Astazi, despre candidatura mea
|
Astazi, la intoarcerea din vizita in Italia, am citit un articol scris de unul dintre corifeii societatii civile din România, dl Mircea Mihaies. Societatea româneasca are nevoie sa se priveasca in oglinda. Va rog sa cititi, mai jos, frazele care se refera, in articolul de astazi, 25 mai 2009, al dlui Mircea Mihaies din Evenimentul zilei, la candidatura mea la Presedintia României: “Ceva mai tulburi sunt lucrurile cu Duda. Singurul nostru prinţ (halal!) a îmbrăţişat şi el şlagărul monocord. Mai lipseşte doar să vedem pe afişe că, asemeni Abramburicăi, e garantat de Vanghelie. Până una-alta, constat că un vlăstar al Casei Regale se străduie să înmormânteze monarhia românească mai abitir decât minerii lui Iliescu. Înregimentat până-n ciuboate, vrea şi el lucrul cel nou – Jos Băsescu! -, în loc să-l vrea pe cel vechi: restaurarea monarhiei. E drept, Radu Duda are manere şi replici preambalate, dar asta nu-l face mai puţin odios. A spune că monarhia a reprezentat în existenţa ta doar un „episod” înseamnă a cere, indirect, re-abdicarea Regelui Mihai. N-a făcut-o acum, dar asta nu înseamnă că n-ar face-o dacă soarta lar transfera de la Palatul Elisabeta la Cotroceni. Comportamentul lui Duda se înscrie perfect pe lunga şi stupefianta pantă a cedărilor pe care s-a înscris, mai ales după anul 2000, familia regală. Duda aplică doar lovitura fatală unui construct a cărui viabilitate a fost dinamitată apăsat, negustoreşte, de înşişi reprezentanţii săi. Nu poţi, ca rege, să te complaci în postùri de precupeţ, n-ai cum să înfigi în sângele albastru roşeaţa de boală ruşinoasă a pesedismului fără a suporta dispreţul celor care te-au susţinut cândva. Duda a devenit, în clipa de faţă, lichidatorul ultimelor speranţe că într-o ţară distrusă de propriile-i zvârcolituri isterice s-ar fi putut instaura decenţa. Indiferent de personajul care (o spun doar de dragul discuţiei) l-ar dărâma pe Traian Băsescu, veritabilii câştigători ar fi aceiaşi: oligarhii. Adică nesătuii care în ultimii patru ani n-au adunat atâtea averi câte ar fi adunat dacă Traian Băsescu n-ar fi stat cu ochii pe ei. Pentru că dacă e să facem o descriere a perioadei actuale, am descoperi un lucru surprinzător. Şi anume, că deşi corupţia n-a fost stârpită, ea nici n-a mai înflorit la nivelul demenţial din vremea lui Adrian Năstase. Această constatare explică, de altfel, şi ura viscerală a securisto-oligarho-nesătuilor (perfect dublaţi de slugoii din presă) faţă de cel care, având la dispoziţie doar propria voce şi niciun mijloc mai acătării, n-a permis ca România să devină un deşert al deşerturilor. Din acest motiv, nu mă pot uita la niciunul dintre personajele cărora li s-a încrustat pe creier tatuajul comic „Jos Băsescu!” decât ca la nişte instrumente. Nu are nicio importanţă dacă, în adâncul lor, chiar se cred predestinaţi, salvatori, obamişti ori îngeri. Rolul care li s-a alocat e precis, agresiv şi letal: lărgirea spărturii prin care să circule nestingherită cea mai sinistră combinaţie de lăcomie, nesimţire şi violenţă ce va fi existat vreodată în România. Sigur că pentru asta nu sunt suficiente lopăţica lui Geoană, franţuzeasca lui Crin şi duda lui Duda. Aşa că, mai săpaţi, tovarăşi, mai săpaţi!” Articolul integral se gaseste la adresa electronica: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/852259/SENATUL-EVZ-Jos-Basescu-un-slagar-pe-trei-voci/ |
Nu ma surprinde deloc limbajul si atitudinea asa zis”civica”
ar unor asa zisi”corifei” din cadrul societatii civile!Si asta pentru ca ,exercitiul de asta pe margine ,a arunca “zoaie” in capul celui care se hotaraste sa nu mai fie doar spectator la neputinta romanilor de a sta drepti ,in fata Europei ,si a lor insile,este o consecinta fireasca a exemplelor din politica romaneasca…dar,eu personal,cred in adevaratii corifei si intelectuali care nu si-au dezvoltat acest exercitiu,ci au ramas in adancul constintei lor ,nepervertiti de ultimii 20 de ani…Sunt convinsa ca isi vor face simtita prezenta acolo unde trebuie:la vot.Va doresc putere multa de a rezista vorbelor si condeielor otravite ,poate nu de rautate, ci de nesiguranta!
Alteţa Voastră,
Pe undeva, omul pare să aibă dreptate, în sensul că în România nu există suficientă cultură democratică şi instituţională în rândul alegătorilor, care, nu par a vedea că salvarea nu vine de la Preşedinte, ci de la fiecare dintre români.
De unde atat venin, Dle Mihaies? Eseul dumitale este nerelevant, lipsit de argumente si realizat pentru o vadita discreditare a Principelui Radu.
Se pare,Principe, ca ati intrat in bataia tirului nemilos al gloantelor rauvoitorilor; se pare ca reprezentati o alternativa care-i sperie pe multi care se simt patati. Banuiesc ca va asteptati la aceasta. Cum am fost invatati 20 de ani sa ascultam manele, cred ca putem incepe sa ascultam o alta muzica, de data asta de calitate, nu trebuie decat sa vrem!
Va doresc toate cele bune si succes pe mai departe!
In stansa legatura cu cele scrise mai sus,si iertate-mi fie greselile(as prefera sa scriu din condei decat pe tastatura) va adresez,Alteta,o intrebare deschisa,care cred ca se impune; Ce sanse de a ne manifesta,intr-un fel sau altul,ne acordati d-voastra noua,celor care nu am crezut ca este necesar sa o facem in decursul acestor ani,din1989 incoace,pentru ca acest cadru politic si intelectual nu era “sanatos”si propice pentru a ne implica?Credinta mea este ca sunt o parte foarte importanta,cei care nu se vad in “oglinda” acestei societati si catre acestia se indreapta indemnul meu(din punct de vedere politic): Nu stati deoparte,nu lasati falsii formatori de opinie sa continue in acest registru de demagogie si fals politicianism! Pentru ca politica facem toti atunci cand ne exprimam opinia….
Iarasi vad asta,nu mai pot,iarasi va baga in aceeasi oala cu toti ceilalti candidati…pe bune eu imi iau talpasita din tara asta ca nu mai pot…ca surpati monarhia…domne oameni astia chiar nu au ce face…nu se uita la televizor??…nu va intreaba inainte sa scrie ceva..mie jena sincer de evz…numai pipitze pe prima pagina…cel mai prost ziar…cele mai bune sunt gardianul si jurnalul national.
Alteta Voastra,
Cred ca i-ati acordat deja prea multa atentie, postandu-i comentariile amare pe blogul dvs. Am dat un search pe google, Ce am gasit?
Articol semnat de Mircea Mihaies intitulat: “De ce suntem asa de ticalosi?”
Era oare o INTROSPECTIE PERSONALA? I-as da un sfat dlui. Mihaies caruia odata ii citeam articolele curioasa: Nu mai aruncati cu atata amar ca o sa va imbolnaviti de fiere! (Am vazut ca semneaza si un volum publicat intitulat Masca de fiere. De unde atata fiere dom’le Mihaies?)
Nu am sa redau aici calificativele joase care i-au fost atribuite acestui domn in diverse publicatii, care detine si o functie la ICR, care este si profesor, si din acest motiv ar trebui sa fie mult mai atent la felul in care isi aduce criticile, pentru ca aici nu se arunca cu noroiul inapoi, pentru ca avem un model deja care stie sa procedeze ALTFEL. Am vazut ca si regretatul Paler a fost ocarat de acelasi domn Mihaies in apararea dlui. Basescu.
Stiti ce e foarte caraghios si paradoxal? Vorbeam cu un amic zilele trecute care este PDL-ist convins si care imi spunea ca Principele Radu de fapt e “de-al PDL-ului”. Asta dupa ce auzisem varianta cu PSD, cu “omul lui Patriciu”, SRI si alte minuni.
Deci in concluzie al cui om sunteti domnule Radu Duda? Va spun eu! Sunteti omul nostru de fapt, al celor care credem in dvs. si care va sustinem. Si in final daca fiecare va vede in ograda adversarului veti deveni si omul lor, atunci cand veti ajunge unde va vad sperantele celor credinciosi si fricile celor maniosi. Ca si Presedinte al Romaniei veti fi si al celor de la PSD si al celor PNL-isti sau PDL-isti si asa nu se va mai supara nimeni. Ii veti impaca pe toti. Deci nu e nimic imposibil si dificil. Lucrurile in final se rezolva foarte simplu. Cred ca e bine totusi sa ne faceti si noua cunoscuti adversarii, ca sa ne recunoastem prietenii! 🙂
Felicitari pentru participarea dvs. in Italia. Am fost si eu oarecum alaturi prin prezenta prietenei mele acolo. Deci va insotesc mereu si sunt alaturi!
Cu admiratie,
Daniela L.
Oamenii gindesc uneori doar ce isi permit sa gindesca. Aici M.M. (unul dintre preferatii mei) greseste. O candidatura din partea unui membru al unei familiei regale nu e mai controversata decit acceptarea de catre o familie regala a unei monarhii constitutionale (si nimeni nu vrea sa auda de precedentul bulgar). Candidatura va aduce/readuce monarhia si valorile ei -si mai ales urmatoarea generatie- in constiinta colectiva.
Are dreptate cind se teme de un dezechilibru (un cuvint si situatie cheie) al puterilor si consecintele lui (nu ca ar exista acum). Adica cu un Presedinte care doar reprezinta si un Parlament care cedeaza putere legislativa guvenului (=un numar de OUG si asumari de respundere demne de o stare de razboi)
Acuzatia ca ar fi vorba de o strategie anti-Basescu o puteti contacara cu promisunea sa cadidati si peste 5 ani. T. Basescu nu mai candideaza atunci dar Romania va avea si mai mare nevoie de un Presedinte bun.
Omul asta chiar este jurnalist?editorialist…ce o fi! Mie nu-mi vine sa cred. Trebuie sa recunosc ca sunt in stare se soc. Atata timp cat avem o societate stratificata intodeauna o sa avem oligarhi…De ce “castiga” oligarhii fara Traian Basescu?De dictatura avem noi nevoie? Nu de asta am incercat sa scapam de atata timp? Daca era atat de inteligent facea ca Putin si controla coruptia fara sa alieze pe toti “oligarhii” impotriva sa. Dar nu e. Nu poti sa repingi ceva ce exista prin natura lucrurilor. Si cine isi propune asta e un naiv in cel mai bun caz. Pentru asta e bun Basescu, in viziunea acestui “jurnalist”? Ma rog as putea sa spun foarte multe in legatura cu articolul absolut tulburator al acestui om dar mi se pare o pierdere de timp si de energie. Si-asa am febra si mai trebuie sa-mi fac si eseul pentru scoala…o sa rezum: DA-TI DEMISIA!
Pai ce scriu eu e parfum fata de ce-a ouat nea Mihaes. Dar observ ca nu sint singurul care a re nevoie de raspunsuri din partea d-lui Duda si mai observ ca el nici nu se grabeste sa le dea.
Cum am mai spus, parerea mea e deja stabilita, greu va mai putea sa ma convinga de bunele lui intentii dupa ce a aminat atita timp niste raspunsiuri simple. Si cred ca nu ma va putea niciodata convinge ca e ALTFEL: un nume schimbat la negru nu te si preschimba, cel mult te acopera de ridicol.
Salutari fierbinti !
Nimic nou sub soare. Un alt articol denigrator, asa cum vor mai veni inca zeci si sute. Sunt sigur ca Principele nu poate fi demoralizat, cred ca important este ca noi, cei care tanjim dupa normalitate, sa invatam sa infruntam cu rabdare si tenacitate atacurile. Pana acum nici un candidat nu a fost atacat cu atata inversunare. Dar vor urma, sunt sigur, si “dovezile” fabricate, cu semnaturi falsificate si cu toata recuzita de diversiuni profesioniste.
In ce ma priveste am un singur reper, pe care il recomand tuturor: Familia Regala, adica Regele Mihai, Principesa Margareta si Principele Radu.
Si cred ca sprijinul nostru la candidatura Principelui Radu poate contrabalansa cu succes toate tentativele de discreditare.
Alteta Voastra!
Vad ca au iesit in arena pretinsii reprezentanti ai societatii civile(“cu epoleti-la ordin s´traiti!”),in cap cu Dl.(tov.) Mihaes( din pacate)de la Timisoara.De unde a aparut acest impostor(critic literar la origine) ca “lider de opinie”,”profesor”,mare director la ICR?Acest derbedeu,a devenit un fel de argat de serviciu a puterii actuale care isi permite sa murdareasca la ordin pe oricine deranjeaza pseudo-establishmentul de pe Dambovita.Nu au aparut inca in teren “distinsii colegi” Liicheanu si Papatapievici(alti “intelectuali cu staif” fabricati pe Calea Rahovei).Nu ma indoiesc ca o vor face(din cate stiu,Plesu s-a si pronuntat),asa incat halal “valori” a promovat Noica!Oricum saracu Mihaes a vrut sa faca un pamflet.Din pacate e doar un “critic” literar asa ca “pamfletul” este de-a dreptul prost.
Cu toata consideratia,
Dr Nicoara Ovidiu
M-am obişnuit cu limbajul şi ideile asemănătoare celor din articolul citat câtă vreme am discutat pe forumul unei televiziuni de ştiri despre candidatura Alteţei Voastre. Am învăţat acolo două lucruri: în primul rând, cum spuneaţi şi Alteţa Voastră: cei care atacă simt nevoia să înţeleagă şi în al doilea rând că se recurge la o formă de sofism politic în care opinantul foloseşte orice pentru a argumenta (aşa cum înţelege el argumentaţia) o idee bazată pe judecăţi iraţionale, rupte de realitate, cum ar fi în articolul de sus: Alteţa Voastră a reprezentat interesele României (şi) în perioada guvernării PSD 2000-2004 deci sunteţi un afiliat al comuniştilor. Aşa logică, aşa articol, aşa opinanţi.
Cred că drumurile acestea ale gândirii, precum în articol, sunt bătute de oamenii buni ai ţării din disperare şi deziluzie. Mulţi români au devenit sceptici, dacă nu chiar cinici, şi nu mai recunosc căile bune. Considerând că dumneavoastră aţi deschis o astfel de cale, sper doar ca detractorii ei să aibă înţelepciunea de a-şi shimba opinia cât timp nu e încă prea târziu. Pentru ei.
Propun:
– nici un comentariu;
– numai indiferenta totala scade adrenalina.
– sa-l compatimim, intre noi: este si el o victima a sistemului;
– astfel il vom soca si… ni se va alatura.
NOI gandim ALTFEL !!!
VA MULTUMESC!
Alteţă,
Karl Jaspers remarcase faptul că „temeiul legitimităţii este oricând îndoielnic, susceptibil de a fi obiectul criticii; astfel, dreptului ereditar i se poate reproşa că este iraţional pentru că îl legitimează şi pe idiot şi pe cel lipsit de caracter; alegerile prin majoritate sunt îndoielnice, întrucât sunt parţial condiţionate de eroare şi întâmplare, de efectele momentane ale sugestiei de masă. Iată de ce, orice tip de legitimitate este permanent expusă primejdiei. Intelectul îl poate foarte uşor contesta. Totuşi, întrucât singura opţiune care există este cea dintre legitimitate şi despotism, legitimitatea rămâne singura cale graţie căreia omul poate trăi fără frică şi care permite corectarea erorilor. De aici, respectul intelectual faţă de sursa legitimităţii. Iar Joseph Ratzinger spunea că este important pentru orice societate să depăşească suspiciunea în privinţa dreptului şi a reglementărilor de drept, căci, în felul acesta, arbitrariul va fi înlăturat. Suspciunea faţă de drept, revolta împotriva dreptului vor apărea întotdeauna acolo unde dreptul însuşi nu se mai prezintă ca expresie a unei justiţii în serviciul tuturor, ci ca un produs al arbitrariului, ca pretenţie a celor care au puterea de a poseda dreptul.
Titlul de Alteţă Regală pe care mulţi încearcă să-l compromită în formulări soft de genul „singurul nostru prinţ (halal!)”, este cel mai important argument politic, arma redutabilă în lupta pe care o duceţi. Acest titlu pare a veni în contrapondere cu principiul democraţiei, ca procedeu de stabilire legitimă a dreptului, dar vine în contradicţie şi cu regula majorităţii, ca procedeu de legitimare a celui care va ocupa poziţia de preşedinte al României. Ambele formule de legitimare pot fi contestate. Ambele pot fi susţinute. Ar mai rămâne ca procedură de legitimare aceea a competenţei, a performanţei, a calităţilor extraordinare. Pentru a completa sursele de legitimare aţi putea susţine proiecte care să crească şansele indivizilor performanţi să ajungă conducerea ţării, actualmente filiera fiind, la fel ca în perioadă comunistă, şcoala de partid sau banii. . De ce pentru ocuparea unei funcţii de ministru nu seorganizează concurs, nu se impune examinarea cunoştinţelor sau inclusiv un examen psihologic (care este obligatoriu pentru un carnet de conducere)?
Prin combinarea a celor trei modele de legitimare, propuse de sociologul Max Weber, primul care a abordat acestă chestiune, România ar avea şanse sporite de vindecare. Sociologul propune trei forme de dominare şi legitimare tipice: tradiţională, carismatică şi legală/raţională, aceste forme de dominare corespunzând unor tipuri de supunere, ca principii de legitimitate pe care se fundamentează. Se poate spune că persoanele care contestă actualitatea titulaturii regale, tirania majorităţii le este convenabilă.
Impedimentul major al formării democratice a voinţei este faptul că nu-i rămân la dispoziţie decât delegarea, pe de o parte, şi decizia majorităţii, pe de altă parte, încât, de fiecare dată, în funcţie de importanţa chestiunii care se tratează, se pot cere ordini de mărime diferite pentru majoritate. Dar şi majorităţile pot fi oarbe şi nedrepte. Atunci când o majoritate, oricât de mare, oprimă prin legi o minoritate se mai poate vorbi de drept sau de justiţie în general? În felul acesta, principiul majorităţii lasă să subziste problema fundamentelor etice ale dreptului.
Regula majorităţii este neconvingătoare şi generează foarte uşor suspiciune şi motiv de nesupunere. Este tocmai ceea ce John Stuart Mill scria în susţinerea doctrinei liberale: „Chiar dacă întreaga omenire, cu o singură excepţie, ar fi de aceeaşi părere, şi doar o singură persoană ar fi de părere contrară, omenirea n-ar fi mai îndreptăţită să reducă la tăcere acea unică persoană decât ar fi îndreptăţită aceasta din urmă să reducă la tăcere întreaga omenire. Dacă o părere n-ar fi decât un bun personal, având valoare exclusiv pentru cel în cauză şi dacă a împiedica pe cineva să-şi păstreze opinia ar constitui doar un prejudiciu personal, atunci faptul că prejudiciul a fost adus numai câtorva sau mai multor persoane ar conta întrucâtva. Însă răul făcut prin împiedicarea exprimării unei opinii este ceva deosebit: prin el, întreaga specie umană este prădată, atât posteritatea, cât şi generaţia actuală, iar cei ce nu sunt de acord cu opinia în cauză sunt chiar mult mai prădaţi decât cei ce o susţin. Dacă acea opinie este corectă, atunci lor li s-a răpit ocazia de a trece de la eroare la adevăr; dacă ea este greşită, ei pierd ceva la fel de profitabil, şi anume imaginea mai clară şi senzaţia mai vie a adevărului, produsă prin coliziunea acestuia cu eroarea.” În cazul guvernării chestiunea se agravează, pentru că este împiedicată ajungerea la puterea şi exprimarea prin fapte a celor îndreptăţiţi să se manifeste.
Inclusiv pentru a fi depăşită suspiciunea faţă de drept trebuie procedat la implementarea unui cod electoral care să excludă principiile arbitrare. Criteriul numărului lasă să subziste neîncrederea în normele de drept. Un exemplu care arată neîncrederea în norme, din cauza arbitrariului întemeierii acestora, sunt comentariile cu referire la demersul de adoptare a Tratatului de la Lisabona, comentarii care reflectă deficitul de legitimitate: „În sinea lor, politicienii ştiau că, dacă pun Tratatul de la Lisabona în faţa poporului, eşecul e garantat. Şi atunci, pe tăcute, au lucrat la adevărata diferenţă dintre Tratatul constituţional – respins de francezi şi olandezi – şi Tratatul de la Lisabona. O şmecherie ieftină, profund nedemocratică şi total ne-europeană: ratificarea urma să se facă numai în Parlamente. Se ocoleau tocmai europenii pentru care, zice-se, se construieşte această Uniune. Tratatul de la Lisabona era, de fapt, un deal între ei, cu privire la noi. Ni se făcea un bine pe care noi nu-l putem pricepe. Liderii europeni ne păcăleau oleacă, invocînd principiile democraţiei reprezentative. Dar asta nu e grav. Politicieni care îşi induc în erori controlate electoratele se mai văd prin democraţii. Ceea ce e grav însă e că fac asta pentru că ştiu că proiectele lor nu strîng adeziunea cetăţenilor. Şi totuşi, le continuă! Numai că Irlanda, una dintre cele mai robuste democraţii din lume, este obligată de propria-i Constituţie şi de un număr de decizii ale instanţei supreme, să deducă referendumului orice act privind construcţia europeană la care Irlanda, ca stat membru, este parte. Aşadar, Tratatul de la Lisabona, adoptat glorios, cu majorităţi uriaşe, în Parlamentele naţionale, a trebuit supus unui singur referendum. Unul singur, în loc de 27, aşa cum ar fi normal. Şi nu a trecut nici de acela, deşi irlandezii sînt unul dintre popoarele cele mai proeuropene de pe cuprinsul Uniunii”.
Regula majorităţii este nu doar insuficientă, dar şi periculoasă dacă nu este supervizată de referinţe la adevăr şi la solidaritate. Aceeaşi regulă implică indiferenţa principiului faţă de adevăr şi faţă de bine. Nimeni nu garantează că procedura consensualistă, la fel ca şi regula majorităţii, sfârşeşte în adevăr. Tirania majorităţii denunţată de Alexis de Tocqueville ca reprezentând un risc pentru democraţie se manifestă printr-o tiranie care face din cel mai mare număr unicul principiu al legitimităţii, fără a lua în considerare vreo altă regulă sau principiu. Pentru Tocqueville, ca şi pentru Mill, ameninţarea la adresa democraţiei este „tirania majorităţii”, exprimată de pericolul realizării idealului egalitar care conduce, de regulă, la instaurarea unui regim totalitar. Printre efectele negative ale omnipotenţei majorităţii se numără instabilitatea legislativului, exercitarea adesea arbitrară a puterii funcţionarilor, conformismul opiniilor, diminuarea numărului de oameni cu adevărat însemnaţi pe scena politică. Pentru un liberal ca Tocqueville, puterea este mereu nefastă, indiferent dacă ea aparţine regelui sau poporului. Problema politică prin excelenţă este cea relativă nu atât la cine deţine puterea, cât la modul în care este controlată şi limitată aceasta. Atunci când democraţia va funcţiona fără defecte, armonizarea intereselor dintre majoritate şi minoritate ar trebui să indice o răsturnare a principiului majorităţii. Filosoful Jurgen Habermas identifică pericolul, afirmând că regula majorităţii ar fi deformată dacă, în baza ei, cineva ar revendica pentru decizii adoptate de majoritate mai mult decât concordanţa cu anumite interese, şi anume legitimitatea.
Dat fiind că în instituţiile democraţiei statului de drept se încorporează neîncrederea faţă de raţiunea expusă erorii şi natura coruptibilă a omului, putând să apară reglementări legale care nu sunt totuşi legitime, s-ar putea întroduce reglementări care să asigure o selecţie a candidaţilor sau a votanţilor care să dovedească competenţa acestora.
În situaţia României de astăzi este necesară includerea unor criterii pentru a îmbunătăţi sistemul de promovare a competenţei. Dintre articolele constituţionale în vigoare şi care fac trimitere directă competenţă sunt şi următoarele: Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.
Într-o democraţie participanţii, temele şi contribuţiile nu trebuie limitate, trebuie creat cadrul ca nici o constrângere să nu fie exercitată, dar trebuie susţinută procedura de a avea câştig de cauză cel mai bun argument. Filosofia lui Habermas permite depăşirea acestei proceduri prin schimbarea înţelegerii conceptului de „suveranitate a poporului” prin concepţia discursivă. Conform concepţiei republicane, poporul este purtătorul unei suveranităţi ce nu se poate delega nimănui, nici unei persoane şi nici unui grup. Sub cupola suveranităţii poporului, comunităţile adoptă apoi legislaţia, ce este pe urmă impusă fiecărui cetăţean. Concepţia liberală nu a făcut însă decât să deplaseze accentul spre proceduri de exercitare de către popor a suveranităţii, în forma regulilor de joc ale competiţiei politice. Conceptului discursiv al democraţiei îi corespunde imaginea unei societăţi descentrate, care diferenţiază, odată cu sfera publică politică, o arenă pentru perceperea, identificarea şi abordarea problemelor societăţii ca întreg. Suveranitatea nu are nevoie să se concentreze concretistic în popor şi nici să fie alungată în anonimatul competenţelor de drept constituţional. Cu aceasta, intuiţia care este legată de suveranitatea poporului nu este diminuată, dar este interpretată intersubiectiv. Suveranitatea poporului este ancorată în procedurile de formare democratică a voinţei politice.Reconstrucţia suveranităţii poporului operată de Habermas ţinteşte la abandonarea concretismului în favoarea recursului la proceduri, pe fundalul înlocuirii până la consecinţele ultime a filosofiei subiectului cu filosofia intersubiectivă. Conceptul situaţiei de vorbire ideale, tematizează şi realizează pretenţiile de validitate – inteligibilitatea expresiei, adevărul enunţurilor, veracitatea vorbitorului şi justeţea normei acţiunii. Tematizarea veracităţii vorbitorilor, adică a participanţilor la presupusa întemeiere discursivă a normelor, trimite la unul dintre factorii care împiedică promovarea discursului, respectiv perturbă procesul legitimării. Condiţia ca acele persoane care intră în discurs să lase la o parte orice alt motiv, afară de cel al căutării cooperative a adevărului, devine un factor care trebuie controlat, dacă se vrea ca democraţia să nu fie redusă doar la o tehnică de selectare a liderilor prin simplul criteriu al numărului de voturi. Teoria consensuală a adevărului conştientizează faptul că nu se poate decide asupra adevărului enunţurilor fără raportare la competenţa judecătorilor posibili şi asupra acestei competenţe, la rândul ei, nu se poate decide fără aprecierea veracităţii exprimărilor lor şi a justeţei acţiunilor lor. Ideea adevăratului consens pretinde participanţilor la un discurs capacitatea de a distinge cu siguranţă între fiinţă şi aparenţă, esenţă şi fenomen, a fi şi a trebui, pentru a judeca competent adevărul enunţurilor, veracitatea exprimărilor şi justeţea acţiunilor. Condiţia adevărului enunţurilor este acordul potenţial al tuturor celorlalţi şi faptul că problema adevărului este amânată, nu rezolvată, distribuirea numărului de deputaţi în parlament în funcţie de numărul populaţiei ţării reprezentate este o condiţie care lasă să subziste îndoiala în privinţa imparţialităţii actelor normative emise. Spaima cetăţenilor faţă de posibila tiranie a majorităţii care presupune efectul unei dominaţii absolute, autoritare, arbitrare, generează pericolul democraţiei, care nu se află în extrema libertate care domneşte, ci în lipsa garanţiei că va face faţă atotputerniciei majorităţii. Confruntată cu tirania majorităţii, democraţia este expusă pericolului de a fi neguvernabilă.
În concluzie, Alteţă, titulatura pe care o deţineţi sperăm să ne poată proteja de tirania majorităţii, mai ales că o completaţi cu cea a competenţei. Însă, vă rog să încercaţi să promovaţi un cod electoral care să limiteze şansele indivizilor incompetenţi să ne blocheze dezvoltarea.
@Ioana
Pacat Ioana de competenta si calitatea textului tau daca una din concluzii este ca in Romania majoritatea excercita tiranie. Majoriatea a fost, ramine si va ramine doar un spectator la propria distrugere (mai ales ca pina si cei in care a investit “genetic” o detesta-adica tu…?). Cum adica este excercitata ” fără a lua în considerare vreo altă regulă sau principiu” cind Puterea intr-o democratie este exercitat in numele majoritatii?
Alteta Voastra
Mircea Mihaies este un Eugen Barbu al timpurilor noastre si Evenimentul Zilei un fel de Saptamana din vremuri apuse.
Cei mai indignati si aprigi aparatori ai monarhiei sunt adversarii ei, si cei mai infocati anticomunisti erau si sunt fostii colaboratori si turnatori, tocmai ca sa compromita partidele istorice, sa poata fi acuzate de agresivitate si atitudine “revansarda”, cum s-a exprimat tov. I Iliescu.
Dl Mihaies are dreptate cu afirmatia ca un Presedinte de o culoare politica diferita de guvernanti sau un independent pot tine in frau lacomia si coruptia guvernantilor, ca prezenta actualului Presedinte in opozitie cu guvernul, pe langa efectele negative a avut si un efect benefic asupra coruptiei. Argumentul dl-ui Mihaies este nefavorabil tuturor candidatilor la presedentie ai partidelor politice, pentru ca oricare din cele trei partide mari, pot participa la o viitoare guvernare.
Cresterea agresivitatii, a atacurilor reprezinta un indicator al evolutiei sanselor candidatului Radu Al Romaniei-Duda, deci este un indiciu care trebuie sa va bucure.
Gheorghe C
Alteta, nivelul articolului dlui Mihaies nu merita a fi comentat. Este o privire „din mocirla”, menita doar sa sporeasca „mocirla”. Pozitia publica a domniei sale amplifica raul privirii, dupa legile unei lumi din care ne straduim sa iesim.
Pentru a se putea privi in oglinda, societatea romaneasca trebuie sa deschida ochii. Poate dura pana sa putem avea, ca societate, o privire libera, alerta si curata, tarele venind din trecut sunt inca adanci. In orice caz, puterea si pozitia care nu sunt dublate de o astfel de privire, nu vor dainui. Istoria nu mai are rabdare…
“În concluzie, Alteţă, titulatura pe care o deţineţi sperăm să ne poată proteja de tirania majorităţii, mai ales că o completaţi cu cea a competenţei. Însă, vă rog să încercaţi să promovaţi un cod electoral care să limiteze şansele indivizilor incompetenţi să ne blocheze dezvoltarea.” Nu au cum sa o faca:) Pot doar sa faca procesul mai greoi si sa ne consume mai multa energie. Trebuie sa depunem un efort sustinut si de lunga durata. Majoritatea TREBUIE sa conduca. Inertia TREBUIE sa existe. Pare nedrept dar daca te detasezi de ego si probleme strict personale iti dai seama ca nu e asa. In Romania e mai greu pentru ca nu avem sistem(nu avem ceva functional). Fiecare se descurca, in imprevizibilitate. Aici guverneaza legea junglei. Nu extrapola si generaliza. Nu e cazul. Avem particularitatile noastre. In Romania nu e doar posibil dar chiar probabil sa ai valoare si sa nu o poti folosi la nimic. In tarile civilizate e aproape imposibil. Asta este stadiul nostru de dezvoltare ca societate. Cei putini si altfel trebuie sa faca eforturi foarte mari pe care multi nu sunt dispusi sa le faca…si de aici all the drama. Deocamdata nu exista un sistem mai bun ca democratia:). Eu astept sa vad ce iese cu solidaritatea globalizarii:). Intuitia imi spune ca o sa fie ceva foarte frumos pana intra in etapa de degradare specifica oricarui sistem….HANG ON!
P.S. Mi-a placut comment-ul tau.:)
Tio, de acord, puterea se exercita in numele majoritatii si este legitimata nu doar de aceasta dar si de aceeptarea acestui fapt mai mult su mai putin directa/implicta al celor ramasi in minoritate. Am mai spus de n ori…problema in Romania e de fapt ca nu avem sistem. Toate institutiile sunt golite de esenta lor. Pare totul ca intr-un film prost. Imi pare rau sa spun asta dar asa e!
ARTICOL STERIL SI AUTOR NUMAI BUN DE IGNORAT .
Foarte buna ideea Altetei Voastre de a posta si articolele sâmbriasilor presedintelui Basescu aflat in evidenta criza identitara. Simpla pozitie de angajat fara concurs (ICR) ar fi trebuit sa-l tempereze pe dl. Mihaies in a se angaja fara eleganta in lupta politica. Lasând la o parte lipsa completa a argumentelor valabile, articolul pare scris de o persoana îngrozita de perspectiva imposibilitaţii de a-si plăti de la anul leasingul si ratele.
Jalnica şi dureroasa pe alocuri prestatia intelighenţiei postdecembriste aflata acum in situaţia de a găzdui în sediul simbolic al Grupului pentru Dialog Social(GDS) intălniri in faptul serii intre Presedintele Romăniei si dl. Viorel Hrebenciuc, la o bere.
Singura “grija” a domnului Mihaieş este aceea ca participarea Principelui Radu la alegeri să nu compromită simbolul regalitaţii in Romania? Seamănă foarte mult cu discursul tovarăşului Iliescu din 1990. Vedeţi, domnule Mihaieş, cât de aproape aţi ajuns de cel pe care îl dispreţuiţi atât de mult?
Alteta,
Tocmai va spuneam intr-un alt comentariu sa rezistati hienelor care arunca in lupta mizeria si mocirla in care s-au complacut in ultimii ani…
mihaes ne este cunoscut fara prezentare si la istoricul lui poti sa spui: ce sa-i ceri?!? Slugile si pupincuristii lui basescu (iertati-ma pentru expresie – am preluat-o si nu prea vreau sa o folosesc, dar cand vad asa elemente…) se agita, dau cu bata, se intorc si se rasucesc pe toate partile, doar doar vor namoli pe cei care nu sunt ca ei, ci sunt si vor ramane ALTFEL. Pana una alta mihaes poate intra pe mana lui Valentin Stan si co.
Alteta, inarmati-va cu rabdare de fier, intelepciune de Sus, credinta in Dumnezeu si multa putere, pentru ca lupta e grea si ascensiunea dificila, dar SIGURA!
Nu uitati ca nu sunteti singur si ganditi-va la cei care va sustin si au nevoie de leadership-ul Dumneavoastra in conducerea acestei tari.
Suntem aici si vom ramane impreuna!
Cu pretuire,
daniela
În privinţa găsirii soluţiei politice corecte pentru anumite probleme este nevoie de competenţă. Majoritatea nu se poate pronunţa asupra unor chestiuni complicate, ci doar un număr restrâns de oameni, cei pregătiţi în domeniu o pot face. Binele majorităţii este, spre exemplu, să existe chirurgi buni în ţară care să opereze corect. Majoritatea nu poate decide un tratamentul adecvat pentru un pacient întrucât nu este calificată. Deci, un bun chirurg serveşte interesul majorităţii, dar nu ajunge chirurg prin votul majorităţii, ci printr-un sistem de pregătire (cel puţin 10 ani) care să-i dea dreptul să profeseze medicina. Examenul este un test obiectiv care confirmă competenţa. Prin politică se opereză în câmpul social, iar puterea trebuie să o obţină cei competenţi, în interesul majorităţii. Societatea se poate proteja prin criterii de selecţie a liderilor, pentru că nu se poate decide ce variantă e mai bună prin simpla părere a majorităţii. Dar bunul simţ ar trebui să ne spună ca e preferabil să ajungă la putere un om care este doctor în economie decât unul care nu vorbeşte corect româneşte.
E bine ca se dezvaluie incet, incet toate cozile de topor din presa şi viaţa publica.
“Ioana” Referitor al Tocqueville, sa nu uitam faptul ca el scrie “Despre Democratia in America” unde sistemul democrat functioneaza altfel. In Romania as spune ca e “Tirania Ignorantei” generatia care a fost, e amprentata de fostul regim totalitar specific comunist, iar generatia care vine, tiinde a fi o generatie influentata de un occident imoral cu exces de individualism si liberalism fara margini, ceea ce duce in cele din urma la confuzie si dezorientare a Poporului Roman, furat de istorie si identitate. Apreciez spusele Altetei sale Regale “Intoarcere la credinta si valori” e singura sansa din punctul meu de vedere pentru Romania. America a intors spatele valoriilor sale din trecut,iar pretul platit se vede in ultimul deceniu. Iti recomand si ceva de William Wilberforce pe langa Weber si Tocqueville, cu drag T.Goanta
Iona Leucea democratia impiedica individualismul si autoritarismul. Majoritatea ignoranta nu se poate pronunta in probleme profesionale, dar o echipa de specialisti e de preferat unui specialist, o echipa de chirurgi e de preferat unui chirurg oricat de specialist ar fi.
Majoritatea impiedica abuzurle care sunt specifice individului, individ care incepe sa creada ca el este genial.
Majoritatea poate stabili acele proceduri de care vorbesti, acele criterii dupa care sa fie promovati, evaluati si monitorizati liderii sau specialistii.
La putere nu trebuie sa ajunga un doctor in economie, pentru ca el se crede indreptatit sa ia decizii fara consultarea altor specialisti.
La putere e de preferat sa ajunga o persoana modesta, un democrat, care sa organizeze discutii si decizia sa se ia de un colectiv de specialisti in urma dezbaterilor.
Marii savanti de regula nu sunt si mari democrati.
Gheorghe C
Regenshon,
Gata e gata.
Raspuns la decenta si autoanaliza ta.
Milud,
Nu ma intereseaza nici daca faci parte din gasca non-valoare ‘escu’ maso-info-acti-secu-comunist de oligofreni, latraii, hahaiti, care lucreaza la injectarea forumului dar te rog eu fromos, daca te rog sa nu mai deranja bunul simt si spune ce pot sa fac ca sa scap de tine. Aleluia
Ioana, competenta e o falsa problema in Romania, e inca un criteriu de excludere. Politicienii romani au o problema de intentie nu de competenta (si care toti iti pot repeta Tocqueville sau alte justificari). Ce probleme de competenta are A.Nastase sau T.Stolojan? Sinteti pe site-ul asa in primul rind pentru ca mizati pe bunele intentii ale Principelui Radu nu?
Intre un competent cu 20 de ani de specializare si un roman cu inima il prefer de 1000 pe cel mai simplu dintre ei.
Si pentru ca-i consider pe romani tot atit de discriminati ca si negrii Americii iata ce spune unul dintre adevaratii lideri ai lumii:
“If you want to be important, recognized, or great, that is wonderful. But recognize that he who is greatest among you shall be your servant.
That means everybody can be great, because everybody can serve. That is the new definition of greatness. You don’t have to have a college degree, or know Einstein’s theory of relativity, you don’t have to have your subject match your verb, you just have to agree to serve…You only need a heart full of grace, and a soul generated by love, and you can be that servant”
M.L. King
CELE MAI OBIECTIVE COMENTARII LA ARTICOLUL LUI MIHAES, COMENTARII POSTATE SUB ARTICOL, IN EDITIA ELECTRONICA A EVENIMENTULUI ZILEI. IN PUTINELE LOR CUVINTE, CEI DOI CITITORI SPUN TOTUL:
pamfletar
de Nicoara Ovidiu(Vizitator), luni, 25 mai 2009 – 17:45
Domnule Mihaes! Stiu ca esti un fan al Presedintelui Basescu.E dreptul dumitale!Dar sa improsti cu noroi pe contracandidatii sai,la modul mitocanesc,te descalifica!In special privind candidatura Principelui Radu.Ori nu ai inteles nimic din intentiile sale(e foarte posibil!),ori cineva de sus s-a cam [Citeste] alarmat si a dat ordinul de improscare!Oricum intentia dumitale de pamflet a cam iesit pe dos:ii fi dumneata un critic literar bun,un romancier acceptabil,dar un prost pamfletar!Despre restul…alta data! Ovidiu Nicoara Timisoara
Raspunde nebunie
de ion(Vizitator), luni, 25 mai 2009 – 19:13
Domnule esti culmea ,cu acest articol. cand era iliescu,ce faceau cei din opozitie, ?strigau ca din gura de sarpe: jos iliescu/. ce dupa 89 a avut cineva ceva bun pt. tara asta?.asa stiga si basescu . dar voi astia nu va mai [Citeste] saturati de lins basescu? asa au cantat paunescu,vadim,etec ,ei sunt de condamnat dar voi ar trebui sa fiti impuscati ,pt.ca nu va obliga nimic ,lingailor.
Alteţă,
sunt unii care văd candidatura dvs. ca un atentat împotriva monarhiei. Aceştia au o gândire simplă şi rigidă şi nu pot fi invinuiţi pentru asta pentru că aşa sunt ei.
Alţii în schimb, au o rea credinţă şi exploatează exact segmentul de care ziceam mai sus. Mihăieş, face parte din ultima categorie şi face exact ceea ce ce e plătit să facă. Nici Mihăieş nu poate fi învinuit pentru că până la urmă e: ei cu ei şi noi cu noi, deocamdată.
Noroc că alegerile se câştigă cu majoritate de voturi şi nu cu unanimitate. 🙂 Chiar dacă nu veţi avea majoritatea (deşi eu cred că o veţi avea) eu vă voi susţine în continuare pentru că mă simt REPREZENTAT de dvs indiferent dacă veţi fi sau nu preşedintele României.
D’ALE CARNAVALULUI…(PRE)ELECTORAL
(Romeo Tarhon, NATIUNEA nr.510)
Luat la ţintică(!) intervieveală(!) gazetărească, jupân Berceanul, nu departe de alde Vanghelie, în inconfundabilul dar scufundabilul lui stil şmecheresc-golănesc de repondent(!) ca la crâşmă, de interlocutor (mai degrabă stradal decât)guvernamental preţios şi fiţos, cu deficienţe în exprimare şi formulare la ziceri şi preziceri încâlcite şi sucite, nu că le-ar amesteca voit, cu meşteşug, ci pentru că aşa îi ies, aşa le scoate şi atât îl duce vocabularul, a reuşit să dea un interviu nereuşit (! )din care citez: „Eu personal cred 100% că preşedintele va candida”… şi („nu ştiu daca va candida”)….”pentru că sunt convins că preşedintele nu a luat încă o decizie”.
Nu putem să nu remarcăm claritatea, indubitabilitatea şi (s)cursivitatea exprimării ministrului pedelean, lexicalitate pe care nici Iosif Boda nu reuşeşte să o sintactizeze(!) cu atâta fluenţă. Dar să îi trecem jupânului cu vederea aceste carenţe de înţeles căci, atât de ocupat fiind cu politicile de vreo două decenii, nu a mai avut vreme să se mai îmbogăţească şi lexical (!). Aflăm, în schimb, din interviul `mnealui de Gâgă, că îl are la mână, vreau să zic la… telefon, laSMS pe musiu Geoană căruia i-a memorat următorul citat (din MEDIAFAX): „Geoană a declarat aseară la TVR (care „sear㔺i care „TVR” nu contează) că dacă ajunge preşedinte, va judeca actuala majoritate PDL-PSD prin prisma situaţiei sociale şi economice…. (cuvinte sucite şi răsucite de parcă ar fi ale Băsescului)…şi în funcţie de realităţile electorale ale momentului”… „Postelectorale”, corectez eu, întrucât vorbirea celui care mălai la Cotroceni visează se referă la perioada de după cotrocezidenţiale, când însuşi Mircea (speră Geoană) va lua decizia privind soarta guvernării care nu va mai fi pedelisto-pesedistă ci viceversa, pesedisto-pedelistă şi când „Preşedintele care va conduce România, va avea mai multe lucruri de făcut” (dar mai multe de desfăcut, zic eu…) „în sensul de a aduce naţiunea într-o logică de coerenţă şi solidaritate”. Iată şi un politician care vorbeşte corent despre coerenţă, încât nici Vanghelie nu mai înţelege de ce a trebuit să-şi semeseze(!) Berceanul memoria cu aşa mesaj. Mă rog, jupânu-i jupân, face ce pofteşte cu telefonul lui (de serviciu). Mai cu tâlc şi schepsiseală(!) mi s-a părut declaraţia potrivit căreia suspansul candidaturii Băsescului poate fi o stratagemă, un scenariu, un concurs de scenarii…Cuvintele, stimaţi cititori, îmi aparţin şi reprezintă o „tălmăcire” a declaraţiei (neinteligibile) a Berceanului care, răspunzând la problema succesorală a Bocului, dacă Băsescul îşi retrage flota, afirmă că despre „rezerva de cadre” nu s-a vorbit la partid în partid(!). E şi greu de bănuit cine i-ar putea urma cotroceanului! Oricare jucător, de la Pele la Băse, are o rezervă în caz că se accidentează, sau, ca Mutu şi Maradona, că se droghează. Cât despre Antonescu, Crinul şi Geoană, Mircea, Berceanul postulează: nişte „nimeni”…până să fie impuşi drept păpuşi…adică şefi suspuşi şi supuşi…
Şi astfel, din interviul lui aburit-bramburit, ne lămurim că luminiţa lui Ciorbea s-ar putea să ajungă prin iarna asta, după alegerea preşedintelui, la capătul tunelului lui Băsescu în funcţie de nemilosul procentaj de derapaj la şomaj: dacă trece de 10%, s-a zis, nu mai candidează…Aş! C-eşti copil? .Nu cred neicusorule…Câtă vreme – pentru ca să zic aşa – mai există miliardele de la FMI, are el grijă, bibicul, Băsesbocul, să nu sară şomajul, monşer. Motiv pentru care, ca un Socrate al înţelepciunii monumentale de partid, Berceanul a statutat(!): pedeliştii nu vor scoate pesediştii de la guvernare („de-ar mai duce-o pân-la toamnă, leliţă…Ioaaană…”) şi, puse una peste alta ( sau una sub alta, depinde cum privim…), „guvernul merge bine”. Parcă noi nu vedem cum calcă strâmb, şontârc, în străchini…Că are platfus, bătături, băşici…
Dacă nu noi, ăştia mai puţin citiţi, măcar Vanghelie care este confuz, abia ieşit din şedinţa de guverneală(!), a recunoscut: „Dacă nu înţeleg ceva, nu pot sta liniştit”. Şi cum (r)omul nu pricepe jocurile de culise, fiind „un pacheţel de problemuţe” şi nervişori (poate de la viermişori…), nici el nu mai este (el, care este) sigur că a înţeles de ce l-a mai dat afară din partid pe confrasu` Mădălinul, la mişto, să se facă independent pentru cotrocezidenţiale, că se poartă în… d-ale carnavalului politic de la Oprescu încoace…
“A suferi inseamna a resimti in sine o privatiune sau o limita. Privare de ceea ce iubesti, limitare adusa iubirii.”
“A suferi inseamna a fi lovit intr-una din miile de iubiri care ne compun.”
“Convorbiri spirituale”, “Suferinta”
Vladimir Ghika
Print, Preot si Martir
Alteta,
apreciez mult faptul ca postati acest articol profund ostil la adresa dv pe propriul blog. Faptul ca astfel aduceti confruntarea pe “teren propriu”,este cred o strategie avantajoasa !
Apreciez insa cu totul diferit faptul ca il numiti “corifeu” pe autorul articolului .Problema este ca dv il numiti asa fara ghilimele. Ma tem ca nu este vorba de o simpla scapare ci de o asazisa atitudine fairplay deliberata care mi se pare insa in acest caz o alegere strategica total gresita.
Cu un asemenea mod de a reactiona la declaratii vadit belicoase riscati sa fiti descalificat prin non-combat in fata publicului larg. Cred ca nu asta doriti !
Se mai pune si o alta intrebare daca nu cumva lui Mircea Mihaies i se potriveste dictonul potrivit caruia “Gura pacatosului adevar graieste”. El sustine in mod uimitor ca : “va străduiti să înmormântati monarhia românească” .
Daca este aceasta afirmatie aparent incredibila rezultatul mesajelor dv mediatice, consider ca este acesta un atu strategic care trebuie consolidat ( De vazut nota mea cu nr.18 din 22.05.09 la “Basarabenii”)
Astept reactii
Transmit intreaga mea admiratie celor care au scris pe blog, comentând postul “Astazi, despre candidatura mea” de la capitolul “Atitudini”. Ati avut o perspectiva atât de profunda, de calma, de inteleapta si de echilibrata, incât m-am simtit mândru de dumneavoastra. Nu numai ca meritati tot efortul de a pastra zilnic acest blog, dar eu va sunt dator dumneavoastra cu admiratie si incredere. Incerc, in fiecare zi, sa fiu mai bun si mai apt de a merita speranta dumneavoastra.
Alteta,
Va face cinste felul in care primiti “loviturile” naparcilor frustrate din presa noastra “libera”.
Traiasca libertatea de a spune “orice despre oricine”!
Cum spunea regele in “Leul in iarna”: “Forget the dragon in the doorway!”
Fruntea sus, genunchii tari!
@Tio
Din etimologia cuvântului nu rezultă în nici un fel că democraţia este exercitată în numele majorităţii. S-ar fi numit majoritatemcraţie (sau ceva de genul) iar dacă se opune progresului societăţii şi intereselor declarate ar putea fi şi idiocraţie sau hypocraţie. Eu cred asta şi observ că mulţi alţi tineri cred acelaşi lucru. Dacă observaţi cine formează majoritatea atunci poate că ea este unealtă a tiraniei. Nu înţeleg cum oameni care au beneficiat de ajutor social doar pentru a li se da un buletin şi un carnet de vot sunt exponenţi ai voinţei unui popor, când în mod evident ei îşi ignorau atribuţiile civice. Discursul dvs. de ceartă părintească este sortit eşecului pentru că indiferent dacă ne înşelam sau nu noi, tinerii, statistic avem mai mult timp în care să ne impunem concepţiile în dauna concepţiilor vechi iar asta e evoluţie nu decadenţă. Decadenţa e dată de formalizarea excesivă printr-o reacţie adversă şi aici exemplu cel mai elocvent mi se pare Regatul Unit, unde de la conceptele de moralitate duse la extrem s-a ajuns la o societate de plastic plină de valori care nu se pot afirma din cauza suspiciunii ca formă de apărare faţă de artificial, iar neacordarea beneficiului unei îndoieli democraţiei acesteia pe care o credeţi perfectă este o pură formalizare a ideilor. Ideile au câştigat întotdeauna nu prin formă ci prin fond.
Prin formă doar au decăzut.
Agresivitatea tot mai pronuntata/ josnica/ lipsita de orice fundament/ grobiana/ plina de o demagogie ce provoaca dezgust/ provenita din frustrari profunde a atacurilor din mass-media nu face altceva decat sa va consolideze pozitia in mentalul celor ce va sustin deja, chiar sa va ‘imbogateasca’ intentia de vot. Pentru ca o astfel de atitudine complet penibila, degradanta pentru sine a dl-ui autor al convulsiilor “deontologice”, frenetic “pup-in-basesciene”, pseudo-intelectuale, pe care Alteta Voastra il citati mai sus nu poate atrage dupa sine decat dezgust, materializat eventual in inclinarea spre sustinerea Altetei Voastre. Societatea romaneasca actuala se afla intr-o stare patologica, poate a atins pragul critic, raportat la orice sistem de referinta, moment care reprezinta ultima noastra sansa, ca natiune, in care se impune ca o necesitate impetuoasa ca lucrurile sa fie judecate profund (ci nu cu o superficialitate atat de caracteristica, atat de “romaneasca”), intorcandu-ne si reflectand cu multa luciditate asupra lucrurilor de esenta. ‘Rana’ trebuie ‘vindecata’ din profunzime, nu doar la suprafata, asa cum s-a mai actionat, sau mai bine zis s-a pretins ca s-a actionat pana acum, este evident ca este nevoie de o schimbare radicala. In stadiul in care se afla in momentul actual, societatea nu mai poate functiona, este practic utopica si totusi reala. De aceea sustin ca este absolut necesar sa facem toate demersurile pentru a deveni ALTFEL. Nu ne mai putem lasa manevrati, umiliti si transformati in sclavi cu o usurinta inspaimantatoare de diversi indivizi, a caror inteligenta nu depaseste stadii primordiale, incipiente de dezvoltare. Este ultima sansa de a ne trezi cu totii din starea letargica care ne-a fost indusa sistematic, si de a discerne mesajele electorale ( si politice in general) duplicitare, parvenite, false, de cele sincere, nobile, demne, care ne pot scoate din stadiul atat de anomic si care pot avea rezonanta in structura spirituala a fiecaruia, modificandu-ne-o in mod benefic. Doresc sa va asigur din nou de increderea, respectul si sustinerea mea si sa va urez mult succes in cursa electorala.
Diana Ganea
Cine si dupa ce criterii emite concluzia ca Radu Duda nu are sanse, desi ar fi un candidat de luat in seama? Dansul a ajuns, la o luna de la anuntarea candidaturii, la aprox. 10% din intentia de vot exprimata intr-un sondaj credibil (Gallup), nu unul partinic, de trust. In conditiile in care campania inca nu a inceput (nu oficial, cel putin), scorul nu e rau deloc. Foarte multi posibili sustinatori ai dlui Duda sunt descurajati de faptul ca, desi dansii ar opta pt domnia sa, nu ar fi multi altii ca ei. Ei bine, nu e chiar asa; exista un procent de 70% din electorat care, de regula, decide sa absenteze la exercitarea dreptului castigat cu sangele unor teribili copii postdecembristi si la care mesajul Casei Regale, prin vocea dlui Duda, este imposibil sa nu aiba ecou. Cat despre distrugerea oricarei sanse pentru monarhie in Romania prin aceasta candidatura, acesta e un non-sens. Daca nu ar fi candidatura, cate sanse ar exista ca actualii politicieni sa accepte un eventual referendum pentru consultarea populatiei? Fiind sinceri fie si doar cu noi insine, vom recunoaste ca acest lucru nu se va intampla nici cand Romania va fi impanzita de autostrazile mult ravnite (de fi-va in viitoarea suta de ani). Prin urmare, treziti-va, dragi copartasi la “ghinionul de-a fi nascuti in aceasta zona a lumii” si haideti sa aratam ca VREM, cel putin, sperand ca vom si PUTEA sustine aceasta vointa! Un Coposu, Carol sau Mihai I, un Cuza sau Eliade, un Eminescu sau Stefan cel Mare s-ar simti mandri de indrazneala ( fie ea tarzie a) stranepotilor europeni, de-acum. CURAJ!
Sa ne traiesti Calin!
nu sunteti prezent deloc pe micile ecrane!face-ti cumva si apareti
mai des pe realitatea,antena 3 si tvr 1!
Trimiteti, va rog, mesajele dumneavoastra de sustinere a candidaturii mele la Presedintia României la adresa:
http://www.princeradu.ro/ro/mesaje-sustinere
Va multumesc,
Radu al României
*Sfătuieşte-te cu cel mic şi cu cel mare
şi pe urmă hotărăşte tu însuţi*. (Anton Pann)
.
*Cere sfat din partea ambelor vremuri:
a celor vechi, pentru ce-i mai bun,
a celor mai din urmă, pentru ce-i mai potrivit*. (Bacon)
.
*Omul înţelept îşi va procura singur mai multe prilejuri decât găseşte*.
(Bacon)
M-am nascut in dictatura,iar acum particip la felul cum se instaleaza noua dictatura. In timp ce la OTV observ cum se instaleaza cultul personalitatii.In cartea CLUBUL BILDERBERG scrisa de DANIEL ESTULIAN la pagina 310 apare numele lui MUGUR ISARESCU , ca facand parte din COMISIA TRILATERARA, a grupului european.