Altetei Sale, Principele Radu al Romaniei
A fost odata un pelerin care avea, nu unul, ci 22 de milioane de suflete, iar capatul drumului sau, locul de odihna si implinire nu se observa. Nu se observa din cauza traseului prafuit, plin de spini, pe care pelerinul nostru trebuia sa-l parcurga. Pelerinul nu are apa, nu are merinde, e obosit, tras inapoi, si doar micul opait al sperantei mai palpaie, undeva, departe, aproape stins de vant. Milioanele de suflete din care e format calatorul asteapta, inca, cu nadejde mult promisul capat al drumului istovitor. Se framanta, murmura, isi soptesc imbarbatari, impart iluzii sau, mai degraba, deziluzii, dar degeaba. Pe pelerin nu are cine sa-l indrume pe o carare mai scurta, racoroasa, umbrita de copacii plin de rod si cu dese izvoare reci si limpezi. Nu are cine sa-i pastreze speranta neatinsa de cariile care rod continuu la “temelia” sa. Nu are cine sa-l hraneasca, ba trebuie sa se mai apere si de fiarele pustiei . O, si cat isi doreste pelerinul nostru sa soarba din unda limpede, rece… In loc de asta nu gaseste decat balti calde si noroioase care ii astampara iluzoriu si amar setea. Cat ar vrea, uneori, sa guste din fructul dulce si zemos dar trebuie sa se multumeasca inghitind cu greu roscove uscate. Cele 22 de milioane de suflete se agita, alearga haotic prin trupul pelerinului istovit, nu sunt o voce, un spirit, o constiinta. Nu sunt unul, pentru a ajuta calatorul sa nimereasca taramul promis. Multe dintre ele, insa, ocrotesc cu mainile tremurande flacaruia nadejdii .
La Multi Ani, Alteta Voastra, si Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Daniel Botgros
26 mai 2010, la Resita
|
Nadejdea este infaptuirea care ne intampina,ne imbratiseaza,ne incurajeaza,ne ajuta,este Dumnezeu care ne uneste,tremurand dar zambind si crezand, vom rezista,vom razbi,vom pretui,vom redeveni demni.
Si, din pacate, pelerinul pierde o frantura din acele suflete la fiecare popas neprimitor…