reprezentanţii naţiunei, auto­rităţile locale şi cetăţenii judeţului şi ai oraşului, cari vor bine­voi a se aşeza în modul următor: În dreapta intrării: 1) D-nii Senatori şi Deputaţi. 2) Co­mandantul garnizoanei. 3) Primarul cu Consiliul Comunal. 4) Clerul. 5) Preşedintele Consiliului judeţean şi membrii Consiliu­lui. 6) Preşedintele tribunalului cu membrii tribunalului, Judele instructor, procurorul, Judecătorii de ocol şi toţi stagiarii. 7) De­canul cu întreg baroul avocaţilor, 8) Administratorul financiar cu şefii de secţie. 9) Corpul medical şi veterinar al oraşului şi judeţului. 10) Camera de comerţ. 11) Preşedintele comitetului Comunităţii Israelite. 12) Banca Naţională şi reprezentanţii ce­lorlalte bănci.

La stânga: Viceconsulul Austro-Ungariei, Foştii demnitari şi foştii reprezentanţi ai judeţului şi oraşului, rugaţi a se aşeza du­pă poziţiunile ce au ocupat. Corpul didactic secundar, normal, şi primar. Domni şi doamne care doresc a saluta pe Majestatea Sa Regele.
De la Palatul Administrativ Majestatea Sa Regele va porni la gara Bârlad, iar la ora 2.00 va avea loc plecarea trenului Regal din Bârlad.
Elevii şi elevele şcoalelor, vor fi aşezaţi pe bulevardul Gării, şcoalele de băieţi ocupând partea dreaptă, iar cele de fete partea stângă a bulevardului.

Prefectul jud. Tutova V. Călinescu”.

În timpul primului război mondial, Orfelinatul din Zorleni a fost transformat în spital, apoi în Cartier Regal. În timpul retragerii din decembrie 1916 familia regala își va găsi adapost la conacul de pe moșia Slobozia-Zorleni.

Pe 28 noiembrie/11 decembrie regina nota cu tristețe în jurnal că se află la Zorleni – “un sat dărăpănat și trist”.[40]

“Am venit aici, la Cartierul General. Loc urât, prost întreținut, dar înăuntru arată destul de bine, fiindcă au adus o parte din mobile frumoasă salvată de la Sinaia.

Chiar m-a tulburat profund vederea mobile din camera mea de aur, până și a pernelor mele preferate etc.

Dar nu mi-ar plăcea deloc să locuiesc aici – casa e prost așezată, împrejurimile sunt prost întreținute.

Încă din tren, a trebuit să primesc vizită după vizită. Brătianu[41], Mosolov[42], generalul Fournier .

Am sosit cu puțin înainte de prânz. Nando[43] rămâne calm, în ciuda nenorocirilor noastre. Carol e trist, dar tinerețea își păstrează întotdeauna speranța. Prânz mare, cu toți aghiotanții și cu Brătianu, Mosolov și Fournier”.[44]

Învestirea generalului Constantin Prezan în funcţia de şef al Marelui Stat Major (Marele Cartier General) s-a realizat la 2/15 decembrie 1916 la Zorleni, fiind într-o bună măsură, şi opera reginei Maria[45]. Câteva zile mai târziu, respectiv la 1/14 decembrie, ea nota plina de satisfacție în jurnalul său, că cererea sa fusese satisfăcută, Prezan fiind în fruntea Marelui Stat Major. Regina Maria l-a întâlnit, la 5/18 decembrie 1916, pe Prezan, la Zorleni, lucru ce i‑a făcut plăcere, „căci aveam de mult o mare dorinţă să i se dea locul pe care îl are acum: şef al Marelui Stat Major”[46].

În zilele următoare regina vizitează spitalele din Bârlad, școala de șoferi „Regina Maria”[47], unde erau pregătiți șoferii pentru ambulanțe, “barăcile cu răniți”, depozitele militare de la gară[48] și în repetate rânduri Cartierul General. La 14/27 decembrie se deplasează spre Tutova și ne lasă o descriere a haosului ce domnea în zilele retragerii: “Era pe drumurile acelea tot ce se poate imagina, convoaie rusești și românești, refugiați, trupe automobile, unii mergând într-o direcție, alții în cealaltă, iar noi nu puteam să urmăm o cale îngustă prin mijlocul lor, pe care dădeam în groapă după groapă – înaintam așa de încet, încât a trebuit să ne întoarcem înainte să ajungem la destinație. Pe marginea drumului zăceau cai morți sau pe moarte [….]”.[49]

La 13 ianuarie 1917, Regele Ferdinand şi Regina Maria, însoţiţi de Principele Ştirbey, au vizitat orfelinatul. Cu această ocazie Regina Maria a oferit câte un ban de aur fiecărui orfan, la rândul lor aceștia au oferit în dar un miel alb, …

“Noi copii orfani și săraci adunați aici din mila Mărețului nostru Rege, vă rugăm să primiți de la noi acest miel” (consemnează M. Lupescu directorul orfelinatului)[50].

La 13 ianuarie 1917, Regele Ferdinand şi Regina Maria, însoţiţi de Principele Ştirbey[51], au vizitat orfelinatul. Cu această ocazie Regina Maria a oferit câte un ban de aur fiecărui orfan, la rândul lor aceștia au oferit în dar un miel alb, … “Noi copii orfani și săraci adunați aici din mila Mărețului nostru Rege, vă rugăm să primiți de la noi acest miel” (consemnează M. Lupescu directorul orfelinatului)[52].

Dacă Regina Maria, împreună cu patru copii (Nicolae, Marioara, Elisabeta şi Ileana) au părasit mai devreme acest refugiu, Regele Ferdinand I împreună cu Marele Cartier General au rămas la Zorleni, lângă Bârlad, până la sfârşitul lunii ianuarie 1917 (martie ?), când s-a putut stabili în Palatul Cuza Vodă, din strada Lăpuşneanu, în care funcţiona Creditul Financiar Urban[53].

În miticul urban bârlădean s-a încetățenit în perioada de după 1866 ideea monarhiei. Astfel strada principală purta denumirea de Regală și din 1930 porțiunea până la Poștă de Bulevardul Carol al II-lea, Bulevardul Manolache Costache Epureanu s-a numit Bulevardul Principele Ferdinand iar Bulevardul Primăverii – Bulevardul Elisabeta. Înainte de 1948 a existat Școala Normală “Principele Ferdinand” și un parc Carol al II-lea. Cu ocazia inundațiilor din 1932 pe lângă alte oficialități, urbea a beneficiat și de vizita regelui Carol al II-lea pentru a constata dimensiunile dezastrului.

După 1989, istoria Bârladului marchează și scurte treceri ale Familiei Regale. Prima se înregistrează în mai 1997, când regele Mihai I și regina Ana, aflați într-un circuit prin țară, fac un scurt popas la Palatul Comunal.

Urmează treceri ale principesei moștenitoare Margareta și Principele Radu, în 5 noiembrie 2006 și 3 iunie 2009. Trebuie menționat și faptul că familia principelui Radu are rădăcini bârlădene, tatăl și bunicii săi paterni fiind înmormântați la cimitirul Eternitatea din Bârlad (dr. René, Clemansa și dr. Dan Duda).

[1] Pentru considerații generale vezi Mirela Proca, Marcel Proca, Viața cotidiană în Bârladul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea, Editura Sfera, Bârlad, 2011.
[2] Ion N. Oprea, Campanie electorală. Fostul domnitor Mihai Sturza, la Bârlad, în ,,Academia Bârlădeană”, Anul XVI, 3 (36), Trim. III, 2009, p. 16; Idem, Ioan Antonovici depozitarul. Opere, Editura Pim, Iaşi, 2011, vol. I, pg. 205-206.
[3] Iacov Antonovici, Documente bârlădene, vol. V, Atelierele Zanet Corlăteanu, Huși, 1926, pg. 244-245.
[4] Marcel Proca, Al. I. Cuza şi Bârladul, în “Coordonate metodico-ştiinţifice”, Publicaţie judeţeană de comunicare didactică, Casa Corpului Didactic, Anul V, nr. 1, 2015, pg. 19-20; Ibidem, în “Meridianul cultural românesc”, An I, Nr. 1, ianuarie-martie 2015, pg. 132-133.
[5] Memoriile regelui Carol I al României (de un martor ocular), Erc Press, București, 2011, vol. II, p. 31.
[6] ,,În 1867, Vodă Carol când au venit pentru prima oară în oraşul Bârlad, au tras în casele lui Iancu Greceanu, astăzi aparţinând avocatului M. Cristescu-Vasiliu. La recepţia ce s-a făcut lui vodă, am luat şi eu parte ca notabil şi fruntaş al comerţului, oprit fiind apoi la Masa Domnească, ce s-a dat în seara zilei aceleia”. Iacov Antonovici, op. cit., p. 277; C. D. Zeletin, Principesa Elena Bibescu marea pianistă, Editura Vitruviu, București, 2008, p. 534; Pentru consideraţii prvind familia Greceanu şi casa unde a fost primit domnitorul vezi: Elena Monu, Casa Greceanu – Actualul sediu al Protopiatului Bârlad, în ,”Păstorul Tutovei”, serie nouă, Nr. 2, 2009, pg. 26-28.
[7] Zorlenii au fost în vechime pământ domnesc, după cum reiese din cele 377 documente vechi din arhivele Casei Regale, parte consemnate de N. Iorga în “Studii şi Documente”, vol. IV. Prima atestare este din anul 1522 din vremea lui Ştefăniţă – Vodă, întărită şi de alte hrisoave şi înscrisuri domneşti din vremea următorilor domni moldoveni: Aron Vodă, Ieremia Movilă, Vasile Voievod, Istrati Dabija Voievod, Alexandru Vodă, până la Aga Alecu Calimachi, care întregeşte definitiv moşia Slobozia-Zorleni, la 1818, şi se întăreşte, înfiinţând şi clădind la Zorleni: palat cu parc mare împrejur, şcoala, velniţe, sălaşe de ţigani, eleşteu de peşte, livada de duzi, vie, grădina de pomi roditori etc. În anul 1853 moşia Slobozia-Zorleni aparţine hatmanului Alecu Ruşeţ Rosnovanu, care a primit-o de la Calimachi ca zestre, când s-a căsătorit cu fiica acestuia, Roxanda. Însă dezastru. După încetarea din viaţă a hatmanului, curajoasa Roxanda se va bate-n procese timp de mai mult de jumătate de veac pentru apărarea moşiei, râvnită-n anumite părţi ale ei de vecini hulpavi, pe urma datoriilor catastrofale lăsate la moartea sa de risipitorul hatman, jucător pătimaş, şi prins şi de alte patimi mai rele încă… Ca într-un roman balzacian, hătmăneasa va pierde totul, şi în aprilie 1886 moşia Slobozia- Zorleni cu trupurile sale va fi cumpărată de către M.S. Regele Carol I de la bancherii Pierre şi Victor Monge şi Francois Liet, la preţul de lei 1.355.750. Noul Domn, pentru a domni în România cu titlu de Rege, a avut la un moment dat obligaţia de a se împământeni în noua sa ţară. http://guguianu.ro/?p=305
[8] Gheorghe Gherghe, Sidonia-Elena Diaconu, Prima carte pentru Zorleni, Editura Sfera, Bârlad, 2009, p. 12; La reforma agrară din 1921 pe pământul fermei regale din Zorleni au fost împroprietăriți țărani din mai multe sate: Zorleni, Banca, Popeni, Ghermănești, Stoișești, Fedești, Horga. Țăranii din Zorleni au primit 2623 ha, din care 1880 ha din moșia regală și 743 din moșia Naumeasa. După reforma agrară, moșia regală a rămas cu 1864 ha. Această suprafață în 1931 a intrat în patrimonial Ministerului Agriculturii, care a organizat o fermă model. După al doilea război mondial, în 1948, pe această suprafață s-a înființat Întreprinderea agricolă de stat Zorleni. Ibidem, p. 108.
[9] “Albina”, anul I, nr. 16, 18 ianuarie 1898.
[10] Clădirea a fost făcută pe o parte din conacul lui Alecu Calimah, datat 1830.
[11] “Albina”.
[12] 5.000 lei era subvenţia primită de Teatrul din Bucureşti, Arhivele Naţionale Istorice Centrale , ds. 112/1913, f. 22.
Din 1911, schitul Bujoreni era întreţinut de Casa Regală, prin Administraţia moşiei Zorleni.
[13] Regulament pentru întocmirea și organizarea Orfelinatului Agricol „Ferdinand”, de pe moșia regală Zorleni-Tutova, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1906.
[14] Ibidem, p. 10; I. Duma, File de monografie, 1994.
[15] Gh. Vasiliu, Bârladul de altădată, SC Editura Sherpa SRL, Târgu Mureș, 2011, p. 29; Mihai Lupescu, după anii de apostolat la Broșteni 1884-1898, unde învățase I. Creangă, unde fusese judecător Arthur Gorovei după ce suplinise ca profesor un an la Bârlad (1889-1890) și devenit membru de onoare al Academiei în 1940, se stabilește la Bârlad, ca director al Orfelinatului agricol din Zorleni 1898-1920. Prof. Mihai Luca, Bârladul și Fălticenii. Contribuții remarcabile în folcloristica românească. Note de studiu, în “Academia Bârlădeană”, Nr. 16, trim. III, 2004, p. 1. Printre învățătorii de aici s-au numărat Nicolaie Stoleru (erou de război) și Simion Kirileanu (scriitor și folclorist).
[16] http://www.ideiurbane.ro/pavilioanele-expozitiei-generale-romane-din-1906-2/
[17] Ca productivitate se situa pe locul trei între domeniile coroanei după moșia Moșneasca și Broșteni.
[18] http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/testamentul-regelui-carol-i
[19] http://cultural.bzi.ro/inedit-testa mentul-regelui-ferdinand-i-7858
[20] http://jurnalul.ro/special-jurnalul/averea-confiscata-a-regelui-mihai-32678.html
[21] Viorica Zgutta, Carol I pe meleaguri vasluiene, http://www.monumentul.ro/pdfs/Viorica%20Zgutta%2008.pdf
[22] Ibidem.
[23] Ibidem.
[24] Bârlădenii continuau să îi zică acestei hardughii “țarcul grecului”, deoarece servise la început vânzării de colonial de către grecul Manzavinatos. Scena din această sală avea să se construiască mai târziu, în 1894. C. D. Zeletin, op. cit., p. 482.
[25] Col. V. Costan, Istoricul garnizoanei militare din Bârlad, (în mss.).
[26] Apud C. D. Zeletin, op.cit., pg. 533-534; O sumară descriere a acestei vizite o avem şi datorită memoriile unui institutor din acele vremuri: ,,Cu ocazia manevrelor din toamna anului 1882, ce a avut loc în împrejurimile orașului nostru, M. S. Regele, având cartierul pe tot timpul manevrelor în oraș, a binevoit să viziteze școlile, între care și școala unde funcționam eu, întovărășit la această vizită, pe lângă alți demnitari, și de ministrul de Instrucțiune publică, Gheorghe Chițu.
1.    S. Regele a vizitat și a pus întrebări din diferite obiectele din program la toate clasele, dar în special la elevii din clasa a IV-a unde funcționam eu în calitate de institutor. Întrebările ce au fost puse de M. S. Regele au fost asupra istoriei patriei: domnia lui Mihai Viteazul, din geografie, Țările Române din imperiul Austro-Ungar. Răspunsurile sigure, clare și precise ale elevilor a mulțumit pe M. S. Regele și domnul ministru al instrucțiunii publice, care, acesta din urmă, adresându-se către mine mi-a zis „Vei fi decorat din ordinul M. S. Regelui”.
Domnul ministru al Instrucțiunii publice cu ordinul No. 1831 din 24 februarie 1884 îmi înaintează brevetul No. 1458, prin care M. S. Regele îmi conferă Ordinul Coroana României în grad de cavaler”. Memoriu scris şi subscris de Ioan Vasiliu. Institutor onorific, în Iacov Antonovici, op. cit., pg. 227-228.
[27] C. D. Zeletin, op.cit., p. 534.
[28] Viorica Zgutta, op. cit.,p. 4.
[29] C. D. Zeletin, op.cit., p. 535.
[30] “Paloda”, 9 mai 1895.
[31] “Paloda”, 11 mai 1895.
[32] Istoricul garnizoanei militare din Bârlad, (în mss.).
[33] “Paloda”, 29 septembrie 1894.
[34] Viorica Zgutta, op. cit.
[35] Ibidem.
[36] Istoricul garnizoanei militare din Bârlad, (în mss.).
[37] “Bârladul”, 20 noiembrie 1889.
[38] “A doua zi (28 mai 1912 n. ns.) era anunțată vizita, la Bârlad, a regelui Carol I care, în ajun, inaugurase la Iași statuia lui Vodă Cuza.
Am mutat avionul în zbor pe câmpul de la sudul orașului, lângă cazărmi, unde întreaga garnizoană urma să fie trecută în revistăde rege.
Fiind cu avionul în flancul trupelor, revista a început cu avionul meu, regele oprindu-se întâi la mine; i-am dat raportul, am executat un zbor în jurul câmpului, după care a început revista trupelor terestre.” Gh. Negrescu, Amintirile unui pionier al aerului, în Bârladul odinioara şi astăzi, vol. III, Bucuresti, 1984, p. 270; Pentru informaţii privind personalitatea aviatorului şi evenimentul în sine, vezi: Constantin Chiper, Personalităţi militare bârlădene, Primăria Municipiului Bârlad, 2001, p. 38; Radu Coroamă, Piese din patrimoniul cultural naţional referitoare la viaţa şi activitatea generalului vasluian Gheorghe Negrescu, în ,,Acta Moldaviae Meridionalis”, XV – XX, vol. II, 1993-1998, p. 122; Nicola, Valori spirituale tutovene. Biobibliografii, Primăria Municipiului Bârlad, 2003, vol. V, p. 270; Un alt fost bârlădean pomeneşte de un miting aviatic în 1911, dar nefiind susţinută de nici o altă sursă din cele cercetate ne permitem să ne exprimăm îndoiala, fiind posibilă o eroare de memorie. ,,Pe acelaşi câmp (al iarmarocului n. ns.) am fost dus de părinţi la primul miting de aviaţie ce a avut loc la Bârlad, prin 1911 (???) , cu aeroplane felurite…” . Pompiliu Voiculeţ – Lemeny, Primele amintiri, în Bârladul odinioară şi astăzi, vol. I, Bucuresti, 1980, p. 716.
[39] I. Antonovici, op. cit., pg. 297-298.
[40] Maria Regina României, Jurnal de război (1916-1917), Humanitas, București, 2014, p. 307.
[41] Aflat și el la Bârlad – care devenise pentru scurt timp capitala țării. La Bârlad au funcționat și Marele Cartier General al armatei române (condus de generalul Dumitru Iliescu și ulterior generalul Constantin Prezan), Cartierul general al armatei a IV-a ruse, Comandamentele Armatei a-I-a și a-II-a şi un centru de meteorologie.
[42] Alexandr A. Mosolov (n. 1854), general; pentru scurt timp, la sfârșitul anului 1916 și în primele luni din 1917, ministrul plenipotențiar al Rusiei la Iași (n. ns.).
[43] Regele Ferdinand.
[44] Maria Regina României, op. cit., pg. 251-254.
[45] Aceasta, a avut, la 28 noiembrie/11 decembrie 1916, la Zorleni, o lungă convorbire cu Ferdinand pe care s‑a străduit să-l convingă că trebuia să i se dea lui Prezan o situaţie „în care să poată lucra cu temei, căci e omul în care se încrede şi armata şi poporul”.
[46] I. G. Duca, Memorii, volumul III. Războiul (1916 – 1917), ediţie şi indice de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1994, p. 46 – 47.
[47] Ibidem, pg. 256-257.
[48] Ibidem, p. 308.
[49] Ibidem, p. 278; Aspectul Bârladului în perioada primului război mondial a fost descris sugestiv și de către dr. Vasile Bianu, devenit datorită nevoilor frontului medic militar, având rangul de colonel (r). În drum spre Iaşi, unde era concentrat, el a făcut şi un popas la Bârlad între 23 decembrie 1916 şi 5 ianuarie 1917 descriind atmosfera din oraş în lumini destul de sumbre: ,,Oraşul Bârlad ni s-a părut cu o înfăţişare greu de descris: lume multă de tot felul circula pe străzile-i pline de noroi. Pe lângă orăşeni, treceau în sus şi în jos soldaţii români şi soldaţii ruşi între care cazaci călări cu suliţele lor înfiorătoare, toţi erau trişti, nicăieri nu vedeai feţe vesele şi grăbite să cum ar fi trebuit să fie în preajma Crăciunului”. Gh. Clapa, Bârlădenii în războiul pentru întregirea neamului, în Bârladul odinioară și astăzi., vol. I, Bucureşti, 1980. pg.134-135; O altă descriere sumbră a avem de la Căpitanul J. D. Scale “Oraşele mari ca Iaşi şi Bârlad sunt în prezent pline de ofiţeri români îmbrăcaţi cu fast, pudraţi şi machiaţi care nu fac absolut nimic; unii dintre ei, fără îndoială, sunt în permisie, însă majoritatea absentează de la unităţile lor. Cu un astfel de exemplu cu greu pot fi învinovăţiţi soldaţii simpli dacă fac şi ei acelaşi lucru, iar satele sunt pline de soldaţi români care nu fac nimic. Cred că de curând a fost emis un ordin care cere tuturor soldaţilor şi ofiţerilor români să se alăture unităţilor lor de îndată, anulând toate permisiile şi cerând tuturor gradelor care au permisii medicale să se prezinte pentru examinare. Ofiţerii îşi tratează oamenii ca pe nişte câini, iar oamenii nu au niciun respect faţă de ofiţerii lor. Armata română cu ofiţerii săi cred că este mai mult decât nefolositoare, însă cu alţi ofiţeri şi cu întăriri din partea trupelor ruse ar fi excelentă. Nu sunt neobişnuite rănile auto-provocate. (…) Comunicaţiile. Căile ferate sunt într-o stare de haos indescriptibil din pricina transferului a mii de vagoane spre spatele frontului. Gările sunt blocate cu vagoane încărcate sau goale. Trenuri cu provizii necesare urgent sunt pierdute şi chiar dacă sunt găsite este imposibil să fie mutate. Unii dintre şefii gărilor sunt germanofili cunoscuţi şi fac tot ce le stă în putere să înrăutăţească situaţia. Mereu au loc accidente, drept urmare a activităţii agenţilor germani şi, cu actualul control comun ruso-român, vor continua să aibă loc. Gările mai mari au un comandant român şi unul rus care aproape de fiecare dată au interese contradictorii. Trenurile pleacă de multe ori fără niciun fel de anunţ şi soldaţii sunt lăsaţi în număr mare în urmă. O călătorie de 60 de kilometri poate dura 4 sau 24 de ore. Am călătorit cu un tren al Crucii Roşii plin de răniţi de la Tecuci la Bârlad – 60 de kilometri parcurşi în 23de ore.”http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/haosul-stapanea-tot-frontul-romanesc-primul-razboi.
[50] M. Lupescu, Arătare despre orfelinatul agricol “Ferdinand” de pe moșia regală Zorleni-Tutova, Institutul de arte grafice Carol Gobl, București, 1906. La 23 septembrie 1943, a fost vizitat de doamna Maria Antonescu, soția mareșalului Ion Antonescu. În urma cutremurului din 1977, clădirea orfelinatului a fost avariată putând fi însă reparată cu ușurință. Dar datorită directivelor epocii s-a recurs l-a măsura demolării. Pe locul acestei clădiri, se mai pot vedea doar temeliile și o placă comemorativă pusă în anul 1994 când s-au aniversat 400 de ani de atestare documentară a satului Zorleni. Gh. Vasiliu, op. cit.
[51] Barbu Știrbei (1870-1946), om politic, administrator al Domeniilor Coroanei (din 1913), prietenul intim al reginei Maria.
[52] M. Lupescu, Arătare despre orfelinatul agricol “Ferdinand” de pe moșia regală Zorleni-Tutova, Institutul de arte grafice Carol Gobl, București, 1906. La 23 septembrie 1943, a fost vizitat de doamna Maria Antonescu, soția mareșalului Ion Antonescu. În urma cutremurului din 1977, clădirea orfelinatului a fost avariată putând fi însă reparată cu ușurință. Dar datorită directivelor epocii s-a recurs l-a măsura demolării. Pe locul acestei clădiri, se mai pot vedea doar temeliile și o placă comemorativă pusă în anul 1994 când s-au aniversat 400 de ani de atestare documentară a satului Zorleni. Gh. Vasiliu, op. cit.
[53] http://www.ioanscurtu.ro/1916-1917-viata-cotidiana-in-iasi/