Un manifest pentru normalitate democratică şi instituţională în România
|
Manifestul regal Document de Filip-Lucian Iorga și Vlad Badea, publicat la 10 mai 2011.
„Monarhia este un sistem de guvernământ în care puterea este exercitată pentru binele tuturor.” „Monarhia parlamentară îndeplineşte un rol pe care niciun preşedinte ales nu-l poate îndeplini niciodată. Ea limitează formal setea de putere a politicienilor, deoarece prin ea funcţia supremă în stat este ocupată odată pentru totdeauna.” „Publicul a ajuns să accepte ideea că monarhia este cea mai bună formă a autorităţii constituţionale şi un mod bun de a păstra ţara unită, întreagă, laolaltă într-o lume în schimbare.” ~10 Mai 2011~ La 30 decembrie 1947 România a început un proces de transformare continuă prin degradare statală şi instituţională. Într-o singură zi, printr-un act semnat sub presiunea şantajului, statul român a pierdut ultimul simbol al identităţii şi democraţiei, devenind o colonie stalinistă. În 1947 statul român a pierdut mai mult decât un rege. A pierdut prestigiu, credibilitate internaţională, demnitate, loialitate şi simţ al răspunderii – calităţi care au fost inaugurate în practica politică autohtonă începând cu 1866, anul devenirii noastre ca naţiune. Statalitatea şi regimul democratic-constituţional au fost suprimate, istoria cenzurată şi mitizată iar valorile răsturnate. Cei aproape 50 de ani de comunism au modificat radical România, de la mentalitatea civică, la aspectul fizic al comunităţilor urbane şi rurale, depărtându-ne astfel de Europa şi apropiindu-ne tot mai mult de un model statal sovietic, total nereprezentativ pentru societatea românească. În decembrie 1989 românii au repudiat regimul comunist şi şi-au recâştigat democraţia şi libertatea, dar nu şi-au recăpătat identitatea, valorile şi simbolurile statale. Din orgoliu şi interes personal, noua elită politică a preferat să nu repare erorile trecutului şi să nu reaşeze statul român pe făgaşul său natural. După mai bine de 60 de ani de pribegie republicană, România este astăzi o ţară cu o reputaţie slabă pe plan internaţional, cu instituţii neconsolidate, cu reprezentanţi puţin sau deloc sensibili la năzuinţele şi problemele societăţii, cu o tânără elită intelectuală care îşi caută destinul în străinătate. Considerând că România nu este o întreprindere privată care se conduce după bunul plac al oamenilor politici şi încrezători în reafirmarea demnităţii şi prestigiului demult pierdute, relansăm prin acest manifest ideea discuţiei publice privind restauraţia monarhiei constituţionale. Acesta nu este un manifest pentru a elogia trecutul, ci un manifest argumentat pentru o construcţie temeinică a viitorului ţării noastre. ARGUMENTUL INSTITUŢIONAL (1) Independenţa şi neutralitatea politică sau omul de stat vs omul politic De la crearea funcţiei de Preşedinte al României în 1974 şi până astăzi, experienţa politică ne-a demonstrat că oricare om politic român va ajunge să exercite această înaltă demnitate publică nu va reuşi în cursul mandatului să păstreze o relaţie echidistantă şi independentă faţă de partidele parlamentare. Rând pe rând, discret sau făţiş, toţi preşedinţii au căutat să-şi instaleze premierii preferaţi şi să promoveze partidele care i-au propulsat, în detrimentul celorlalte, sfidând constituţia, opinia publică sau majoritatea parlamentară. Astfel, România nu a avut niciodată un şef de stat al tuturor românilor, ci un preşedinte politic, de stânga sau de dreapta. Revenirea la monarhia constituţională ar înlătura problema favoritismului în practica politică românească. Monarhul este prin natura sa un om de stat şi nu un politician, astfel că el este dezlegat de orice legături personale sau financiare faţă de partide. Independenţa şi neutralitatea sunt utile în măsura în care dorim ca poziţia fruntaşă în statul român să fie reprezentativă pentru toţi românii, nu doar pentru aceia cu anumite afinităţi politice. (2) Reprezentarea şi guvernarea – două competenţe distincte Din necesitatea electorală de a se afirma în faţa competitorilor politici, preşedinţii au fost nevoiţi să intervină deseori în afacerile guvernamentale, fără a avea însă o bază constituţională pentru o asemenea implicare. Intervenţia preşedinţilor în administrarea statului şi diferenţele de opinii dintre aceştia şi premierii lor au condus de multe ori la blocaje în relaţia dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Dintre acestea reamintim conflictul Ion Iliescu – Petre Roman (soluţionat prin mineriade), conflictul Emil Constantinescu – Victor Ciorbea, conflictul Ion Iliescu – Adrian Năstase pe tema alegerilor anticipate şi, nu în ultimul rând, conflictul Traian Băsescu – Călin Popescu Tăriceanu, a cărui expresie se regăseşte în alungarea de la putere a partidului prezidenţial şi în formarea majorităţii netransparente din parlament (dintre liberalii care guvernau şi social-democraţii din opoziţie). Rolul prim-ministrului, demnitarul legitim în actele guvernării statului, a fost adesea minimalizat prin implicarea excesivă şi neautorizată a preşedintelui, înaltul demnitar însărcinat cu reprezentarea statului şi a cetăţenilor. În replică, premierul, frustrat de subminarea şi desconsiderarea puterilor sale de către preşedinte, a contribuit la materializarea unor planuri pentru înlăturarea rivalului său. Aşa s-a ajuns, de pildă, la suspendarea Preşedintelui României în 2007, care a paralizat mersul firesc al statului pentru câteva săptămâni. Conflictul dintre puterea care reprezintă statul (preşedinte) şi puterea care îl guvernează (premier) este cauzat în principal de dorinţa celei dintâi de a o domina pe cea din urmă. Acest conflict alimentează neîncrederea în instituţii şi în buna lor funcţionare şi influenţează negativ percepţia mediului internaţional asupra stabilităţii politice interne din România. Restauraţia monarhiei constituţionale ar soluţiona definitiv problema relaţiei dintre reprezentantul naţiunii şi conducătorul ei. Atribuţiile monarhului constituţional sunt limitate la puteri ceremoniale, simbolice şi de reprezentare a statului şi cetăţenilor. El nu mai are nevoie să concureze cu premierul în administrarea statului, pentru a-şi demonstra capabilitatea, deoarece poziţia sa în stat este asigurată pe viaţă. Prin urmare, monarhul va fi întotdeauna îndemnat să-şi asume doar atribuţiile constituţionale de reprezentare, lăsând astfel guvernarea în sarcina acelora mandataţi să o înfăptuiască. (3) Dimensiunea diplomatică a regalităţii Monarhia este prin ea însăşi o punte de legătură cu alte state, deoarece relaţii de rudenie există aproape între toate Casele Regale ale Europei. Aşadar, putem spune că regalitatea facilitează natural relaţia dintre state. Acesta nu este însă singurul argument pentru a afirma utilitatea diplomatică a instituţiei monarhiei. Casa Regală a României a efectuat în fiecare an de la reîntoarcerea în ţară vizite externe pentru a susţine interesele României pe lângă politicieni influenţi, oameni de afaceri, organizaţii sau fundaţii non-profit din străinătate. Probabil cel mai clar exemplu de susţinere diplomatică este efortul benevol depus în perioada postdecembristă de Casa Regală a României pentru a determina guvernele statelor membre UE şi NATO să accepte ţara noastră în cadrul acestor organizaţii internaţionale de integrare şi, respectiv, apărare. Problema aderării la spaţiul Schengen a readus în discuţie posibilitatea implicării Casei Regale în activitatea de lobby internaţional, astfel că liberalii şi conservatorii au realizat de curând vizite la Palatul Elisabeta pentru a discuta cauza comună. (4) Monarhia – un factor psihologic pentru coeziunea socială Monarhul este adesea considerat în societăţile vest-europene drept „părintele naţiunii”, îndeplinind un rol care transcende caracterul funcţionalist pe care îl au preşedinţii aleşi. El este un model inspiraţional care uneşte societatea şi recompensează ceremonial elitele intelectuale, profesionale sau politice. Monarhia este mai umană şi mai apropiată de popor decât instituţia preşedintelui, care poate fi caracterizată mai mult prin sobrietate şi – în cele mai fericite cazuri – tehnocraţie, – în cele mai rele – populism. Modelul laudativ şi unificator al monarhiei constituţionale se contrapune astfel modelului critic şi dezbinator al prezidenţialismului cu care societatea noastră este atât de obişnuită. (5) Continuitatea România este la ora actuală un stat fără un proiect pentru dezvoltare durabilă. Fiecare preşedinte îşi fixează la începutul mandatului o agendă, care de cele mai multe ori nu este dusă până la capăt în cursul mandatului de patru sau cinci ani. Preşedintele succesor are propria agendă de îndeplinit, astfel că activităţile iniţiate de predecesorul său rămân nefinalizate şi deci fără impact considerabil în dezvoltare. Monarhul are puterea de a sfătui şi de a încuraja partidele care se perindă la guvernare, în direcţia continuării proiectelor majore de construcţie sustenabilă a statului. Deşi nu poate aduce direct prosperitate ţării, el poate acţiona ca îndrumător pentru a se asigura o transpunere coerentă, înlănţuită şi cu efecte durabile ale diferitelor agende politice. Din acest punct de vedere, instituţia monarhiei este un element constant pe scena politică. În acest spirit, Casa Regală a României a realizat un pas înainte în anul 2007, publicând documentul România – O viziune pe 30 de ani, care cuprinde o strategie concentrată pe două perioade ale dezvoltării, 2007-2017 şi 2017-2037. (6) Profesionalizarea funcţiei de şef de stat Prezidenţialismul porneşte din start cu un handicap în comparaţia cu modelul regal, prin aceea că dacă în sistemul monarhic principele moştenitor este educat întreaga viaţă pentru a îndeplini într-o bună zi funcţiunea de şef de stat, preşedinţii nu beneficiază de o asemenea pregătire, întrucât pentru ei calitatea de preşedinte este o circumstanţă specială a carierei lor profesionale. Niciun cetăţean român nu ştie de la naştere că îi va reprezenta cândva pe conaţionalii săi dintr-o poziţie atât de înaltă. Prezidenţialismul devine parte a vieţii unora dintre aceşti cetăţeni norocoşi în general după vârsta de 40 de ani, când formarea academică şi profesională este în bună măsură încheiată, dar într-o direcţie care nu are nimic a face cu statul. Astfel, am ajuns să avem în fruntea naţiunii române un neuropsihiatru (1947-1952), doi avocaţi (1952-1958 şi 1958-1961), un electrician (1961-1965), un angajat CFR (1965-1967), un ucenic de cizmar (1967/1974-1989; primul Preşedinte al României), un inginer hidroelectric (1990-1996, 2000-2004), un profesor universitar (1996-2000) şi un marinar (2004-prezent). Dintre aceştia, profesorul universitar a avut cel mai scurt mandat. Toţi preşedinţii menţionaţi înainte au slujit, în anumite perioade ale vieţii lor, Partidul Comunist Român, ai cărui membri au fost. Rezultatele acestei realităţi se observă de fiecare dată când trecem graniţa către Apus. Decizia de a transforma un şef de stat într-un mecanic auto şi un electrician într-un şef de stat este reprezentativă pentru tabloul mai amplu al răsturnării valorilor care s-a produs în societatea românească postbelică. Profesionalizarea funcţiei supreme de reprezentare este o condiţie necesară pentru urmărirea interesului general al românilor. Deşi nobilă şi idealistă, acordarea dreptului de reprezentare statală tuturor cetăţenilor este nerealistă prin slaba performanţă care rezultă din comparaţia cu modelul regal. Foarte puţini români din aceeaşi generaţie ajung să beneficieze de acest drept, iar aceia care o fac nu sunt pregătiţi profesional pentru o asemenea „meserie”. (7) Costurile În mod eronat se afirmă că monarhiile sunt costisitoare şi greu de întreţinut. Există diferite modele în ceea ce priveşte finanţarea monarhiilor. De pildă, Casa Princiară a micului stat Liechtenstein se întreţine doar din fonduri private, constând în averea personală a Principelui domnitor. În alte cazuri, finanţarea instituţiei monarhiei se realizează atât din fonduri publice, cât şi din resurse private (de exemplu, Domeniile Coroanei). Iată un clasament al câtorva monarhii europene, după costul per capita: Statul / Costul (euro, 2010) / Populaţia / Cost per capita (euro) Costurile variază de la caz la caz, criteriul cel mai important fiind populaţia. Pentru un stat ca România, cu o populaţie de 22 milioane de locuitori, care în 2010 îşi fixa cheltuielile Instituţiei Preşedintelui la 40,688,000 milioane de lei (≈1.8 lei/loc. sau ≈0.5 euro/loc.), costurile în monarhie ar putea rămâne aceleaşi ca în republică. La aceste socoteli mai adăugăm minusurile din buget care rezultă din lipsa organizării alegerilor. Imaginaţi-vă, din această perspectivă, economiile unei domnii neîntrerupte a Regelui Mihai, din 1940 şi până astăzi. Mai putem scădea, de asemenea, costurile aferente deplasărilor şi participărilor Preşedintelui României la reuniunile internaţionale, de tipul Consiliului European, deoarece într-o monarhie constituţională prim-ministrul conduce diplomaţia guvernamentală, împreună cu ministrul de resort. ARGUMENTUL ISTORIC de Filip-Lucian Iorga (1) Monarhia – forma de guvernământ tradiţională spaţiului românesc Unul dintre clişeele vehiculate este acela al superiorităţii formei republicane de guvernământ, graţie tinereţii sale. Monarhia ar fi vetustă, ar reprezenta un vestigiu al trecutului, iar republica ar fi un semn al modernităţii, al unei lumi care s-a desprins de povara unui trecut incomod. Nimic mai fals! De fapt, ambele forme de guvernământ îşi au rădăcinile în vremurile antice, iar monarhia constituţională este cea mai tânără şi cea mai suplă formă de guvernare a unui stat. Astăzi, unele dintre cele mai prospere, mai libere şi mai respectate ţări din lume sunt monarhii constituţionale (Marea Britanie, Japonia, Spania, ţările scandinave etc.), iar recordurile în materie de sărăcie şi deficit democratic pot fi găsite toate în republici. În spaţiul românesc, statul s-a născut luând chip monarhic şi a continuat să existe neîntrerupt şi prin figura voievodului. Fie că au fost fondatori precum Basarab I sau Bogdan-Vodă, garanţi ai echilibrului precum Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân, sfinţi precum Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu, războinici precum Mihai Viteazul, constructori precum Petru Rareş, cărturari precum Dimitrie Cantemir, reformatori precum Mavrocordaţii, Ghiculeştii sau Sturdzeştii, unificatori precum Alexandru Ioan Cuza, domnitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti au asigurat fiinţa statului, continuitatea unor cutume, au condus oşti şi au protejat credinţa strămoşească a poporului, au reprezentat un puternic element identitar, o garanţie a demnităţii. Chiar şi domnitorii cărora le-au lipsit legitimitatea sau cinstea s-au putut raporta la modele reale, pe care republica nu ni le poate oferi. Greutatea tradiţiei monarhice este, aşadar, strivitoare. Ce poate aşeza republica în balanţa istoriei românilor? Forma de guvernământ republicană nu a fost dorită de români, ci a fost impusă de tancurile sovietice. A adus cu sine comunismul, le-a răpit românilor libertatea, tradiţiile, prosperitatea, iar pe mulţi dintre ei i-a aruncat în închisorile politice care au împânzit ţara. Tabloul dezastruos al republicii comuniste este completat de portretul dezolant al republicii post-comuniste, ajunsă după mai bine de 20 de ani într-un impas pe care îl percepem cu toţii. Este eşecul unei forme de guvernământ care nu are nicio legătură cu trecutul ţării şi pe care ar trebui să o ajutăm cât mai repede să nu mai aibă nicio legătură nici cu viitorul ei. În fine, să ne amintim de traseul biografic al ofiţerului Candiano Popescu, liderul efemerei republici de vodevil proclamate în 1871 la Ploieşti: după escapada republicană, el avea să ajungă aghiotantul Regelui Carol I. (2) Moştenirea Dinastiei Române Elitele pe care România le avea în secolul al XIX-lea erau conştiente că doar un prinţ străin pe tronul ţării ar fi putut aplana conflictele dintre facţiunile rivale, ar fi adus stabilitate şi prestigiu internaţional. Personalitatea excepţională a Regelui Carol I a adus rigoarea germană într-o ţară care se desprindea cu greu de secolele de influenţă orientală. El a condus România către independenţă, în 1877, ca monarh constituţional, asigurându-i echilibrul politic şi având un rol fundamental în modernizarea societăţii. Carol I devenise în 1866 domnitor al unei provincii otomane şi murea în 1914 ca Rege al unui stat modern, prosper şi respectat al Europei. Soţia lui, Regina Elisabeta, protectoare a artiştilor şi ea însăşi talentată scriitoare, a rămas în memoria colectivă sub numele de “Carmen-Sylva”. Asemenea lui Carol I, Regele Ferdinand şi-a sacrificat ataşamentul faţă de Germania lui natală, pentru a respecta voinţa naţiunii pe care o reprezenta şi pentru a apăra interesele României, pe tronul căreia se afla. Sacrificiul i-a fost răsplătit, el fiind regele sub sceptrul căruia s-a împlinit visul României Mari. Tot el a dat ţării o dreaptă reformă agrară şi o nouă Constituţie. A avut-o alături pe Regina Maria, unul dintre cele mai carismatice şi mai benefice personaje din istoria României, iubită în ţară şi admirată în afara ei, curajoasă pe timp de război şi fermecătoare pe timp de pace, bun strateg înzestrat şi cu o sensibilitate artistică aparte. Perioada interbelică, spre care privim astăzi cu nostalgie, a adus României un nou salt către prosperitate şi modernitate. În timpul domniei Regelui Carol al II-lea, ţara a atins un punct de vârf al dezvoltării sale. Ca o ironie a istoriei, până şi comuniştii aveau să se raporteze încă, după decenii, la anul 1938 ca la un an de apogeu al prosperităţii. (3) Regele Mihai al României şi problema abdicării Regele Mihai I a domnit în vremuri grele pentru România şi pentru lume, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La 23 august 1944 şi-a asumat, cu riscul dispariţiei sale fizice, răspunderea ieşirii din alianţa cu Germania şi a alăturat România Alianţei anti-naziste. Gestul Regelui României a scurtat războiul cu câteva luni şi a salvat zeci de mii de vieţi. Tânărul rege a luptat apoi câţiva ani pentru menţinerea regimului democratic şi împotriva politicii de sovietizare impuse de Armata Roşie. Ţara intrase însă în sfera de influenţă a URSS şi era condamnată să rămână în lagărul comunist. La sfârşitul anului 1947, Regele şi instituţia monarhică rămăseseră ultimul obstacol în calea impunerii regimului comunist. În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele Mihai I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste o mie de studenţi anticomunişti ţinuţi în arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea şantajului, actul este lovit de nulitate. În şedinţa Parlamentului, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, dar cvorumul necesar pentru asemenea decizii nu a fost realizat. Aşadar, abolirea monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României şi nici nu a fost supusă referendumului. România are şi astăzi marele privilegiu istoric ca Regele ei, cel care poartă cu sine istoria ţării şi a Dinastiei, să o poată reprezenta aşa cum se cuvine şi să-i poată reda chipul ei cel adevărat. *** „Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.” |
Am primit cu câteva zile în urmă un remarcabil material scris de studentul Vlad Badea, președintele organizației “Inițiativa Tinerilor pentru Modernizarea României”, la care a contribuit istoricul Filip Lucian Iorga.
Vi-l recomand cu căldură pentru profunzimea, măsura, concizia lui și pentru clarviziunea și spiritul de răspundere pe care le dovedește, în perspectiva viitorului.
Radu al României
13 mai 2011
Pentru a se face un demers corect in sensul schimbarii constitutiei sunt necesare urmatoarele:
– informarea corecta si nepartinitoare cu privire la avantajele si dezavantajele celor doua forme de guvernamant.
– implicarea cetateneasca in dezbateri in asa fel incat votul sa fie in cunostinta de cauza
– poate ca introducerea votului cenzitar ar mai fi o solutie pentru a nu ne trezi ca se cumpara voturi
– apoi strangerea de semnaturi in mod corect si transparent.
Cred ca ar trebui initiate dezbateri pe diverse canale de comunicare, site-urile de socializare nu sunt suficiente pentru implicare serioasa…..
Monarhia parlamentară îndeplineşte un rol pe care niciun preşedinte ales nu-l poate îndeplini niciodată. Ea limitează formal setea de putere a politicienilor, deoarece prin ea funcţia supremă în stat este ocupată odată pentru totdeauna.”Numai in felul acesta am putea scapa de aceasta clasa politica sau mai bine spus de ciocoii noi care au pradat tara .
TRAIASCA CASA REGALA SI SA TRECEM LA MONARHIE URGENT
Sunt de acord cu doamna Iana. Trebuiesc luate masuri pentru ca oamenii sa fie informati despre diferenta dintre monarhie si republica. Consecintele dezastruoase ale acestei forme de guvernamânt le vedem zii de zii si ele se vor agrava în viitor. România va continua sa se îndatoreze dar în actualul regim baii nu vor contribuii la dezvoltarea unei paturi de mijloc si a economiei tarii ci vor continua sa îngroase patura milionarilor de carton, acelor care cu afaceri dubioase delapideaze slabele institutii ale actualului stat republican. Oamenii cinstiti si care doar doresc o viata normala sunt dati la o parte, dispretutiti si calcati în picioare de cei care ar trebuii sa îi încurajeze si sa îi consolideze în societatea româneasca. Majoritatea dintre ei îsi gasesc rostul în afara granitelor tarii pentru ca se simt agresati de acest sitem care nu le recunoaste valoarea. Dezbaterea trebuie începuta si cred ca partide ca PNL ar trebuii sa piarda frica si sa spuna lucrurilor pe nume.
În 1866 dusmanii României se aflau în afara tarii. Astazi în 2011 îì avem pe acesti dusmani din pacate printre noi si doar cu dibacie si multa iscusinta politica România va putea sa revina la monarhie constitutionala. Eu cred ca este posibil si sper ca acest cosmar care înseamna republica pentru tara noastra sa ia sfârsit cât mai curând.
“Nu pot sa ma despart de un prieten vechi si cunoscut ,in favoarea unuia nou si necunoscut.”(Prof.Dr Gh. Chipail-Iasi)
Cand un popor are in fruntea statului un Monarh,acel popor poate spune ca este ales si iubit de Dzeu.
Viata romanilor in Monarhia Constitutionala devine sigura.
Romanul se simte reprezentat in tara dar mai ales in afara tarii.
Romania nu ar fi renuntat de buna voie la Monarhie si la MS Regele Mihai sub nici o forma.Abdicarea sub presiune a MS Regele Mihai si instaurarea ilegala a repubicii populare,a fost un act de o cruzime fara precedent.
Increderea romanilor in noul “prieten” necunoscut republica a fost nula.Sub numele de Republica,Romania a ajuns in starea jalnica de astazi.
Tineri ai Romaniei!Veniti alaturi de Casa Regala a Romaniei!
MONARHIA SA FIE PARTEA VOASTRA DE VIITOR!
Traiasca MS Regele Mihai a Romaniei!
Inchinati increderea voastra in ASR Principesa Mostenitoare Margareta!ASR Principele Radu va sta alaturi!
Recastigati Monarhia!
Recastigati demnitatea noastra nationala calcata in picioare de netrebnici si hoti!
Recastigati-va sufletele ratacite si nu va mai lasati pangariti!
Acest manifest regal ar trebui dat publicitatii,mediatizat si revenirea Romaniei la forma de guvernamant traditionala. Trebuie facut ceva fiindca monarhia sunt sigur ca ar aduce stabilitate si prosperitate economica.Nu trebuie decat sa ne uitam in istorie si in prezentul majoritar al monarhiilor din lume. Grav este ca Romania este intr-un picaj moral,romanii prefera stirile de la ora 17 si “manipularea de masa” pe care actualii politicieni o practica,va duce tara la un dezastru.
Ca mesaj personal,visul meu este sa il intalnesc macar odata in viata pe Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei
De douazeci de ani astept acest manifest perfect argumentat.
Eu insami cred ca restaurarea Monarhiei in Romania e ultima dintre sansele pe care Romania le mai are, pentru a iesi din “cosmarul” in care se afla din 1989. Suntem cu totii satui de imoralitatea, autosuficienta, demagogia, incapacitatea, lipsa demnitatii, minciuna in care se “desfata” o clasa politica putrezita, si decadenta.
Multi dintre Romani sunt si astazi captivi ideii comuniste, conform careia Monarhia este ceva rau, ceva ce asupreste poporul.
O reparatie morala trebuie neaparat facuta, oricat timp ar lua!
Istoricii, posturile publice de televiziune, Societatea Civila au datoria de onoare de a face acest lucru in interesul romanilor.
Populatia din Romania trebuie ajutata sa-si schimbe imaginea despre Rege si Monarhie, pentru a i se redaa – cum frumos ati spus mai sus – “chipul ei cel adevarat”
asa sa ne ajute Dumnezeu!
Monarhia constitutionala cred ca ar duce la restabilizarea Romaniei in principal pe plan mondial,in acelasi timp redand sperantele poporului roman,dar e o chestune destul de greu de realizat si in momentul actual chiar nu cred ca exista vreo posibilitate avand in vedere zona de interese a clasei politice romanesti,dar speranta moare ultima.Doamne ajuta
Cu toate ca sunt unele elemente ce pot promova un astfel de sistem de guvernare, cred ca Franta ne-a demonstrat ca acest sistem apartine istoriei , si ca orice element vetust ca si forma de organizare, este menit sa fie admirat in toata splendoarea, dar in muzeu sau in cartile de istorie!
Am sa repet mesajul – ca doar se sustine democratie pe acest forum –
Regalitatea reprezinta un excelent mod de guvernare. CU toate acestea nu cred ca mai putem sa privim inapoi, dar putem sa vedem la Franta care a renuntat la acest mod de guvernare. Regalitatea reprezinta o epoca de mari impliniri, dar ca orice lucrur ce tine de trecut ea este reprezentata cel mai bine in muzee si in cartile de istorie
Stimate domn Marian D,
Poporul fracez,in istoria lui,a parcurs etape complete,in care s-a maturizat politic si social iar elitele politice s-au distilat.
Dupa cum stiti,dupa Revolutia Franceza,monarhia a fost restaurata de cateva ori.
A existat timpul fizic si sansa istorica ,astfel incat poporul -in urma realitatilor traite-sa poata decide obiectiv asupra formei de stat.
Nu acelasi lucru s-a intamplat in Romania,unde etapele istorice au fost arse mereu.
Nici perioada monarhica n-a ajuns la maturitatea istorica,fiind inlocuita fortat de o republica tip matrioshka!
Insa ea a fost perioada in care tara a evoluat cel mai mult din punctul de vedere al valorilor Europei civilizate,dupa care am hotarat sa ne orientam.
Acestea fiind spuse,acum avem o clasa politica ce se vrea democratica,dar habar nu are de preceptele democratiei,ea exceland in oligarhism,de inspiratie…vecina!.Notiunea de stat e slab reprezentata,ca un stup fara…regina!
Domnului Marian D:
Da, Franţa este o ţară prosperă, dar nu ea a fost pe toate canalele de televiziune de dimineaţa până seara, în centrul atenţiei a două miliarde de oameni, în ziua de 29 aprilie, nu-i aşa?
Acesta este un document limpede, concis, care ar trebui larg difuzat si opus fiecărei încercări de denigrare a Membrilor Familiei Regale. Mai mult, acest document reprezintă un exercitiu corect de PR adresabil si romanilor care au o părere neutra fata de monarhie.
buna seara cu respect fata de dumneavoatra sunteti unii dintre marii oameni ai Romaniei care ar trebui sa conduceti tara intodeauna miam dorit cu tot dinadinsul sa va vad.Dumnezeu sa va aiba in paza si toate cele bune si scuzati deranjul
Inainte de toate , Alteta tinem sa va multumin pentu acest manifest redactat prin prisma adevarului si a istoriei Tarii Romanesti. Din pacate indoctrinarea , incultura si prostia de care am fost efectiv invadati in media se vrea ca masele bineinteles sa nu aibe prea multa educatie si discernamant , ci sa fie la un nivel de decadere si ,a refuzului lor de se dezvolta si a sti cine este si de pe ce meleaguri s-a nascut.Cei ce fac legatura cu alte tari Republicane sa nu uite ca fiecare tara are specificul ei si o istorie a lor. Oameni buni , treziti-va la realitate pentru ca aveti langa voi niste oameni incredibil de intelepti si de bun simt si sa-i multumim lui Dumnezeu ca se afla langa noi asemenea valori care inseamna istorie traita pe viu cum este Majestatea sa Regele Mihai I si nu uitati invatati istoria acestei tari si idealurile pentru care au murit atatia oameni si au suferit in inchisorile comuniste in Republica autoimpusa de o putere straine de neamul nostru. Monarhia trebuie sa fie instaurata in drepturile ei firesti , puterea sta in noi ,toti romanii sa facem ca acest lucru sa fie posibil si sa cunoastem adevarata noastra istorie si sa dam o palma nemernicilor care au devastat aceasta tara incepand cu instaurarea Republicii iubita de unii. Romani treziti-va din somnul cel de moarte, iubiti-va Regele si Monarhia. Nihil sine deo!
Coroana este simbolul unitatii nationale si a rezistentei in fata oricarei primejdii; exista o linie a vietii Neamului iar un monarh este mare si bun cand se mentine pe aceasta linie. Sigur ca un monarh poate fi tentat sa mearga pe linia intereselor personale,a unui grup sau pentru interese straine , insa el trebuie sa inlature aceste interese si sa urmeze linia Neamului. Dupa mine, regele Ferdinand a fost singurul monarh care a urmat de la un capat la altul al domniei sale linia Neamului pe care a fost chemat sa-l conduca.
Totodata trebuie inteles ca un monarh modern nu poate fi un justitiar cu sarcina de a-i starpi pe cei rai; pentru aceasta e nevoie de o justitie independenta iar capul statului are obligatia sa garanteze acest lucru. Un monarh modern trebuie sa ocroteasca si sa promoveze valorile adevarate ale unei tari din toate domeniile: oamenii buni si capabili ,utili lor insisi si societatii romanesti.
Ca sa fac o contrapartida cu Dl.Marian D. , sa ne amintim de Spania care a revenit la Monarhie dupa Dictatura lui Franco. Pentru ca nu se putea altfel si pentru ca sunt foarte multe similitudini cu Romania de azi.
La multi ani, Alteta !
<>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_de_Rom%C3%A2nia
Indiferent daca au fost sau nu presiuni, contractul a fost incalcat.
<>
ASPRU SANCTIONATA si INSELACIUNE 😉 Think fast!
Restaurarea Monarhiei in Romania e ultima dintre sansele pe care Romania le mai are.Cele mai prospere, mai libere şi mai respectate ţări din lume sunt monarhii constituţionale.
• Felicitări pentru acest necesar Manifest Regal.
Regele si Patria
Da,….sunt foarte de acord insa avem o mica problema.Cum scapam de actuala clasa politica ? In caz contrar astia’ sunt in stare sa “confiste” si monarhia !!! Cred cu tarie in faptul ca, singura sansa a Romaniei este Monarhia ! Altfel riscam sa ajungem o pata neagra pe harta lumii civilizate ocolit de toti si de toate,….
da, subscriu 100% cu fiecare cuvant si cu fiecare argument celor de mai sus…este SINGURA solutie pt Romania la ora actuala si pt viitor…
acest articol ma face sa ma bucur ca nu sunt singura care crede si argumenteaza astfel…
[…] este prima dată când am abordat subiectul mitului monarhic, dar recent am citit o postare de pe blogul Principelui Radu Duda care m-a convins să reiau subiectul în detaliu. Articolul respectiv preia un document […]
Manifestul Regal trebuie sa devina ghidul practic si moral pentru fiecare roman si in deosebi penru fiecare politician.care se respecta…Frati romani! Poftiti cu mic cu mare la data de 25 0ct.2011 ora 9.00,in Piata Parlamentului pentru a sarbatorii impreuna aniversarea MS Regele Mihai!
90 de ani de viata,90 de ani de sacrificii ,de daruire de iubire neconditionata pentru romani si Romania!
Traiasca Ms Regele Mihai a Romaniei!
[…] (textul integral îl găsiţi pe http://www.romaniaregala.ro/atitudini/manifestul-regal/) […]
Un articol interesant care sublimiaza inca odata importanta monarhiei in anumite situatii si date.Pentru Romania,cu adevarat,monarhia este un factor de stabilitate politica si economica asa cum a fost si inainte de domnia lui Carol intai.
Monarhia constitutionala este cea mai elevata forma de guvernamant. Democratia se poate manifesta in deplinatatea ei sub respectul legilor iar institutiile statului nu sunt perturbate de imixtiuni.
Un REGE nu reprezinta numai statul ci insasi STATALITATEA !
TRAIASCA REGELE 1 DEASUPRA REGELUI ESTE NUMAI DUMNEZEU !
ALEXANDRU – GRIGORE PISOSCHI
Alteta, as dori sa va intreb, e ceva care m-a framantat de ceva timp: dupa momentul ’89, au existat dezbateri in societatea romaneasca, societatea civila, presa, media, s-a pus vreodata in balanta chestiunea monarhiei? Au fost cumva dezbateri in privinta sistemului de guvernamant care ar fi mai potrivit de urmat de catre tara noastra? Sa se organizeze eventual un referendum, pentru ca cetatenii sa se exprime prin vot pentru sau impotriva republicii? Eu eram pe atunci mult prea mic :), nu prea stiu foarte exact ce s-a intamplat in acea perioada. Am aflat cu stupoare ulterior de comportamentul fesenistilor fata de Majestatea Sa. Pentru ca stiu ca acea Constitutie, din ’91 a fost supusa unui referendum, dar aveam dubii ca s-ar fi organizat un referendum si in privinta formei de guvernamant.
Cristian,
Răspunsul cel mai simplu și mai cuprinzător la întrebările dumneavoastră este “nu”.
Pentru a reveni la Monarhie, un rol egal revine societății românești (ceea ce numiți dumneavoastră referendum) și elitei ei. Dacă la vârful puterii economice, culturale, mediatice, politice, militare, academice, culturale nu există convingerea, înțelegerea, viziunea asupra avantajelor Monarhiei, nu ajută la nimic să ai un referendum.
Există, ca în fiecare țară democratică, un anume cadru legislativ și constituțional care reglementează pașii spre un proiect atât de profund, cum este schimbarea formei de guvernământ (în cazul României, revenirea la forma tradițional-istorică de guvernământ). Dar toate acestea sunt mai puțin importante decât motivația oamenilor (mai ales a celor de la vârf).
Simplul fapt că dumneavoastră vă preocupați de așa ceva, este un semn încurajator! În întreaga societate românească, rostul și poziția Casei Regale au câștigat enorm în încredere și apreciere printre români.
Cu toată considerația,
Radu al României
asi fi gata in orice clipa sa umblu dupa semnaturi pt a readuce forma Monarhala in Romania,pt ca meritam statutul pe care l-am pierdut prin obligarea Majestatii Sale Regele Mihai de catre comunisti sa abdice.e timpul pt o schimbare chiar cu pretul vietii
Am un respect enorm pentru Casa Regala, consider ca rolul Regelui Mihai in istoria noastra a fost pozitiv si ca toti membrii Familiei Regale – Regele, Regina, Principesa Margareta, Principele Radu… – sunt oameni minunati si bine intentionati, dar haideti sa fim sinceri: un monarh constitutional (caci absolutist ar fi de neconceput, in zilele noastre) ar fi lipsit de orice puteri. Desigur, state precum Marea Britanie, Suedia, Spania etc. sunt prospere, dar nu pentru ca sunt monarhii, ci pentru ca, spre deosebire de noi, au o clasa politica responsabila. Un rege constitutional nu poate tine locul unei intregi astfel de clase. Sigur ca, din crunta mizerie morala si materiala in care ne zbatem astazi, multi dintre noi privesc spre Monarhie ca spre o ultima sansa. Dar cred ca e bine sa ramanem realisti si lucizi. Sa nu uitam cu ce sperante enorme am primit cu totii schimbarea de regim din decembrie 1989 si cat de tare am fost dezamagiti ulterior. Morala ar fi ca nu orice schimbare de sistem atrage obligatoriu dupa sine prosperitate si insanatosire morala. Schimbarea trebuie sa se petreaca in noi, nu la varf.
Cu deosebit respect,
prof. Georgiana Negulescu
Poporul nostru a ramas la mentalitatea la care se complace intr-o situatie ingrozitoare, dar nu face nimic pentru a iesi din ea, asteptand un salvator care nu mai vine; in anii ’50 erau americanii, astazi este Monarhia. Cred ca e momentul sa ne emancipam.
Un comentariu pertinent si bine argumentat.Felicitari!
ALTETEI SALE REGALE ,PRINCIPELE RADU.Spuneti’mi va rog oare societatea actuala romaneascava reusi sa iasa din marasmul in care se afla in prezent.Citesc presa ,urmaresc pe internet tot ceea ce mi se pare interesant;dar tinerii nostri pleacaPE CAPETE in strainatate,iar ceea ce ramane in tara[nu toti]sunt cum sunt. CASA NOASTRA REGALA ajuta societatea ,dar cred ca mai trebuie ceva mai mult din partea noastra a poporului. nu vom reusi oare niciodata sa ne schimbam mentalitatea.Ce ne lipseste :cultura, sunt oamenii prea limitati? [nu toti] Mi’e groaza ce vad cand ies din casa.CU PROFUND RESPECT SI STIMA . Bucur Gabriela
perspectivă,
Statul nu poate funcţiona decât prin instituţiile sale. Dacă instituţiile statului sunt credibile şi eficiente, statul va fi de asemeni. Dacă nu, NU. De aceea este interesul elitelor autentice (din economie, administraţie, cultură, sănătate, armată, etc) să sprijine consolidarea instituţiilor statului, pentru ca acestea să fie capabile la rândul lor să-i apere de impostori, de falsificatori, de „băieţii deştepţi”. Numai prin eficacitatea şi eficienţa instituţiilor statului se poate obţine şi menţine primatul valorilor autentice.
În ţară, la adăpostul legislaţiei deliberat ambigue, băieţii deştepţi sunt învingători, dar în afara ţării sunt întotdeauna învinşi de partenerii străini, pentru că nu mai sunt ocrotiţi de abuzul autorităţilor, de justiţia incorectă şi de concurenţa neloială. De aceea România exportă numai la preţ de dumping, de aceea încheie numai contracte dezavantajoase (OMV, Bechtel, “Rosia Montana” GC, etc).
.
Prin administrarea de după 1989 România a fost adusă la dispoziţia oligarhilor – aceia care pe seama puterii lor economice şi-au subordonat politicul (prin finanţarea frauduloasă a partidelor şi prin mituirea autorităţilor la toate nivelurile). Concurenţa loială, motorul dezvoltării societăţii capitaliste, nu funcţionează în România, valoarea autentică este obstrucţionată prin nerespectarea legii, prin abuz, prin corupţie. Dar lucrul acesta trebuie nu numai înţeles de către vârfurile intelectualităţii, nu ajută cu nimic dacă el e doar înţeles fără să fie şi combătut cu curaj, cu hotărâre, cu puterea notorietăţii şi prestigiului personal.
.
Numai cu ajutorul vârfurilor intelectualităţii progresiste ale vremii a reuşit Carol I să învingă inerţia unora şi împotrivirea altora din profitorii „administraţiei bunului plac” ai timpului. Intelectualitatea progresistă l-a căutat, l-a găsit şi l-a aşezat pe tron pe Carol I. Ca şi atunci, intelectualitatea progresistă de azi este cea chemată şi datoare să modeleze destinul României de mâine, ea poartă răspunderea pentru viitorul neamului, nimeni nu i se poate substitui, nici Casa Regală, nici poporul român, nici Uniunea Europeană. Casa Regală poate fi simbol, reper, element de coagulare al forţelor progresiste, dar motorul, locomotiva, este elita intelectuală, vârful puterii economice, politice, culturale, academice.
.
Manifestul Regal al organizaţiei „Iniţiativa Tinerilor pentru Modernizarea României” mi-a oferit prilejul să aştern câteva gânduri despre ceea ce eu consider esenţial pentru modernizarea României – nu e suficient doar înţelegerea fenomenului de către elita intelectualităţii progresiste, este necesară implicarea ei cu abnegaţie, cu curaj şi hotărâre pentru salvarea ţării, pentru viitorul neamului românesc.
Aveţi dreptate când spuneţi că un rege nu poate aduce el însuşi prosperitate. Aceasta este sarcina guvernului. Totuşi, monarhia constituţională poate favoriza indirect înavuţirea statului prin aceea că oferă un sistem instituţional stabil, cu o clară separaţie a puterilor. Cheia răspunsului se află în citatul din Max Weber, pe care l-am pus la începutul Manifestului.
Cu stimă,
Vlad Badea
Alteţa Voastră Regală,
Cu respect vă informez că am publicat programul manifestărilor legate de Jubileul zilei de naştere a Majestăţii Sale Regelui, pe postalul de ştiri al Radio Iaşi.
http://portal.radioiasi.ro/foto-jubileul-majestatii-sale-regele-mihai-i-al-romaniei-a1225.html
Domnule Badea, daca Monarhia ar fi restaurata in Romania, setea de putere a politicienilor, la care face referire Max Weber, nu se va mai indrepta spre functia suprema in stat, ci spre celelalte functii de conducere, capabile sa le ofere puterea efectiva; in primul rand, spre functia de prim-ministru. Deci prea mult situatia nu s-ar schimba. Aceeasi clasa politica, incompetenta si corupta, va continua sa detina, IN PRACTICA, aceeasi putere, in guvern si in parlament. Cred ca de aceea Max Weber foloseste la un moment dat, in citatul mentionat de dumneavoastra, un cuvant a carui importanta nu trebuie sa ne scape: “FORMAL”: “Ea [Monarhia] limitează FORMAL setea de putere a politicienilor, deoarece prin ea funcţia supremă în stat este ocupată odată pentru totdeauna”.
Ani muţli şi plini de împliniri, urez Alteţei Sale şi dea domnul să putem spune cât mai curând că, suntem o ţară care avem la cârmă UN REGE!
Consider că, monarhia este singura soluţie pentru România.
În consecinţă, rog să mi se comunice când şi în ce condiţii se va începe campania de popularizare a proiectului, pentru a putea să mă alătur cu tot ce pot, acesteia.
Dumnezeu să binecuvânteze pe Rege!
Cred cu tot sufletul ca singurul leac pentru cancerul politic si economic din Romania de azi este Monarhia Constitutionala.
Sunt convins ca si printre actualii politicieni profesionisti exista acea elita care s-ar califica pentru ceea ce Casa Regala si-ar acorda votul de incredere. Trebuie doar sa ne cunoastem mai bine si sa ne unim.
Cu stima, Dumitru Bojiuc
Stimată doamnă profesor, înţeleg punctul dumneavoastră de vedere, dar nu îl împărtăşesc, deoarece nu pun semnul egalităţii între şeful statului (preşedinte ori monarh) şi şeful guvernului. Da, sunt de acord că dorinţa de putere a politicienilor s-ar îndrepta spre poziţia de premier, dar nu e nimic rău. Competiţia mi se pare un lucru natural, prin urmare, să devină premier cel mai bun politician, cu cel mai bun plan de guvernare. Şeful statului are însă o cu totul altă menire. Acest lucru se observă cel mai bine în forma de guvernământ monarhică.
Am citit cu mult interes acest document, care arata clar atat traditiile monarhice ale romanilor, cat si faptul ca institutia monarhiei constitutionale nu este deloc anacronica, ci ea este o forma de guvernamant moderna, ce poate asigura Romaniei un viitor demn.
Si pentru ca am avut o disputa cu cineva care afirma ca Romania are “traditii republicane” de peste 60 ani, pentru cine mai crede asa ceva, voi spune nu numai ca acesti 60 ani sunt foarte putinii fata de sutele de ani scursi de la intemeierea Tarilor Romane, care erau conduse de voievozi si nu de presedinti, deci aveau chip monarhic si nu republican, dar o republica adevarata, in care seful statului sa fie ales in mod realmente democratic (si nu doar teoretic), avem abia din anul 1990.
Desi republica s-a proclamat oficial la 30 decembrie 1947, sub forma republicii populare, iar apoi a republicii socialiste, toate organele puterii de stat erau subordonate partidului unic comunist, care detinea rolul conducator in societate, astfel ca detinatorul de facto al puterii era seful partidului si nu seful statului, iar pentru a oficializa aceasta realitate evidenta, in anii 1961-1965 (ultimii ani ai lui Gh. Gheorghiu-Dej) si 1967-1989 (alegerea lui Nicolae Ceausescu ca presedinte al Consiliului de Stat, iar din 1974, si ca presedinte al R. S. Romania), seful partidului a devenit si seful statului, in mod explicit.
Avand in vedere ca atat seful partidului, cat si seful statului era intotdeauna ales cu unanimitate de voturi, iar candidatul era intotdeauna unic (la ambele functii), republica populara (si mai ales cea socialista) a creat in opinia publica mult mai mult imaginea unei monarhii, dar nu a uneia constitutionale, democratice, ci a uneia absolute, bazate pe teroare si represiune, in caz de opozitie fata de alegerea candidatului unic la functia suprema. Cel putin, perioada de dupa 1965 (si mai ales de dupa 1974) a fost o dictatura personala a sotilor Ceausescu, in care se intrevedea chiar un “mostenitor”, in persoana fiului mai mic al cuplului.
Asadar, desi, de jure, Presedintele R. S. Romania era ales, pe o durata limitata, in mod democratic, de catre Marea Adunare Nationala (ca intr-o republica parlamentara), acesta era, de facto, ales pe viata si elogiat ca “genialul conducator”, intrucat nimeni nu avea voie sa se opuna.
Aceasta arata ca, in perioada 30 dec. 1947-22 dec. 1989, republica a fost, in realitate, o dictatura similara monarhiilor absolute, poate chiar si mai dura decat acestea, neavand nimic in comun cu republicile parlamentare sau prezidentiale in care alegerile sunt libere si in care functioneaza principiul separatiei puterilor.
Adevarata republica s-a instaurat abia in 1990, iar adoptarea Constitutiei din 1991 s-a facut prin votul unui Parlament in care majoritatea o detineau fostii comunisti si printr-un referendum la care populatia a votat fara sa cunoasca adevarata istorie, deoarece puterea de atunci nu a incetat sa calomnieze Familia Regala si institutia pe care o reprezinta.
Dupa 22 ani de republica adevarata si democratie “originala”, statul roman este la coada Europei, iar daca suntem, totusi, in Uniunea Europeana si in NATO, aceasta se datoreste mai ales demersurilor Familiei Regale si Regelui Mihai personal, care a promovat si promoveaza in continuare o buna imagine a tarii.
Din zi in zi, imaginea presedintilor (fosti sau actuali) este tot mai intunecata, iar figura Regelui tot mai stralucitoare, ceea ce arata ca reinvierea traditiei monarhice este un imperativ, iar viitorul demn al Romaniei nu poate fi decat unul monarhic. Prin desemnarea ca mostenitoare a Altetei Sale Regale Principesa Margareta (ce ar implica abolirea legii salice, asa cum este in toate monarhiile moderne europene), Regele a afirmat chezasia continuitatii dinastice romanesti.
“Competiţia mi se pare un lucru natural, prin urmare, să devină premier cel mai bun politician, cu cel mai bun plan de guvernare. ”
Si chiar credeti ca, o data restaurata Monarhia, se va intampla asta? 😆 Ceea ce vreau eu sa spun este ca, monarhie sau republica, clasa noastra politica va ramane exact aceeasi ca si pana acum. C’est tout! 😉
Perfect de acord cu domnul Toma R (44). Aşa zisa tradiţie republicană a României nu este decât un fals pe care aştept de mult să-l văd demontat cu argumente de către istorici şi analişti. Până la moartea lui Gheorghiu Dej am fost un stat vasal în adevăratul sens al cuvântului, iar după venirea lui Ceauşescu sistemul de organizare şi conducere a luat treptat caracteristicile unei monarhii (dinastii) absolute, pavoazată cu Preşedinte (dinastic!) şi cu Parlament (Marea Adunare Naţională, al cărei scop era pur propagandistic). A fost modelul Coreei de Nord (conducere dinastică), spre deosebire de ex. de URSS, sau de China.
.
Nici după 1989 republica nou instalată în România nu are legitimitate, pentru că referendumul efectuat s-a adresat unei populaţii influenţată de o propagandă comunistă de 50 de ani, de denaturarea istoriei ţării, de denigrarea Regelui Mihai şi de falsificarea rolului Regalităţii în modernizarea României. Explicarea acestor lucruri este de competenţa Academiei Române şi a cercetătorilor istorici de profesie. Numai notorietatea şi prestigiul lor personal, de pe o poziţie ştiinţifică, neutră, vor fi în măsură să confere credibilitate adevărului istoric. După care se poate face, în cunoştinţă de cauză, referendumul privind forma de organizare dorită.
.
Ceea ce pare îngrijorător este faptul că multe din aceste somităţi (le-am numit elita progresistă a prezentului) acceptă să coabiteze cu impostura, complăcâdu-se în libertăţile iluzorii ale unei „democraţii originale”. N-am văzut încă nici o publicaţie, de un tiraj rezonabil, care să reunească la unison vocile şi condeiele tuturor acestor somităţi (care există, mai mult sau mai puţin vizibil). De ce oare?
Mulțumesc pentru mesaj și pentru franchețe. Cred că este vorba despre o neînțelegere. Monarhia nu are cum să facă mai bună clasa politică, nici nu-și propune acest lucru. Regina Elisabeta a II-lea a domnit uneori cu guverne care căutau sfaturi la Moscova. Politicienii rămân la fel, fie în Monarhie, fie în Republică.
Rostul Monarhiei este să mențină politica departe de Instituția Șefului Statului și să asigure continuitate, mediere, armonie, tradiție și demnitate. Ea are ca arme rolul de model, nu instrumente politice.
Cu toată considerația,
Radu al României
Alteta Voastra,
Acest document este extraordinar si trebuie publicat/adus la cunostinta romanilor fara intarziere. Am observat in ultima perioada actiunile din media dedicate Majestatii Sale si va multumesc atat Altetei Voastre cat si Altetei Sale Principesa Margareta pentru toate acestea. Am vazut multi romani care in urma acestor emisiuni s-au trezit. Iar reinstaurarea monarhiei trebuie fara doar si poate sa constituie prioritatea suprema a romanilor. Cu ajutorul Altetelor Voastre, Regele Nostru ne va calauzi din nou catre lumina. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
[…] hiperbolizantă asupra rolului dinastiilor în lumea contemporană. Un bun exemplu este „Manifestul regal” patronat (deși nu neapărat asumat) de principele Radu prin publicarea pe blogul […]
sunt de acord monarhia este cea care ne poate scoate din situatia in care suntem . Dar nu cred ca politicieni din ziua de azi ar dorii asa ceva . Crin Antonescu este singurul care ar putea sa propuna dar este aliat cu PSD si nici nu cred ca ar avea puterea sa renunte la presidentie mai ales acum cand este sigur ca are sansa sa castige alegerile. Daca mai exista alta solutie prin care se poate schimba constitutia de ce nimeni nuface nimic. cred ca regele ar avea in momentul de fata multi sustinatatori. Romani sunt mai geru de pornit , trebuie sa primeasca un impuls, si daca vreodata va fi momentul pentru aceasta schimbare acum este.