Ceremonialul regal (I)
|
Alexandra Arnautu, 2005 CEREMONIALUL CURTII REGALE A ROMANIEI INCEPAND CU ANUL 1866
Capitolul 1 Definitii generale. Istoric 1. Definitii generale “Bunele maniere n-au fost adaugate in mod arbitrar unor structuri sociale. Ele au radacini intr-un sentiment profund, care tinde spre o armonie intre comportare si etica, intre frumusetea caracterului uman si moralitatea sa”.1 Traiul in comun presupune existenta si respectarea unor reguli. Pentru a face parte din codul bunelor maniere, un obicei trebuie sa fie supus mai intai probei timpului. Invatand cum trebuie sa se poarte in diferite situatii obisnuite sau speciale, “omul manierat capata siguranta de sine, scapa de complexe, este acceptat si respectat de cei din jur; intr-un cuvant, devine mai liber”.2 In acceptiunea lui Pierre-Yves Monette, autorul cartii “Metier de Roi”, protocolul este ansamblul de reguli (scrise), “en matiere d’étiquette, de convenance, d’honneurs et de preseances”.3 In aceeasi tara, in aceeasi perioada de timp, exista mai multe protocoluri. Astfel, pot coexista protocolul regal sau al curtii, care reglementeaza ceremonialul la curte, protocolul militar, care priveste ceremoniile exclusiv militare, protocolul Ministerului de Interne, pentru ceremoniile oficiale civile si protocolul Ministerului Afacerilor Externe, in cazul prezentei personalitatilor straine. Intre aceste protocoluri exista, insa, diferente. De exemplu, intre sefii de stat straini, protocolul regal ofera prioritate capetelor incoronate fata de presedinti. In aceasta privinta, protocolul Ministerului de Externe cunoaste diferente. Inainte de orice vizita oficiala sau vizita de stat, serviciile de protocol ale tarilor implicate se consulta pentru armonizarea regulilor, astfel incat niciuna dintre oficialitatile implicate sa nu se simta lezata.
Protocolul include, in afara de formulele de adresare in scris sau verbal in cadrul audientelor sau in locuri publice, ceremonialul in vigoare pentru toate activitatile la care iau parte membrii Familiei Regale. La toate curtile regale exista o persoana care detine functia de Maresalul Curtii sau Maestrul de ceremonii (aflat in subordinea maresalului curtii), a carui misiune este sa vegheze la aplicarea corecta a regulilor de protocol in diferitele ocazii : primiri, receptii, deplasari in tara si in strainatate. Respectarea intocmai a protocolului nu este intotdeauna posibila si in situatia nou creata, care nu este inca prevazuta in cod, revine Maresalului Curtii sau Maestrului de ceremonii sa gaseasca solutia optima. Protocolul va suferi in timp modificari (dar nu radicale), fiind adaptat cerintelor si realitatii epocii. In prezent, in toate codurile bunelor maniere, publicate in tari monarhice sau nu, exista un capitol dedicat situatiilor oficiale, care reglementeaza modul de a actiona in prezenta unei oficialitati (rege, presedinte, ambasador, etc.) si de a se adresa acesteia. De exemplu, in “Codul bunelor maniere astazi”, scrisa de Aurelina Marinescu, exista subcapitolul “Unele reguli de eticheta in prezenta Familiei Regale a Romaniei »4, ce cuprinde reguli privind adresarea in scris sau verbal, in cadrul public sau privat, tinuta, desfasurarea unui dineu. Capitolul 2, intitulat “Officially Speaking”, din cadrul codului de maniere “The Complete Idiot’s Guide to Cultural Etiquette”5, prezinta formulele de adresare in scris sau verbal catre toate treptele ierarhice ale familiei regale. 1.2. Istoric Orice protocol are la baza obiceiuri de viata acceptate de catre o comunitate si devenite, in timp, traditii. “Cum autoritatea regelui se bazeaza in primul rand pe traditie, ceremonialul care il inconjoara este forma rituala a legitimitatii sale”.6 Ceremonialul este legiferat pentru prima data in Romania, la ordinul domnitorului Carol, in anul 1875.
Incepand cu anul 1687, in Moldova exista o “logofetie de obiceiuri”. Unul sau doi boieri de rangul al doilea, din seviciul personal al domnitorului “se ingrijeau de respectarea ordinii si regulilor la ceremoniile importante : inscaunarea, primirea solilor straini, confirmarea domniei, participarea la slujbele de Craciun, Pasti, Boboteaza, investirea inaltilor ierarhi, calatoriile ori vanatorile domnesti”.7 Theodor Vacarescu- Maresalul Curtii si al Casei Domnesti este cel care primeste ordinul sa realizeze o lucrare completa privind protocolul “in diferitele ceremonii, primiri si solemnitati ce se petrecu la Curte”.8 Odata lucrarea aprobata, ea va fi data spre publicare la 1 septembrie 1875 si va fi revazuta in editiile ulterioare din anul 1882 si 1901. In prefata ceremonialului, autorul va preciza modalitatea de lucru folosita. In cazul ocaziilor mai rar intalnite in care ceremonialul variaza, este aleasa pe loc, prin ordin special al domnitorului, cea mai buna varianta. Necesitatea existentei unui astfel de protocol este justificata si de faptul ca in toate statele considerate moderne, fie ele republica ca “Francia” sau “monarchii constitutionale” ca Belgia, Italia, Portugalia, Olanda, Suedia si Danemarca, exista un regulament care determina “ordinea si presenta hierarhica a autoritatilor Statului, onorurile ce li se cuvin in ceremoniile public, precum si eticheta ce se observa in resedinta suveranului, incongiurandu Coroana de respectu si strelucire”. Vacarescu precizeaza ca, la baza intocmirii acestui protocol, au stat regulile si obiceiurile deja folosite la curtile domnesti ale Principatelor Moldovei si Tarii Romanesti. Atat traditia orala, care face referire la obiceiurile legate de diferitele ocazii laice sau religioase, cat si scrierile vremii, (ca de exemplu “Descriptio Moldaviae” a lui Dimitrie Cantemir), care, in afara de descrierea ceremoniilor, ofera un tablou complet al ierarhiei boieresti cu ranguri si atributii specifice : Logofetul de obiceiuri, Marele Camarasǔ, Marele Comisǔ etc.
Ceremonialul publicat in 1875 incepe cu structura serviciului curtii domnesci : casa civila, casa militara a Inaltimei sale domnitorului si Casa Inaltimei Sale Dómnei. Cel mai important demnitar este Maresalul Curtei si al Casei Domnesci. Capitolele sunt urmatoarele : • Solemnitati si primiri oficiale • Solemnitati religioase • Serbari la curte Apendice (cuprinde cazuri speciale : primiri, Botezul A.S. Principesei Maria, Inmormantarea A. S. Principesei Maria, Inaugurarea Statuei lui Mihai Viteazul.) In anul 1882, Theodor Vacarescu, in calitatea sa de Maresal al Curtei si al Casei Regale, aduce completari la forma Ceremonialului din 1875. Structura Ceremonialului nu sufera modificari majore, insa in cadrul unor subcapitole sunt prezentate cazuri concrete. Ierarhia este foarte clar precizat : “Autoritatile cele mai inalte ale celor trei puteri constitutionale ale Statului, adica : Guvernul, care represinta puterea executiva, Senatul si Adunarea Deputatilor, care represinta puterea legiuitóre, si curtea de Casatie, cea mai ‘nalta autoritate a puterei judecatoresci, ocupa dupa inaltul Cler, cel d’antiiu rang in ocasiunile officiale”.9 Ierarhizarea continua la nivelul guvernului si in cadrul primirilor “Corpurilor legiuitore”. Curtea Regala, resedinta Suveranului, are urmatoarea structura : Structura Curtii Regale si protocolul ei, asa cum apar prezentate in “Ceremonialul Curtei Regale a Romaniei”, se vor mentine, suferind, insa, modificari incepand cu domnia Regelui Carol II. In capitolele ce urmeaza vom prezenta structura Curtii si evolutia protocolului care ordona viata Familiei Regale si statea la baza organizarii tuturor activitatilor de la Curte. Vom expune modul de desfasurare a ceremonialului cu ocazia evenimentelor importante, a sarbatorilor religioase si a solemnitatilor. ========= 1 Marinescu Aurelia, Codul bunelor maniere astazi”, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002, p. 16 |
Pentru a putea trimite un comentariu, trebuie sa bifați "Am citit și sunt de acord cu Politica de confidențialitate"