Ctitorie modernă: Catedrala Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș

Noua necropolă regală de la Curtea de Argeș

Articol de Marius Vasileanu

Puțină lume mai realizează astăzi că o necropolă ne amintește de înviere… Noua biserică de lângă legendara Mănăstire Curtea de Argeș, destinată să fie la rândul ei o prelungire a necropolei regale, are prin construcție mai multe elemente prin care ne „vorbește” permanent de învierea credincioșilor ale căror rămășițe pământești vor fi depuse, în timp, în acel spațiu.

Povestea vechii biserici de la Curtea de Argeș este binecunocută. Legenda meșterului Manole, fântâna acestuia ce străjuiește biserica care-i este atribuită, sunt doar două dovezi ale împletirii istoriei cu legenda. Situată în localitatea Curtea de Argeș, mănăstirea ctitorită de Neagoe Basarab, domn al Țării Românești între anii 1512 și 1521, are hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august) – o altă aluzie la înviere (de unde și termenul de adormire folosit de creștini, iar nu de moarte).

Iată și numele celor care au fost înmormântați în pronaosul bisericii Curtea de Argeș: Neagoe Basarab (+ 1521), monahia Platonida (Doamna Despina, soția domnitorului, care după moartea soțului a ales haina monahală, a plecat din această lume în anul 1554), Doamna Stana (+1531), fiica lui Neagoe Basarab, devenită soție a domnitorului Ștefăniță Vodă al Moldovei, Radu de la Afumați (+1529), soț al Doamnei Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab.

Același spațiu a fost ales pentru mormintele primilor regi ai statului român, astfel încât aici se găsesc mormintele Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta, mormintele Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria. De ce a ales Regele Carol I tocmai acest spațiu drept necropolă regală? – este o întrebare care trebuie pusă. Ne amintim că în apropiere, tot în Curtea de Argeș, găsim o altă necropolă voievodală, la Biserica Domnească Sf. Nicolae, al cărei ctitor este Basarab I (1310-1352). Așadar, un spațiu încărcat de istorie ale cărei corespondențe le putem identifica la biserica Sf. Nicolae din Rădăuți, ridicată de Bogdan Vodă (1359-1365) ori la Putna lui Ștefan cel Mare (1457-1504).

După revenirea în țară a Regelui Mihai, după ce autoritățile politice ale statului român au făcut câteva gesturi de recunoaștere a importanței Familiei Regale și au fost restituite câteva proprietăți, Familia Regală a României, sprijinită de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, a pornit un proiect fără egal: acela de construcție al unei noi necropole, întrucât cea existentă în vechea biserică de la Curtea de Argeș, nu mai are alte spații pentru morminte. De aceea după aducerea rămășițelor pământești ale Regelui Carol al II-lea, acestea au fost depuse temporar într-o capelă alăturată bisericii lui Neagoe Basarab.

Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu s-au ocupat personal de acest proiect. Pentru aceasta, după mai multe căutări, au recurs la expertiza arhitectului Augustin Ioan – al cărui CV este binecunoscut clericilor și constructorilor de biserici din România. Augustin Ioan și echipa sa este cel care a câștigat singurul concurs dedicat construirii catedralei patriarhale din București (din păcate, fiind ales apoi un alt amplasament decât cel actual al catedralei – aflate deja în construcție –, nu s-a mai ținut cont de rezultatele concursului). De altfel, profesorul universitar Augustin Ioan este și printre puținii care au promovat arta și știința construcției de biserici și monumente sacre, problematizând toate acestea, între altele, în mai multe volume publicate și într-un program de master care s-a desfășurat timp de câțiva ani în cadrul Universității de Arhitectură „Ion Mincu” din București.

Profesorul Augustin Ioan recunoaște că a folosit ca element de referință Biserica Domnească Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, pe care o consideră un „model de apoteoză a arhitecturii bizantine, unul din foarte puținele exemple din România de cruce greacă înscrisă”.

Tema proiectului, ne spune arhitectul Augustin Ioan, este aceea de a construi o necropolă în care vor fi amplasați, în timp, toți membrii Familiei Regale (care vor putea fi aduși în țară). Nu vor fi reamplasate mormintele lui Carol I ori ale lui Ferdinand I, ci este vorba despre o prelungire firească – ceea ce este deja surprins și de arhitectura și de amplasamentul acestui monument.

Ca și în cazul mormintelor înaintașilor, amplasate în biserica Mănăstirii Argeșului, în pridvor, și în cazul de față va exista tot un pridvor – în foto proiect: de forma unui oval – și, în total, sunt prevăzute într-o primă instanță pentru această necropolă un număr de 16 morminte. Vor fi perechi de câte două morminte, fiecare pereche acoperită cu câte o boltă, în interiorul căreia va fi o candelă. Așa cum țăranii noștri își pregătesc din timp lăcașurile de veci, tot astfel au fost deja pregătite viitoarele morminte pentru Regele Mihai I și Regina Ana.

Fără îndoială că asistând pe viu la construcția unui monument de o asemenea anvergură simbolică este interesant de aflat și amănunte. În mod evident, au fost mai multe schițe premergătoare ale monumentului – ajungându-se la forma de astăzi, finală, vizionată și acceptată de membrii principali ai Familiei Regale, în primul rând de Regele Mihai, ne mărturisește arhitectul.

„Toate mormintele sunt amplasate pe un arc de cerc ale cărui raze ajung în centru, reprezentat de masa sfântă din altarul bisericii. Acest tor se închide cu două capele”, mai precizează arhitectul.

Noua biserică ale cărei hramuri sunt Sf. Filofteia și Sf. Arhangheli Mihail și Gavril va fi, practic, biserica de întâmpinare, primul monument care va fi văzut de vizitatori, fiind amplasată în fața celei ctitorite de Neagoe Basarab. Fără doar și poate, monumentul absolut al acelui spațiu rămâne catedrala lui Neagoe Basarab, noua biserică este mai joasă și un pic retrasă în spate, tocmai pentru a păstra nealterate măreția și frumusețea zidirii legendarului Meșter Manole.

Așadar, noua biserică se înscrie firesc în acest spațiu, de unde și cărămida aparentă, în stilul tradițional, cu care este făurită. Va fi o rezonanță explicită a noului edificiu și cu palatul episcopal, ambele ultilizând cărămida aparentă și ancadramentele cu detalii de piatră. Altarul va fi făcut doar din piatră, toate acestea, trecerea de la cărămidă la piatră, precum se observă și la biserica Sf. Nicolae Domnesc, având simbolistica lor. Cărămida aparentă va fi doar în exteriorul construcției, interiorul bisericii va fi cu mozaic, după modelul zidirii lui Neagoe Basarab – refăcută, cum se știe, între anii 1875 și 1885 după planurile arhitectului și restauratorului francez André Lecomte de Noüy, același care a restaurat și biserica Sf. Trei Ierarhi din Iași, devenit membru corespondent al Academiei Române.

În urma unui acord dintre Casa Majestății Sale Regelui și Arhiepiscopie, în aceeași biserică vor fi mutate și moaștele Sf. Filofteia, care se află acum într-un loc relativ impropriu, în palatul episcopal din apropiere, de unde și al doilea hram al noii biserici.

Precum se obișnuiește uneori în arhitectura sacră, există multiple jocuri ale luminii care pătrunde în monument, spre exemplu, în cazul de față, turla este realmente un „coș de lumină”… aluzie neîncetată, desigur, la înviere. Căci există un specific al arhitecturii funerare, acela care trimite la înviere, nicidecum la moarte – înțeleasă pueril, ca dispariție totală a omului. Este și motivul pentru care necropola nu va fi sumbră, mai mult, fiecare boltă a capelelor care găzduiesc mormintele, va fi aurită. În plus, la intrarea în biserică se va „călca” tot pe lumină – fiind prevăzut un astfel de spațiu și joc. Practic, pășești pe acest pod de lumină, pentru a putea pătrunde în acest spațiu. Pridvorul unde sunt amplasate mormintele este o avangardă a spațiului sacru propriu-zis, cel al bisericii. Fiindcă în cazul de față, avem de-a face cu un pridvor interior.

„Semnătura” regală, dacă vreți, va fi vizibilă pe pardoseala de sub cupola centrală, exact sub „privirile” lui Iisus Pantocrator: vom regăsi acel „logo” al Regelui Mihai – patru „M-uri”, dispuse în cruce, pe care vor călca toți vizitatorii/închinătorii – tocmai ca semn al smeririi ultime la care se supune regele, precizează profesorul Augustin Ioan, arhitectul casei regale.

Alături de arhitectul Augustin Ioan, participă la acest proiect inginera Mihaela Ion (structuri), inginerul Florin Bălan și asociații (instalații), inginerul C. Bălan (electrice) și inginerul Nicolae Drăgoi (șef de șantier).

——————-

Augustin Ioan este arhitect, profesor universitar, doctor în arhitectură și în filosofie. A predat cursuri despre spaţiul sacru şi arhitectura religioasă masteranzilor de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti. A scris câteva volume dedicate lăcaşurilor de cult – cel mai recent, împreună cu Arhiepiscopul Chrysostomos de Etna, CA: Arhitectură în Biblie şi la Sfinţii Părinți (Ed. Pro Universitaria, 2013) – şi arhitecturii memoriei: Arhitectura memoriei – noua frontieră a spaţiului sacru (Ed. Igloo Media, 2012). A proiectat şi edificat lăcaşuri de cult ortodox, precum şi memoriale. A câştigat singurul concurs naţional pentru Catedrala Patriarhală, din 2002, cu o echipă de asistenţi şi masteranzi de la UAUIM Bucureşti. După construcția și proiectele dedicate mai multor biserici și memoriale, lucrează acum la construcția Catedralei Sf. Filofteia cu Necropolă Regală, de la Curtea de Argeş, şi o mică biserică cu hramul Sf. Gheorghe, pe Domeniul Regal de la Săvârşin.