Marea provocare a mileniului trei: Globalizarea

Romulus Dan Busnea

În tumultul vieţii cotidiene, acaparaţi şi agasaţi de grijile zilei, nu mai avem timp şi pentru receptarea, înţelegerea şi luarea de poziţie, faţă de o serie de fenomene şi procese complexe care se manifestă în jurul nostru. Din păcate, nepăsarea care se instalează în noi, face ca subiecte sau teme de maximă importanţă insuficient dezbătute şi lămurite, să treacă pe lângă noi, pierzându-se deseori, într-un con de umbră.

Unul dintre aceste subiecte, care ne priveşte deopotrivă pe toţi, şi care se constituie într-o provocare de proporţii şi fără precedent, atât prin implicaţii cât şi prin dimensiuni, este globalizarea. Există totuşi, destul de mulţi care se întreabă care vor fi efectele resimţite în urma extinderii fenomenului globalizării la scară planetară, întrucât mult aşteptata eră de optimism şi speranţă care se prefigura a fi inaugurată după căderea comunismului în 1989, a fost rapid stopată în 1991, de Războiul din Golf şi de sângerosul conflict iugoslav. Acestea au fost principalele evenimente care au avertizat asupra recrudescenţei conflictelor etnice şi religioase, culminând cu atacurile teroriste asupra SUA, din 2001.

Astfel, încercarea de a crea o societate globală a prosperităţii economice, mai umană şi mai dreaptă prin instalarea unei noi ordini mondiale, şi-a redus din elan, şi-a pierdut din credibilitate, dar ea se materializează treptat, beneficiind de aportul noilor tehnologii informatice, promovate de ideologia ultraliberalistă în plan economic, şi de multiculturalism, în cel cultural şi spiritual. Cu toate acestea, globalizarea a dus la o mare dezordine mondială, în care totul se complică fără sens, într-o lume plină de incertitudini şi angoase. O lume în care, potrivit unor studii sociologice recente, o cincime din umanitate deţine 80% din resursele planetei, iar o altă cincime, care e şi cea mai săracă, doar 0,5%; în care, doar 500 de milioane de oameni trăiesc decent, confortabil, în timp ce peste 4,5 miliarde, se zbat în sărăcie şi nevoi. Globalizarea pieţelor de capital, a celor de produse comerciale, apariţia şi extinderea pe tot globul a corporaţiilor multinaţionale şi transnaţionale, a organismelor şi instituţiilor financiare internaţionale precum Banca Mondială şi FMI – care controlează prin împrumuturi economiile statelor, toate acestea denotă că s-au făcut deja paşi uriaşi spre globalizarea economică.

Economiile tradiţionale, ca cea a României, au fost conduse spre faliment, industriile şi agricultura dezorganizate şi privatizate fraudulos, tot mai mulţi oameni sânt la limita şi sub limita sărăciei, şomajul este în continuă creştere, iar categorii întregi de profesii sânt pe cale de dispariţie; acesta este tributul care trebuie plătit pentru experimentul numit globalizare. În plan uman, omul globalizat, redus la imediat şi la necesitate, a rămas singur, fără apărare şi sprijin atât împotriva manipulărilor tehno-economice, cât şi a forţelor oarbe ale instinctelor, agresivităţii şi violenţei . Poate că cel mai mare pericol care ne paşte pe toţi este procesul de dezumanizare, de erodare a sufletului şi spiritului, de pierdere a libertăţii, al căror valuri ne înghit pur şi simplu. Cucerită de piaţă, dopată de mass-media, lumea globalizată trăieşte pe fondul unei crize generată în primul rând de înţelegerea greşită a sensurilor vieţii, un dezastru cultural şi educaţional global. ,,Toate ideologiile pretind că apără şi amplifică libertatea. Majoritatea ideologiilor pretind că oferă puterea maselor, poporului şi, mai mult decât atât, ea le este distribuită în mod egal. Valul democratizant şi globalizant care a deschis secolul al XXI-lea, menţine vii aceste iluzii recurente ale istoriei omenirii. Faptul că avem alegeri libere în proporţie de 70% din ţările Pământului, ne face să credem că putem decide prezentul sau viitorul nostru; faptul că avem fiecare câte un vot ne întăreşte credinţa că există şi o egalitate în decizie. Hollywood-ul sau superproducţiile europene, ne mai conving că orice este posibil şi se substituie <<circului>> din vremea romanilor. <<Pâinea>> se numeşte astăzi Mc Donald’s şi, adesea, conţine şi circul în ea”, afirma foarte concis şi plastic, Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, într-o conferinţă ţinută la Institutul Francez de Relaţii Internaţionale din Paris în iulie 2005.

Globalizarea, este că vrem sau nu, un proces ireversibil. Poate că este prea târziu ca să ne putem opune în vreun fel. Măcar de-am putea dobândi orientarea şi viziunea care să ne ajute să-i fructificăm oportunităţile, dar şi să-i sesizăm pericolele pentru a le atenua efectele. Şi în tot ceea ce facem, să nu uităm de valorile care au stat la baza civilizaţiei noastre spirituale: Credinţa, Tradiţia, Familia şi Iubirea faţă de semeni.