Istorica linie ferată Oravița-Anina
|
Am primit astăzi, 24 noiembrie 2010, mesajul de mai jos. Nu am avut timp să citesc cu atenție ce anume se întâmplă, pas cu pas, dar mă grăbesc să vă împărtășesc acest mesaj, sperând că acțiunea fiecăruia dintre dumneavoastră va conta. Țineți însă minte un singur detaliu: Conservarea patrimoniului național, de orice fel ar fi el, nu este numai responsabilitatea ministerului de resort, ori a guvernării politico-administrative. Este răspunderea SOCIETĂȚII ROMÂNEȘTI, stăpână pe ea însăși. ***
Alteta Voastra Regala Principe Radu, cred ca acest subiect ar putea fii dezbatut pe blogul dumneavoastra. Poate puteti contribui pentru ca acest MONUMENT ISTORIC sa nu se închida si în final sa fie distrus si vândut ca fier vechi. Poate asta si este planul… Ar fii pacat, având în vedere ca dateaza din 1863 si este prima cale ferata din România. Mai mult decât atât, vorbim de un traseu mai rar întâlnit cu peisaje de basm. Mai jos va trimit pagina de internet unde am aflat de acest lucru: Cu deosebita consideratie, http://www.petitieonline.ro/petitie/impotriva_inchiderii_liniei_oravita_anina-p51717047.html ***
Patru zile mai târziu, duminică 28 noiembrie 2010, am primit un nou mesaj de la dl Adrian Banu: Alteta Voastra Regala Principe Radu, se pare ca deocamdata linia Oravita Anina nu va fii închisa. Asta este comunicatul: “Linia Oravita-Anina nu se inchide” Aceasta este informatia primita de la serviciul de presa al Companiei Nationale de Cai Ferate C.F.R. S.A. in aceasta dimineata, prin amabilitatea doamnei Oana Branzan – purtator de cuvant. Desi in ultimele saptamani mai multe cotidiene (Romania Libera, Adevarul de Resita) au redat informatia potrivit careia calea ferata Oravita Anina este pe cale de a fi inchisa, iar surse locale au confirmat existenta hotararii Societatii Nationale de Transport de Calatori – C.F.R. Calatori S.A. de a retrage materialul rulant – locomotive si vagoane, de pe acest traseu,astazi trenurile circula normal pe acest traseu istoric. Un rol fundamental în acest sens l-a avut arhitectul Ioana Irina Iamandescu. Este cea care a initiat toate demersurile pentru salvarea liniei. Ca ea exista o serie de arhitecti care daca ar avea o sustinere ar putea salva multe monumente istorice. Mai jos va dau adresa si blogul acestor oameni minunati care lupta pentru pastrarea istoriei noastre prin salvarea patrimoniului istoric: Romanian Association for Industrial Archaeology / AIR O alta persoana care lupta foarte mult pentru pastrarea patrimoniului nostru istoric si cultural si încearca prin afisele istorice pe care le face sa constientizeze oamenii de valorile culturale pe care le au la ei în oras este artistul Radu Olteanu. El este cel care promoveaza aceste STRIGATE DE AJUTOR ale unor oameni ca Ioana. Distrugerea patrimoniului cultural bucurestean unde cu salbaticie se darâma case si edificii de o valoare de nepretuit si nu numai sunt subiecte pe care le abordeaza ori de câte ori are ocazia. Urmatorul articol trebuie sa îl cititi deoarece contine subiecte care, nu de putine ori, sunt dezbatute de Alteta voastra. Acesti oameni minunati STIU CE TREBUIE FACUT CA BUCURESTIUL SA ÎSI RECÂSTIGE FARMECUL DE ODINIOARA. TREBUIE DOAR SUSTINUTI: http://art-historia.blogspot.com/2008/06/se-distrug-un-secol-i-o-identitate.html Daca veti face o mica incursiune si pe paginile sale de internet va veti convinge de acest lucru: http://www.historyarts.ro/ Cu domnul Radu Olteanu colaborez la ora actuala si sper sa îi pot promova lucrarile si munca pe care o face. O consider fundamentala pentru ca noi toti sa ne simtim mândrii de trecutul si patrimoniul nostru cultural. Daca aveti ocazia sa-i cunoasteti pe acesti oameni cred ca ar fii nemaipomenit sa-i puteti sprijinii. Sustinerea Altetei voastre i-ar putea ajuta sa salveze ceea ce înca se mai poate salva si poate sa-i ajute sa puna în practica proiecte de revitalizare care sa faca profitabile proiectele lor. Nu stiu daca fac bine dar Alteta Voastra va sti ce este de facut. Eu îi consider niste îngeri care se lupta cu acest întuneric care vrea parca sa înece trecutul, istoria si mândria poporului român. Chiar daca linia ORAVITA – ANINA nu se închide deocamdata asta nu înseamna ca nu se afla înca în pericol. Daca nu se gasesc solutii viabile de promovare a turismului în acesta zona care sa faca profitabila linia situatia se poate repeta. Si ca aceasta multe alte obiective de o valoare incalculabila pe tot teritoriul României. Vreau sa închiei cu cuvintele doamnei arhitect Mărgineanu care a spus un lucru foarte pertinent: Va multumesc înca o data pentru rabdarea cu care mi-ati citit mesajul si sper ca mesajul meu sa fie de folos. Daca ne-am uni toti cei care dorim o schimbare cu adevarat în România în jurul Casei Regale cred ca am fi o forta care va trebui luata în seama. Cu stima si respect, Adrian |
Alteta, aceasta cale ferata si peisajul pe care il strabate sunt niste bijuterii care ar putea aduce mari beneficii romanilor prin promovarea unui turism european. Mai ales ca acum soseaua Resita-Anina este reparata si este perfecta, deci accesul este asigurat. Calea ferata se afla in centrul unei zone EXTRAORDINARE din punct de vedere al frumusetilor naturii (Cheile Nerei, Valea Minisului, Cheile Carasului, si nu departe Clisura Dunarii). De asemenea, in apropiere este situal Muntele Semenic, cu numeroase cladiri de cazare lasate in paragina. Pe de alta parte, calea ferata respectiva este o capodopera tehnica (viaducte, tunele sapate in stanca etc). Va rog din suflet sa interveniti la forurile internationale, pentru ca cele locale au ramas insensibile dupa numeroase petitii. Va multumesc !
Nu ma pot abtine sa nu comentaez si intreb, care societate civila romaneasca. Eu stiu si vad de multi ani ca ea nu exista. A, exista “societatea” individuala si fammiliala, de clan, de partid sau in alte forme dar societatea civila nu mai exista de ani buni asa ca cine sa ia atitudine? Ici-colo cate un strigat al unei organizatii sau a unei maini de oameni care mai simt ceva pentru tara asta si gata. Eu cred ca ea (societatea civila) trebuie sa aibe o motivatie puternica ca sa fie activa, dar ea lipseste cu desavarsire si asta e cauza care ne-a adus aici. Nepasarea, individualismul, sila, lenea, invidia si vorba multa in van, sunt caracteristici ale poporului roman de azi. Solutia? Probabil o desteptare (culmea ironiei este imnul tarii) brusca si neantarziata declansata de o motivatie reala si mai ales, oameni, persoane care sa faca societatea sa isi recastige increderea si care sa merite sa fie urmati. Singurul care ar putea face ca Romania sa renasca in constiinta, este Maria sa Regele Romaniei Mihai I pe care eu l-as urma pana in panzele albe. Pana atunci va dedic tuturor imnul Romaniei. Savurati-l si plangeti de mila societatea civila din Romania care nu mai exista. http://www.youtube.com/watch?v=7nqddPBSmb4&feature=related
Pace si iubire in suflete va doresc tuturor.
Alteta Voastra Regala,
In primul rand, va multumim pentru grija pe care o purtati patrimoniului construit, care este o marca esentiala a identitatii noastre.
Distrugerea patrimoniului este una dintre cele mai dureroase rani ale Romaniei de azi. Daca nu fusesera suficiente contextul istoric general, care ne-a lasat un patrimoniu mai fragil decat al altor state, si regimul comunist care a distrus in mod programatic urmele trecutului, astazi aviditatea bogatasilor post-securisti si coruptia autoritatilor desavarsesc opera de anulare a identitatii nationale.
Din pacate, societatea romaneasca nu este stapana pe ea insasi, iar saracia si lipsa de cultura nu sunt cei mai buni aliati ai salvarii patrimoniului. Sunt convins ca societatea va intelege candva cat de important este patrimoniul (nici in Occident nu a existat dintotdeauna aceasta constiinta, ea a venit odata cu prosperitatea constanta si cultura identitara consolidata). Tragedia este ca atunci cand romanii vor intelege ca trebuie sa-si apere trecutul, nu vor mai avea ce proteja si ce restaura.
De aceea, cred ca in acest moment este o nevoie vitala de a asigura macar supravietuirea unor situri pe care inca le avem, chiar daca nu se va reusi restaurarea lor imediata sau includerea intr-un circuit turistic (pentru turism e nevoie si de cai de acces, iar acestea nu cred ca isi vor face aparitia in viitorul apropiat). Lupta pentru salvarea monumentelor de la demolare ar trebui facuta in mod organizat si sub egida unei institutii prestigioase. Cred ca numai Familia Regala ar putea cataliza toate energiile in aceasta directie. Exista multe voci oneste, multe asociatii generoase, dar le lipseste liantul si, desigur, le lipseste forta.
Un alt aliat in aceasta lupta ar putea fi Biserica. Cea romano-catolica a suferit ea insasi din cauza lipsei de viziune si a coruptiei edililor (este celebru cazul “Cathedral Plaza”, unde nici macar cuvantul Sfantului Parinte Papa nu a putut opri ridicarea turnului care striveste Catedrala Sf. Iosif). Din pacate, Biserica Ortodoxa Romana nu are inca o strategie legata de protejarea patrimoniului. Dimpotriva, multi preoti si stareti lucreaza impotriva patrimoniului istoric si artistic pe care il au sub pastorire (se fac restaurari gresite, se pun termopane la biserici de patrimoniu, se construiesc cladiri noi in incinte protejate de manastiri medievale etc.).
Este urgenta o reflectie comuna la toate aceste lucruri, pentru ca patrimoniul nu mai poate astepta. In fiecare zi au loc demolari, distrugeri si mutilari ale unor cladiri de patrimoniu. Chipul Bucurestiului devine din ce in ce mai lipsit de identitate. In satele romanesti, in locul caselor taranesti modeste dar pline de gust apar oribile vile roz, mov sau mustar, cu grilaje ostentative si… pitici de gradina.
Poate ca numai vocile reunite ale Regalitatii, alaturate partii constiente din societatea romaneasca intr-un demers coerent, organizat si de lunga durata, ar mai putea salva ceva. ASR Printul Charles al Marii Britanii a facut mult mai mult pentru patrimoniul nostru si pentru identitatea romaneasca decat au facut toate guvernele romanesti care s-au succedat dupa 1989. Asta spune foarte multe despre incompetenta si lipsa de viziune a pseudo-elitei postcomuniste care domina politica si economia Romaniei in acest moment.
O grava problema este cea a legislatiei deficitare si interpretabile si aceea a subfinantarii institutiilor care ar trebui sa se ocupe de apararea patrimoniului. S-a ajuns ca doar cateva persoane sa fie insarcinate cu supravegherea a sute de situri. Mai mult, inspectorii de patrimoniu nu au nicio autoritate si isi pun de multe ori in pericol integritatea fizica, atunci cand incearca sa opreasca abuzurile puternicilor zilei. Avem nevoie de o legislatie solida a patrimoniului, de angajarea a zeci sau sute de specialisti care sa se ocupe de protejarea acestuia. Foarte utila ar fi infiintarea unei Garzi a Patrimoniului, similara Garzii de Mediu, pentru ca expertii sa capete si autoritate institutionala.
In incheiere, doresc sa trag si eu cateva semnale de alarma, in legatura cu adevarate crime la adresa patrimoniului, care se petrec chiar in momentul in care scriu aceste randuri:
– in Bucuresti, strazile Buzesti si Berzei, cu superbe case de patrimoniu care mai pastrau parfumul de altadata al orasului sunt puse astazi la pamant. Ne-am fi asteptat la mai multa constiinta civica din partea Dlui primar Sorin Oprescu. Nu s-a demolat inca tot, poate ca macar in ceasul al 12-lea ii va convinge cineva pe edili sa se opreasca!
– tot in Bucuresti, restaurarea centrului istoric nu a devenit niciodata, cu adevarat, prioritate edilitara. Uneori ai impresia ca se asteapta viitorul cutremur pentru ca “dezvoltatorii imobiliari” sa poata ridica si in centrul istoric, pe ruinele identitatii Bucurestiului, cladiri de birouri.
– Bucurestiul are zeci de strazi sau portiuni de cartiere cu imobile superbe, unele in stare acuta de degradare si expuse prabusirii.
– statiunea Herculane, care ar putea deveni o mina de aur pentru economia regiunii, zace intr-o stare deplorabila, multe cladiri de patrimoniu aflandu-se in pragul prabusirii. La Herculane a existat si un bust al Regelui Ferdinand, poate un istoric de arta ne-ar putea spune in ce masura acesta ar putea fi refacut.
– cred ca nu mai e nevoie sa detaliez pericolul care ameninta Rosia Montana.
– sau situatia deplorabila de la Sarmizegetusa.
– cula Cioaba-Chintescu din Siacu-Gorj, tipica pentru arhitectura boiereasca din Oltenia, are nevoie de restaurare urgenta.
– conacul Marghiloman (Vila Albatros) – jud. Buzau.
– bisericile de lemn din Valcea, Gorj, Sibiu, Hunedoara, Vaslui etc.
Lista ar putea continua cu sute de situri care au nevoie de restaurare sau intretinere.
Vital este, in acest moment, sa fie stopate demolarile si degradarile voite ale unor monumente istorice, in scopul demolarii acestora.
Al Altetei Voastre Regale,
Filip-Lucian Iorga
eu am mers cu mocanita acolo intre oravita si anina…si era ca acum noiembrie..tremuram si imi clentaneau dintii in gura de frig
Va recomand urmatoarea pagina. În acest articol se vorbeste foarte frumos despre Bucuresti si se trage un semnal de alarma asupra pierderii identitatii noastra nationale prin distrugerea patrimoniului cultural în toate colturile tarii. Desi articolul este din 2008 este din pacate înca actual:
SE DISTRUG UN SECOL SI O IDENTITATE EUROPEANA
http://art-historia.blogspot.com/2008/06/se-distrug-un-secol-i-o-identitate.html
Alteta Voastra,
Aceasta linie ferata reprezinta o veritabila pagina de istorie. Sper ca nu va fi distrusa.
Iata ce inseamna o cale ferata istorica in circuit turistic – Soller Railway, Mallorca:
http://www.sollernet.com/trendesoller/en1.html
Stiu ca exista prin Romania un traseu unde mai exista o mocanita, sper ca la anul sa ajung, cu siguranta e relaxarea maxima. Pana acuma am mers cu un vehicul gen tren dar de dimensiuni micute, de cel ce il conducea statea in picioare :), nu stiu cumii spune