Iubirea pentru Rege, în florile de stânjenel şi inima cerului

Aurel V. Zgheran, Bacău

 
Am fi singura patrie liberă a lumii care nu şi-ar sărbători Independenţa şi Suveranitatea, dacă Familia Regală a României nu ar organiza în fiecare an, într-o nerepetabilă splendoare, un şir de evenimente festive, în jurul atomului lor de parfum şi feerie, Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta. Ele sunt zugrăvitoare ale unei grandioase comuniuni a românilor de pretutindeni, rechemaţi de idealul naţional al României reunite şi restaurate, de valorile Instituţiei Monarhiei, de Familia Regală a României, care arcuieşte peste ţară un simbol al istoriei sale: Majestatea Sa Regele Mihai I al României.

 
Cristalizate într-o atmosferă profund omagială şi de solemnitate, sărbătoarea zilei de 10 Mai a consfinţit şi în acest an, 2012, ardoarea regăsirii forţei şi exploziei patriotice, a unităţii în diversitate, a bucuriei, a purităţii gândurilor desveşmântate de lupte şi încrâncenări de tot felul. Presa liberă, pluralistă şi independentă a ipostaziat fără nicio cădere în patimă şi răutate, doar oglinda etic-estetică subscrisă la nivelul umanului, a luat doar marea de culoare, cerul muzicii, catifeaua inimii unui moment de unitate a românilor, de încărcare intensă a sentimentelor de patriotism, semnificaţia real-obiectivă a sărbătorii pe care oamenii politici actuali continuă să o ocolească atunci când este vorba de a fi instituită zi naţională. Internele şi exterioarele constrângeri ale partidelor politice, unele mai bizare decât altele, simptomatice unei traume împotriva emoţiei, destinderii, bucuriei, şi-au înăbuşit măcar pentru câteva momente, zgomotul. Exprimată direct şi natural, ospeţia Familiei Regale a României a avut cordialitate, decenţă, eleganţă, solemnitate. A fost învinsă încordarea, fricţiunile, exersarea energiilor în planuri ascunse, încenuşarea destinului poporului român. Peste tocarea nervilor, asaltul insinuărilor tăioase, căutarea obsesivă a paşilor greşiţi ale cuiva, găsirea punctelor slabe ale lui şi lovirea la ţintă, s-a aşternut semnul „interzis”. El a venit de la balconul Palatului Elisabeta, unde au apărut de două ori, arătând chipuri luminate de omenie, bunătate, bucurie, mulţimii care I-au omagiat, Majestatea Sa Regele şi Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu ai României.

 
De sus, din balconul Palatului s-a deschis o fereastră interioară a inimii Regelui şi Alteţelor Lor Regale, lăsând să le fie văzută lumina sufletului. O dată mai mult, Familia Regală a României a oglindit prin exemplul personal, ce frumuseţe izbucneşte din sufletele nobile, pe lângă întunericul şi spaima împietrite în inimile celor îmbătaţi de putere, agăţaţi de ea, ca liliecii peşterilor negre…!

 
Au fost prezenţi la eveniment oameni de artă, oameni de afaceri, jurnalişti din întreaga mass-media românească, reprezentanţi ai administraţiilor locale din toate judeţele ţării, reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române şi ai Bisericii Catolice, ai Armatei Române, membri ai Parlamentului şi ai Guvernului României, ambasadori acreditaţi la Bucureşti, academicieni, profesori, elevi, studenţi. Tuturor, Majestatea Sa le-au întins braţele şi căldura inimii, din balconul Palatului Elisabeta, li s-au deschis sufleteşte şi le-au oferit momentele reîmpăturirii sentimentelor umane. Idealul armoniei, pentru care a fost creat să aspire omul, a fost căutat şi regăsit, din nou împreună cu Majestatea Sa, cu Alteţele Lor Regale, Principesa Moştenitoare şi Principele Radu ai României. Cătuşele armoniei şi bunei dispoziţii, găsirea sensurilor cele mai iraţionale de a frământa omul, de a scoate din om frumosul, dezvelindu-i numai urâtul şi vina, nu au făcut casă bună cu atmosfera Palatului, un simbol al sărbătorii elevate, un memorial al vizitelor şi petrecerilor elegante ale atâtor regi, regine, prinţi, prinţese, personalităţi, oameni cu decenţa însădită profund în fire şi manifestare.

 
Muzica Reprezentativă a Armatei a intonat Imnul Regal lucrări de muzică militară, valsuri, tangouri şi muzică uşoară. La sfârşitul spectacolului a interpretat Marşul „Carol I”, de Iosif Ivanovici. Pentru că adversarul cel mai exigent al frumosului este frumosul însuşi, dirijorul, compozitorul, muzicianul Constantin Arvinte, nespus de încântat de mirajul sărbătorii, fără nici un gând reprimabil a spus doar că şi-ar fi dorit includerea în repertoriu a câtorva piese tradiţionale ale compozitorilor români, din „epoca de aur a Regalităţii româneşti”. Programul artistic muzical a fost şi în opinia altistei Corului Madrigal, Aneta Arvinte, exclusiv european, ceea ce-i meritoriu, dar artista îşi asumă curajul să propună orchestrei şi abordarea unor piese despre care vorbeşte marele şi din păcate uneori uitatul Constantin Arvinte…!

 
Într-un moment de maximă splendoare şi tremurare a bătăii inimii, pe cerul albastru ca o oglindă de cobalt, trei avioane de acrobaţie aviatică au survolat Palatul Elisabeta, într-un spectacol aviatic fascinant. De la bordul unui aparat de zbor, s-a transmis jos, prin staţii: „Majestate, aviatorii României vă iubesc!”. Cine poate simţi mai adânc în suflet, splendoarea acestui moment, decât Majestatea Sa Regele, care a fost pilot şi a săgetat bolta cerului de atâtea ori, pentru ca acum, piloţii României să acuareleze pe cer o inimă mare din aburii avioanelor pe care le-a îndrăgit ca pe bijuterii şi fără de care anii toţi ai Majestăţii Sale nu ar avea miezul temerităţii şi pasiunii celei mai fascinante! Majestatea Sa a fost omagiat de patru mii de inimi. Cea de pe cer, desenată de către piloţi, era făurită din toate cele de jos, dar urcate o clipă în văzduh, pentru Rege.

 
Ce mulţi oameni frumoşi şi buni are România! Unii dintre ei au fost pe 10 Mai la Palatul Elisabeta, iar inimile altora, de acasă ori de oriunde, au bătut pe cer în inima cea mare, albă, a iubirii pentru Rege!

 
Cu toţii suntem oamenii Regelui. Însă, cei care zi de zi, clipă de clipă sunt alături de Familia Regală a României şi fără de care nu este cu putinţă nicio activitate la Palatul Elisabeta şi pretutindeni, au angajat un efort al fiecăruia în parte, pentru care primesc recunoştinţa a patru mii de oameni serviţi cu nobleţe la acest eveniment. Mii de griji a avut pentru ajungerea invitaţiilor, în toată ţara şi în străinătate, domnişoara Asistent Personal al Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, Cristina Parii. Aceasta însă a depins şi de serviciile poştale, în unele localităţi cu totul opuse distinsei amabilităţi a domnişoarei Cristina!? Nu pot fi pretutindeni şi oricând oameni ca ea, decât într-o patrie reaşezată!
Pe cât de normal ar trebui să fie, tot pe atâta mirare naşte, în miezul acestui timp tocat de fricţiuni politice şi de anormalităţi istorice, prezenţa la Garden Party a tinerilor frumoşi, răpitor de frumoşi amândoi, solista Alina Sorescu şi soţul ei, Alexandru Ciucu, furnizor al Casei Regale. Politicieni au fost mulţi şi vrem, nu vrem, prin natura împrejurărilor, ei se află mereu în ochii românilor.

 
Nu pot vorbi despre toţi cei prezenţi, nu pentru că nu ar fi plăcerea şi entuziasmul meu. Numai cu unele personalităţi cunoscute cândva, sau atunci, am schimbat un cuvânt, pentru că nu a fost timp şi lejeritate ca să zăresc, cel puţin, pe toţi. Ivan Patzaichin ţinea în mâini un drapel mic, urcat de atâtea ori pe catarg, pentru gloria sa. Familia distinsă în viaţă şi pe scenă, Eugen Cristea şi Cristina Deleanu a transmis prin mine editorului ziarului New York Magazin, Grigore Culian, salutul lor, sobrul de la televizor, Cornel Nistorescu, parcă nu era el, acum fiind foarte destins şi prietenos, Valentin Stan, vorbăreţul, era un filozof adâncit în gânduri, Stelian Tănase era acelaşi, Cristi Minculescu era o încântare, un nerostit respect pentru cine l-a văzut… Dan Berindei, Adrian Cioroianu, Dan Grigore, Gabriela Szabo, Cristian Ţopescu, Ştefan Câlţia… foarte multe personalităţi, din câte avem, mai fiind mult loc gol pentru soarele şi surâsul României, au fost prezente pe 10 Mai, la sărbătoarea de la Palatul Elisabeta…! Este sărbătoarea ţării pe care însuşi preşedintele nu o sărbătoreşte. Pe 10 Mai 1866 a sosit la Bucureşti şi a depus jurământ în faţa Parlamentului, Prinţul Carol; pe 10 Mai 1877, Principele Carol I a proclamat Independenţa absolută a României; pe 10 Mai 1881, Principele Carol I a fost ridicat la rangul de rege al României, primind coroana făurită din oţelul topit al unui tun capturat în Războiul de Independenţă, de la oastea otomană.

 
Undeva, în grădina Palatului Elisabeta sunt nişte stânjenei superbi. Îi iubesc mult, Margareta Pâslaru…! „Stânjeneii, lăsaţi să se vadă stânjeneii!…”, mi-a spus frumoasa doamnă care le seamănă, Margareta Pâslaru, când stăteam în faţa lor, acoperindu-i.
„Stânjeneii Margaretei Pâslaru”, minunatei Margareta Pâslaru, rămaşi în urma noastră la Palatul Elisabeta, vă rog, Majestatea Voastră, Alteţele Voastre Regale, să vă reamintească de noi, cei care am fost pe 10 Mai, la Garden Party 2012!