Buchetul Reginei

de Mihai Dorin

Articol publicat în Ziarul de Iași, 16/08/2011

http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/buchetul-reginei~ni7kcs

In iunie 1994, asociatia Amicii Regelui Mihai, din a carei conducere faceam parte, decide sa invite pentru o vizita la Arad, Iasi si Bucuresti, pe Regina Ana. Trecusera deja trei ani de la interdictia pentru Familia Regala, decisa minios de Ion Iliescu, imediat dupa vizita apoteotica de Paste, din 1990. Era tolerat, ba chiar cultivat, in contrapartida, penibilul Paul Lambrino, autoproclamat “de Romania”. Diversiune tipica, de extractie bolsevica, bine pusa in unda si exploatata, ieri ca si astazi, de inamicii cauzei regale. Pe cine sa preferi in situatia in care, in chiar Familia Regala, sint dispute privind succesiunea? Dar cine avea disponibilitate sa inteleaga subtilitatile unei probleme de istorie, cit se poate de clara pentru cunoscatori? In fond, nu trebuia decit sa delimitezi filiera legitima, in speta Regele Mihai, de cea a bastarzilor, din care descinde numitul Lambrino.

Am pregatit, impreuna cu un grup restrins de entuziasti, vizita la Iasi a Reginei Ana, ce avea sa dureze trei zile. Conveniseram deja un program dens, pe care Regina tinea sa-l urmam strict. Prezenta Reginei mi-a impus prin tinuta sobra, dar calda, extrem de atenta la detaliile umane. Am inceput cu o vizita la Catedrala Mitropolitana, urmata de o cina oferita de IPS Daniel, la Palat. Jovial, vorbind o franceza impecabila, inaltul prelat a fost o gazda excelenta cu ilustra descendenta a Bourbonilor. La final, corul Mitropoliei ne-a incintat cu muzica bizantina. A urmat o vizita la Spitalul din Sculeni, la origine ctitorie regala si, pe traseu, la Biserica din satul Victoria. Aici, spre surprinderea tuturor, preotul a comprimat slujba de Duminica, expediind in graba credinciosii. Ne-a prezentat, grabit si temator, biserica goala. De altfel, satenii habar nu aveau de aceasta vizita. Am dedus ca, speriat probabil de posibilele consecinte, doar plutea in aer atmosfera de intoleranta, poate si la presiunea oficialitatilor, preotul nu a dorit prea multi martori ai evenimentului. Frica se inculcase temeinic in conduita oamenilor. Dar nu aceasta avea sa fie cea mai neplacuta surpriza. Cea cu adevarat regretabila s-a consumat chiar in inima intelectuala a urbei, la Universitate. Convenisem termenii vizitei cu chiar rectorul Almei Mater Iasienssis, dar fusesem anuntat chiar in preajma ei ca intilnirea se contramandeaza, fara nici un fel de explicatii. Am inteles mai apoi ca un personaj politic omnipotent din tabara puterii PDSR-iste s-ar fi opus categoric, iar rectorul a executat. Desi revoltat de mediocritatea gestului, am optat sa nu destainui Reginei incidentul si sa vizitam Universitatea chiar fara ingaduinta conducerii, ba mai mult, sa ajungem pina la usa cabinetului rectorului. Citiva profesori de la Litere si Istorie au remarcat augusta persoana, prezentindu-si omagiile. In rest, o tacere si o liniste de mormint pe culoarele venerabilei institutii academice, a carei impozanta cladire din Dealul Copoului fusese ridicata din initiativa si sub inaltul patronaj al Regelui Carol I. Dar ce mai contau, in vremurile fesenismului atotbiruitor, amintirile regale?

Am rememorat aceasta neplacuta intimplare nu pentru a emite verdicte, ci pentru tilcul ei special. Ea imi dezvaluia, direct si brutal, proportiile incredibile ale manipularii – vechi si noi -, deopotriva cu ravagiile fricii metamorfozata in metoda de supravietuire. Dar intimplarea are si un epilog pe care il amin pentru o alta tableta.

Pelerinajul Reginei a continuat de aceasta data in termenii cei mai civilizati la Institutul Teologic Romano-Catolic “Sf. Iosif” si la Biserica din Sabaoani. Convenisem programul cu E. S. Petru Gherghel, Episcop Romano- Catolic de Iasi, dar ce a urmat a depasit toate asteptarile. A fost, detasat, apoteoza acestei vizite regale. Pretutindeni, comunitatile romano-catolice au transformat vizita in sarbatoare, participind la toate momentele sale in numar impresionant si cu o demnitate remarcabila. Prima surpriza de proportii a fost chiar la Sabaoani. Satul era impodobit de sarbatoare, ca in vremurile bune ale regilor Romaniei. Scoarte moldovenesti straluceau pe garduri, iar intrarea in Biserica se facea printr-un superb tunel de flori, sustinut de tineri imbracati in straie populare. In jurul catedralei, mii de oameni veniti din toate satele, in vreme ce pe treptele sale impozante ne asteptau toti preotii romano-catolici din zona, in frunte cu pastorul lor, E. S. Petru Gherghel. Biserica arhiplina ne intimpina in acorduri de orga, instrument daruit comunitatii de Regele Carol I. Au urmat Te Deum-ul si vizita la Primarie, acolo unde primarul ne astepta, insotit de functionari si consateni, in tinuta de mare gala. Seara, la Capela Institutului “Sf. Iosif” din Dealul Copoului, un nou Te Deum si intilnirea cu profesorii si studentii. Pretutindeni, o atmosfera destinsa, europeana. Nici urma de crispare.

Ultimele momente ale vizitei regale s-au consumat in satele Dumesti si Pausesti, la invitatia unei familii si, respectiv, a preotului paroh. In drum, convoiul este oprit de un grup de femei din satul Banu. Nu era in program, dar Regina decide sa poposim. Sarmanele femei, imbracate de cimp, aflasera despre vizita si au pindit momentul pentru a se plinge de necazurile lor fara de numar. O implorau pe Regina sa le ajute. Una cerea bani de zestre pentru o fata pregatita de maritis, alta un ajutor pentru a-si pune azbest pe casa, alta un ban de piine, fie ce-o fi. Intram, abrupt, intr-o alta Romanie, sarmana si umila. Regina se straduia pe cit e omeneste posibil sa priceapa ceva. I-am explicat si a oftat, indurerata. La Pausesti, in schimb, vajnicul preot orchestreaza o adevarata primire regala, cu satul impodobit de sarbatoare, cu sute de enoriasi adunati in jurul bisericii, cu Sfinta Evanghelie purtata in semn de pretuire. Prinzul regal, in stil neaos romanesc, ne este oferit de o familie de intreprinzatori locali, la Dumesti, in vreme ce la Iasi, cina, la Casa Universitarilor, de familia doctorului Stratan.

Un gest aparent nesemnificativ a retinut atentia Reginei: la poarta unei case din Dumesti, un tinc de citiva anisori, tinind in miini un buchetel de margarete, plinge in hohot. Regina il remarca si ne roaga sa oprim. Traverseaza surprinzator de sprintena santul plin de balarii si se indreapta tinta spre copilas. Sint rugat sa-l intreb despre cauza jelaniei lui. Abia articulind cuvintele, printre lacrimi si sughituri, mititelul ne marturiseste ca motivul tristetii este chiar omiterea lui din programul vizitei Reginei. Si doar ii pregatise un buchet de flori albe. Incintata de tandretea gestului, Regina il poarta pe brate, primeste florile si se pozeaza cu toti cei prezenti.

Cu bune si rele, Iasul lua act, dupa zeci de ani de vizite ale liderilor comunisti, indelung regizate, de o prima vizita regala. Multi nu i-au dat nici o importanta. Unii s-au speriat pentru pozitia lor, precum s-a vazut, dar cei putini care am participat la ea am inteles un adevar simplu: concetatenii nostri deveneau mai maturi si mai intelepti. Era un inceput promitator: peste trei ani, vizita la Iasi a cuplului regal avea sa fie un triumf. Dar despre aceasta, in episodul urmator.