Emil Druncea: De unde vine schimbarea

Ziarul “Ialomița”, 28 iulie 2011

http://www.ziarulialomita.ro/index.php?action=view&articol=18061

De unde să vină schimbarea?Este clar pentru toată lumea că forma de guvernământ în România este BULIBĂŞIA. Un bulibaşă ordonă, ciracii execută. Dacă privim în istoria modernă şi contemporană a ţării noastre vom descoperi mai multe forme de guvernământ: BULIBĂŞIA în partea a doua a guvernării lui Alexandru Ioan Cuza, MONARHIA CONSTITUŢIONALĂ, reprezentată de regii Carol I, Ferdinand I şi Mihai I, BULIBĂŞIA REGALĂ, reprezentată de Carol al II lea, REPUBLICA POPULARĂ, cu DEJ în frunte, REPUBLICA SOCIALISTĂ, cu Ceauşescu, Republicile postdecembriste, reprezentate de Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu. Toate republicile noastre au fost BULIBĂŞII în care «ŞĂFUL a zis şi slugili au iczecutat».

Ca să termine cu Bulibăşia, Brătianu a adus un rege european, iar faptele ne conduc la constatarea că în anii monorhiilor constituţionale dezvoltarea ţării a fost reală şi sănătoasă. Au fost şi momente istorice degradante privind democraţia în timpul regelui Carol II, dar una peste alta, lucrurile aşa au stat. Republicile, toate, au fost BULIBĂŞII. Din 1940 până azi, în România au fost la guvernare DICTATORI de niveluri şi calibre diferite, dar DICTATORI.

A venit oare vremea să se schimbe ceva ? Da, dar cu cine ? Intelectualii nu fac nimic, populaţia nu ştie adevărul, toţi vegetăm. În 1947 regele a fost izgonit, s-a format ilegal o «respublică», iar propaganda comunistă a lăsat în urma ei minciuni defăimătoare la adresa monarhului, minciuni pe care istoricii nu se luptă să le spulbere cu documente oficiale. Îi tot întreb de peste 20 de ani unde este procesul verbal cu bunurile pe care le-a luat regele la 3 ianuarie 1948 când a fost izgonit, cât aur şi câte tablouri a luat cu el în presupusul tren, câţi bani a primit ca rentă viageră de la statul român şi nimeni nu poate să răspundă. Este ca şi când m-ar întreba pe mine cineva ce am făcut la Paris când eu n-am fost niciodată la Paris, deşi visez că mă voi duce vreodată. Îi tot întreb de actele constituve ale Republicii Populare şi nimeni nu răspunde. Poporul român a devenit în ultimii ani un popor seminomad, pribegia economică îi poartă pe români în toată lumea, unii s-au aşezat în ţările de adopţie, iar România tinde să se depopuleze de cetăţenii născuţi români.

Pledoaria mea pentru MONARHIA CONSTITUŢIONALĂ nu este una sentimentală, ci una patriotică. Văd şi aud cum în ţările astfel guvernate oamenii sunt mai civilizaţi, mai harnici, mai fericiţi. Cu excepţii, se înţelege, nici acolo nu este totul perfect. În ziua în care un Brătianu contemporan va hotărî împreună cu politicienii vremii că la noi se potriveşte mai bine monarhia decât republica, abia atunci România va deveni prosperă şi demnă, abia atunci vom vorbi în cunoştinţă de cauză de patriotism adevărat. Este dificil pentru mine să fiu patriot într-o ţară în care singurul care hotărăşte este un Bulibaşă decrepit şi nici în viitor nu cred că vom alege un preşedinte. Îi iubesc pe români, dar nu pot iubi România Bulibaşei! Cu alte cuvinte, în 181 de ani de MONARHIE am avut peste cinci ani de DICTATURĂ, dacă socotim şi dictatura lui Antonescu, iar în 74 de ani de REPUBLICĂ n-am avut niciun an de DEMOCRAŢIE.