Despre cum te porți la… Palat
Lia Lucia Epure Ziua de Vest, 28 mai 2010 În 26 şi 27 mai, la Bucureşti, a avut loc, la Bucureşti, o aniversare specială: Principele Radu a marcat împlinirea a 50 de ani, alături de Familia Regală, prieteni, personalităţi ale României, dar şi din Europa, chiar dacă ziua de naştere, real, este pe 7 iunie. Alegerea celor două zile a fost determinată de motive personale. Spun asta pentru a nu da naştere la speculaţii inutile. În seara de 26 mai, la Sala Mică a Teatrului Naţional de Operetă, a avut loc spectacolul Royal Fashion, pus în scenă de inegalabilul Dan Puric, un spectacol unic, un mesaj unic despre modele, politică şi regalitate. Muzica, luminile, actorii, dansul, dar, mai ales, prezenţa Regelui Mihai în sală, au făcut ca toţi cei prezenţi să fie într-o armonie din care părea să nu lipsească nimic. Cea de-a doua zi, pe 27 mai, grădina Palatului Elisabeta avea să fie gazda unei petreceri cu prieteni, de la care nu au lipsit diplomaţi, prinţi şi prinţese ai caselor regale din Europa, politicieni, oameni de cultură şi artă, jurnalişti, oameni de afaceri, prieteni şi colaboratori. Atmosfera unei întâlniri organizată după coduri regale este greu de descris în cuvinte. Ea trebuie trăită. Câteva elemente care s-au eliberat din acea atmosferă consider că trebuie puse pe hârtie. Nimeni nu a fumat! În grădina regală, dintre sute de persoane, nimeni nu a fumat. Nimeni nu ar fi avut îndrăzneala să arunce ţigara, pentru că, oricum, nu erau scrumiere. Aşadar, nimeni nu spune nimănui cum se cade să se facă! Toată lumea înţelege! Eu, personal, cred că şi cel mai mare golan, în prezenţa Familiei Regale, ar şti să-şi măsoare registrul comportamental. Şi acesta ar fi elegant. Un alt detaliu: nimeni nu a vorbit strident! Nimeni nu a ridicat tonul din registrul unui ton decent, calm, jos, aproape şoptit. De ce, oare? Pentru că acolo decenţa şi bunul-simţ nu trebuiau clamate. Erau acasă la ele, la Palatul Elisabeta. Chiar şi Ion Iliescu, un fost preşedinte despre care am avut multe motive de critică aspră, cândva, a fost ca un… lord englez. Ion Iliescu părea un profesor înţelept, de vorbă cu admiratori aleatori din viaţa sa. Era la Palat. Era istorie, cum singur avea să spună. La fel ca mesajul lui Dan Puric, întâlnirea de la palat a fost un nou prilej de introspecţie: de ce nu avem noi, în România, monarhie? |
Da,de ce nu avem in Románia monarhie?Consider cá numai astfel ne-am putea reintegra in contextul unei normalitáti si moralitáti la care visám de 20 de ani,atát románi din tará cát si din afara hotarelor tárii.De ce nu avem monarhie in Románia?Intrebati-l pe” domnul” Iliescu si pe cei care au rásturnat mersul istoriei in favoarea lor si in detrimentul tarii si poporului román.Má rog bunului Dumnezeu sá binecuvánteze Casa Regalá, tárisoara mea si pe oamenii ei minunati.Iar celor care i-au fácut atáta ráu sá le lumineze mintea si sá le induioseze sufletul.
Alteta Voastra,
Demnitatea, bunatatea, iertarea, bunul-simt sunt virtuti bine cunoscute ale Casei Regale Romane si ne da o lectie de viata, o lectie despre cum ar trebui sa traim si noi cei “mici”. La ultima intrebare, cred ca Dl. Iliescu ar putea sa raspunda. Chiar asa, de ce nu a chemat Familia Regala in tara sa-si reia rolul intrerupt abuziv in 30 Decembrie 1947?
Multa sanatate Familiei Regale!
Cu deosebit respect,
M.C.
La intrebarea din final a raspuns cel mai bine si corect si competent chiar ASR Radu, in mai multe ocazii. Cand in jurul tau vezi atata maretie, bun simt, nu se poate sa nu te influenteze. Asta ma face sa sper ca in curand Romania va fi Altfel ! Cu stima s.r.
intr-adevar,astfel de evenimente marete impun respect fata de casa regala a romaniei,care este un exemplu de demnitate morala,patriotism si jertfa fata de semeni.De la regalitate ne va reveni speranta reunificarii,imbunarii personale si ne vom recapata deminitatea de romani.Respectandu-i pe acesti mari suverani ai Romaniei care st un exemplu de buni romani ptr tot neamul vom invata sa ne respectam pe noi insine.
Excelent articol! Fie ca bunul Du,mnezeu să se îndure de neamul nostru năpăstuit şi să-l ajute a-şi limpezi cugetul: Monarhia poate salva România!