Imnul Regal

Imnul Regal, înveşmântat muzical în „Poema Română”, de George Enescu

Articol de Aurel V. Zgheran

„Trăiască Regele” a fost imnul care a oţelit, de-a lungul a peste o jumătate de veac, pe românii reuniţi sub Coroana României cu idealurile naţionale ale Reîntregirii, în timpul Primului Război Mondial şi ale eliberării de către oastea eroică şi jertfitoare română, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar şi în toată durata istorică a Regatului României, de sub sceptrul Dinastiei Române, începând cu întâiul Rege Carol I, până la abolirea fără consultarea poporului, a monarhiei, la 30 decembrie 1947.

Imnul Regal a fost compus în anul 1862, de către Eduard Hübsch, compozitor şi violonist de origine germană, născut în Slovacia, în vremeea aceea, capelmaistru, la Iaşi. Linia melodică a acestui imn a fost încorporată în fragment în „Poema Română” de George Enescu. „Imnul Regal”, spune Răzvan Apetrei, Directorul artistic al „Cameratei Regale”, „a cunoscut poate cea mai frumoasă înveşmântare muzicală în «Poema Română» de George Enescu. Tânărul geniu moldav, la vârsta de numai 15 ani a avut extrem de inspirata viziune de a o insera în deznodământul acestei capodopere, numerotată cu op. 1 în catalogul creaţiei sale”.

Denumit iniţial „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei-Sale-Prinţul-Domnitor”, a fost intonat fără text o perioadă, pentru ca în anul 1884 să-i fie însuşite versurile poetului naţional Vasile Alecsandri, şi să fie intitulat „Trăiască Regele”. Există presupunerea că versurile au fost scrise în anul 1881, la data încoronării Principelui Carol I de Hohenzollern şi al ridicării Principatelor Române la rangul de Regat, moment al desăvârşirii Unirii din 1859 dar certitudinea apariţiei  imnului în formă definitivă, ca imn de Stat, datează din 1884. Va dăinui şaizeci şi patru de ani, până în anul 1948, când i-a luat locul un imn cu avânturi proletar-bolşevice, antimonarhice, „Zdrobite cătuşe”, pe textul lui Aurel Baranga şi muzica lui Matei Socor.

„Trăiască Regele/ În pace şi onor,/ De ţară iubitor/ şi-apărător de ţară!”// sunt versuri ale Imnului Regal. Iar, „Zdrobite cătuşe în urmă rămân/ În frunte-i mereu muncitorul/ Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm,/ Stăpân pe destin e poporul.”// sunt ale imnului de după căderea forţată a Monarhiei.

Istoria de cândva, de astăzi şi de mâine le cerne ambelor, ca şi celorlalte din valul expansiv al proletcultismului, bolşevismului şi comunismului, rezonanţa în adevăr a mesajului pe care îl poartă fiecare, despre măreţiile făptuite de şi pentru popor, într-un timp sau în celălalt, sub monarh sau preşedinte, în Republică sau Monarhie.

În toate timpurile călăuzite de mesaje succesive, purtate de muzica şi textele imnurilor, din adâncul istoric, până în timpul actual, Imnul Regal a răsunat şi răsună astăzi, fiind singuul care se poate asocia fără dizarmonia absolută, cu actualul imn, „Deşteaptă-te române!”.

„Putem afirma cu mândrie”, precizează muzicianul Răzvan Apetrei, „că Imnul Regal al României, cel mai longeviv şi apreciat imn al statului român, cântat în mod oficial vreme de mai bine de şase decenii, este o creaţie a plaiurilor moldoveneşti, ambii creatori ai acestuia aparţinând arealului moldovenesc la momentul creării sale. Imnul Regal al Romaniei este cântecul celor mai fericite generaţii din istoria Statului modern Român, cel mai luminos şi demn imn de stat pe care l-am avut vreodată. Cuvinte precum «pace», «onor», «iubitor», «glorios», «norocos», «falnic» etc., toate acestea gravitând în jurul noţiunii de Rege şi de Patrie, însoţite de o melodie exuberantă, aşternută într-o tonalitate majoră, spre deosebire de actualul imn de stat care este creat într-o gamă minoră, fac din Imnul Regal al României un veritabil cântec naţional ce emană optimism şi mândria de a fi român.

Prin comparaţie, «Deşteaptă-te române», creat în 1848, într-o perioadă de aprigi frământări şi neîmpliniri naţionale, are ilustrat un mesaj învolburat al textului («somnul cel de moarte», «barbarii de tirani», «cruzii tăi duşmani», «să fim sclavi iarăşi» etc.). De asemenea construcţia apăsătoare, de factură bizantină a melodiei, relevă aspecte care fac din acest cântec  o variantă nefericită pentru imnul unui stat.

Omagiul adus ţării sale şi Familiei Regale prin inserarea «Imnului Regal» în «Poema Română» a rămas până în ziua de astăzi un punct de referinţă în creaţia enesciană. Iată cum descrie compozitorul travaliul creării acestei lucrări: «O concepusem cu atâta dragoste şi naivitate! Încercasem să evoc în acastă suită simfonică unele din amintirile mele din copilărie (…) Era o foarte îndepărtată evocare ce reînvia imagini simple din ţara mea natală, pe care o părăsisem de opt ani şi care mă face şi astăzi să-i regăsesc mireasma şi priveliştile»”.

De ziua Imnului Naţional, în municipiul Bacău, la Oneşti, Buhuşi precum şi în comunele Iteşti şi Blăgeşti, din judeţul Bacău Filiala Bacău a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei (A.N.R.M.) a organizat ceremoniale închinate imnului „Trăiască Regele”. Membri ai alianţei, (psiholog Camelia Dumitru, prof. Gabriel Fornica Livada, muzicianul Răzvan Apetrei, ziaristul Aurel V. Zgheran) au distribuit în localităţile menţionate, fluturaşi cu textele imnurilor „Trăiască Regele” şi „Deşteaptă-te române”. De asemenea au realizat audiţii ale celor două imnuri de pe un CD cu înregistrările respective, au prezentat Steagul Regal, au purtat conversaţii cu localnicii pe tema Imnului Regal şi despre Majestatea Sa Regele Mihai, Dinastia Română, Casa Regală a României, Monarhia Constituţională. În municipiul Bacău, membrii A.N.R.M. au organizat şi un moment omagial la casa în care s-a născut poetul Vasile Alecsandri, aflată acum într-o stare de distrugere iremediabilă.