De citit, pe litoral
Antonina Sârbu Articol publicat în cotidianul “Capitala” de la Chișinău Discuţie, în mini-bus: “Auzi, Vali, fără biblioteci, săli de cinema, muzee ori publicaţii culturale vom ajunge foarte curând o ţară de troglodiți…”. Răspuns: “Fii serios, Jenny, cu atâtea campanii electorale, referendumuri şi alte evenimente manipulatoare ajungem foarte curând în UE, în audienţă la un demon mut ţinem calea, ne zbatem să ajungem, nu?!…” Şi cu o vocală se poate face o ideologie… /de citit pe litoral (1) Domnul X povestea satisfăcut că redactează ultimul roman scris pe timp de urss. “Încerc să-l reactualizez, mai schimb accentele, că prea miroase a “krasnaia moskva”. Şi eu, care credeam că modificarea textelor mai vechi pentru a răspunde exigenţelor de partid au apus pe vecie, mi-am făcut iluzii. Cică, falsurile în literatură nu-s de azi, nici de ieri. S-au practicat pe scară largă întotdeauna, mai cu seamă în ţările lagărului socialist. Până şi scriitori mari precum Mihail Sadoveanu şi Geo Bogza îşi modificau textele ca să corespundă ideologiei de partid. Subiectul pe care îl propun spre atenţie cititorului meu l-am aflat de curând, din cartea de pe noptieră, pe care am citit-o cu mult interes: “Jurnalism românesc în exil şi diasporă”, autor Ilie Rad. Găsesc acolo un articol intitulat “Cultul imposturii”, semnat de Virgil Ierunca. Autorul descrie un amănunt despre strategiile culturale pe care le genera politica regimului comunist în RPR. “În viaţa românească” nr. 3 din martie 1964 s-a publicat un poem intitulat “Lupta”, semnat de Ion Vinea. Trebuie să subliniem că Ion Vinea face parte dintre scriitorii anexaţi recent cu vâlvă de regim. S-a trecut cu vederea că acest mare scriitor a semnat în timpul ultimului război articole anticomuniste, de o violenţă şi cu un talent rareori atins de anticomuniştii de atunci. Nu e nici prima, nici ultima oară când regimul anexează pe adversarii lui de ieri, transformându-i în clasici de mâine. Ce e mai puţin bine este că anexarea nu exclude impostura, după cum se va vedea. Să cităm, mai întâi, aşa cum îl aflăm în ”Viaţa românească” – poemul ”Lupta”: “Doamnă, tu eşti cel din urmă gând/ mergi înaintea mea/când mă cheamă steaua cea rea/ şi duşmanul pândind aţintit la pământ /singur în noaptea exilului dat/ fără arme, fără poruncă, fără pâine/ să mă pierd de mine însumi aş vrea/ dar mă urmează viaţa ca un câine.//Doamnă, mergi înaintea mea/ ca un înger cu sabia de lumină/ voi sparge prin beznă cărarea grea/ pas cu pas: ca un viteaz, ca un drumeţ, ca un tâlhar/după legile acestui negru hotar/ de dibuiri, de încleştări, de viclenie,/până la capăt. De un cântec noaptea va fi plină/ căile tale toate duc la lumină”. Iată însă că în ”Revista Fundaţiilor Regale” (şi nu ”Revista Fundaţiilor” cum au fost siliţi s-o boteze retrospectiv cercetătorii literari de azi) găsim în numărul din 11 noiembrie 1944 un poem de Ion Vinea, intitulat ”Psalm”. Îl reproducem şi pe acesta: “Doamne, tu eşti cel din urmă gând/ mergi înaintea mea/ când mă cheamă steaua cea rea/ şi duşmanul pândind aţintit la pământ / singur în noaptea exilului sunt/ fără arme, fără poruncă, fără pâine/ să mă pierd de mine însumi aş vrea/ dar mă urmează viaţa ca un câine. //Doamne, mergi înaintea mea/ ca un înger cu sabia de lumină/ voi sparge prin bezne cărarea grea/ pas cu pas: ca un viteaz, ca un drumeţ, ca un tâlhar/ după legile acestui hotar/ de dibuiri, de încleştări, de viclenie,/ până la capăt… De un cântec noaptea va fi deplină/ căile tale toate duc la lumină”. În continuare Virgil Ierunca ne oferă explicaţia situaţiei. În clipa în care revista ”Viaţa românească” publica un ciclu de poeme de Ion Vinea, poetul se afla la spital, pe patul de moarte. Transfigurarea ”Psalmului” putea fi operată uşor, cum s-a şi întâmplat. “Mai ales că totul era în funcţie de o vocală. Şi cu o vocală se poate face o ideologie. De ce nu Doamnă în loc de Doamne, mai ales că în lirismul lui Ion Vinea intervin deseori şi puternice accente… galante? E drept că a trebuit de schimbat cu desăvârşire titlul. Şi a fost schimbat. ”Psalmul” a devenit ”Lupta”. Lupta e un titlu actual, rupt parcă din coastă şi din inspiraţia unui poet oficial. Se ştie doar că poeţii oficiali din RPR luptă cu toţii…” Poveste cu morală /de citit pe litoral (2) O tânără doamnă sta în sala de îmbarcare a unui aeroport. Pentru că trebuia să aştepte câteva ore, îşi cumpără o carte pentru a-i trece timpul mai uşor, şi un pachet de fursecuri. S-a aşezat în fotoliu în sala VIP a aeroportului ca să se poată odihni şi citi liniştită. Lângă fotoliul unde era pachetul cu fursecuri s-a aşezat un domn, care a deschis o revistă şi a început să citească. Atunci când doamna a luat cu un gest obişnuit prima prăjitură, bărbatul a luat şi el una. Doamna s-a agitat, s-a simţit iritată, dar nu a dat semn de nemulţumire. S-a gândit: “Ce tupeu, dacă a-şi fi fost nervoasă l-aşi fi lovit pentru o asemenea îndrăzneală”. Dar… pentru fiecare prăjitură pe care o lua, bărbatul lua şi el una. Asta o înfuria, dar ea nu vroia să provoace o scenă. Când a rămas doar o prăjitură, s-a uitat lung şi s-a gândit: ”Oare ce o să facă nesimţitul ăsta acum?!”. Bărbatul, luând ultima prăjitură, o rupe şi îi întinde o jumătate. Da, o fi prea mult, se gândi femeia cu răutate. Era foarte nervoasă. În clipa când s-a anunţat îmbarcarea, şi-a luat cartea, lucrurile şi s-a îndreptat spre ghişeul de control. Când a ajuns în salonul avionului şi s-a aşezat la locul ei, şi-a deschis poşeta să-şi caute ochelarii şi… mare i-a fost mirarea: pachetul ei de fursecuri era acolo, neatins! I s-a făcut ruşine. Şi-a dat seama cât a greşit. Uitase că pusese acel pachet în poşetă. Hm, bărbatul împărţise prăjiturile cu ea fără răutate şi fără ură, în timp ce gândurile ei erau atât de urâte. Acum… nu există nicio şansă de a-i explica sau de a-i cere scuze… Morala: Există în viaţă patru lucruri pe care nu le poţi recupera: …O vacanţă liniştită, un soare blând la munte, pe litoral – oriunde vă veţi afla în luna august! Antonina Sârbu |
Alteta,
Fac parte din generatia care a terminat liceul in 1990, imediat dupa Revolutie, si facultatea in 1995, la inceputurile tranzitiei, din randul celor care nu au emigrat, ci au trait cu speranta unei schimbari fundamentale in bine a societatii romanesti. De asemenea, ma numar printre cei cu care ati corespondat despre respectarea valorilor morale fundamentale, despre Jaful national din ultimii 20 de ani si despre ce ar trebui facut pentru insanatosirea societatii romanesti. Doresc sa subliniez inca o data faptul ca spre deosebire de cei de la putere care sunt foarte bine organizati pentru a fura tot ce se poate fura din banii publici (nici nu mai conteaza culoarea politica), noi, cei care credem in ,,Romania altfel” nici macar nu ne cunoastem, decat poate ocazional. Oamenii de bine, cu o anumita constiinta, care au mai ramas in Romania ar trebui sa aiba sansa sa se cunoasca, sa se organizeze si sa actioneze pentru a stopa jaful existent si pentru insanatosirea societatii romanesti.
Iar momentan nu cred ca exista un loc mai potrivit decat website-ul Altetei Voastre, loc in care ar trebui inserata o interfata in care fiecare dintre noi sa aiba posibilitatea sa introduca adresa proprie de e-mail, selectand judetul si localitatea, urmand ca dupa intalnirile fata in fata sa schimbam si alte date de contact. Este un pas mic insa poate constitui inceputul inchegarii unei miscari care ar putea schimba ceva in Romania.
Cu deosebita consideratie,
Andrei T.
.
Alteta Voastra Regala,
Daca la editarea net-materialelor cineva considera ca majoritatea cititorilor
sunt cunoscatori ai ‘atmosferei monarhice’; “actuale si trecute”… simplu,
ne obstructioneaza in a VA Intelege mesajele.
.
Considerati-ne AVR in clasa intaia, primara, inca.
Va multumim!
Foarte bun si pilduitor articolul doamnei Antonina Sarbu de la Chisinau. Felicitari!
prof. Diana Lucia Zotescu