Articolul domnului Filip-Lucian Iorga
|
Vă invit să citiți curajosul articol al domnului Filip-Lucian Iorga, apărut astăzi în revista săptămânală online OGLINDAN@T și intitulat “Păcatul prostului gust”. Este una dintre rarele poziții publice ale unui intelectual român de astăzi caracterizate de generozitate, simț al răspunderii și instinct al binelui. Articolul invită la demnitate, respectabilitate și Memorie. Felicitări domnului Filip-Lucian Iorga! Sper ca articolul să nu-i aducă represalii de vreun fel. Răul în varianta românească a zilelor noastre are nebănuite forme. |
povestea, dupa cum bine shtie familia regala, este putzin mai complicata, iar relatzia dintre biserica ortodoxa shi numele “lambrino” este diferita de ce afirma autorul articolului…
cei curioshi pot accesa http://en.wikipedia.org/wiki/Paul-Philippe_Hohenzollern unde autorii incearca sa explice istoria shi tensiunile familiei regale…
cit despre basescu… nu cred ca poate fi vorba decit de strategie de aliantze in fatza poporului… ridicolul preshedintelui fost marinar ajuns jucator, este uluitor…
insa pozitzia prezidentziala cred ca stabileshte exact (la ce ne-am mai putea ashtepta oare?) afinitatzile guvernarii actuale… politic, familia lambrino nu reprezinta un pericol, dar apropierea celor doi asheaza prezentul intr-o perspectiva pasiv agresiva.
Altetza Sa Principesa Margareta shi Altetza Sa Principele Radu pot fi un raspuns la profunda criza in care se afla Romania, iar preshedintele Basescu shtie asta… Totushi, cred ca familiei regale ii lipseshte sprijinul vestului, confirmarea ca moralitatea, respectul, compasiunea shi demnitatea pot vindeca incet dar sigur, un popor infashurat in camasha de fortza… Insa un astfel de demers presupune aliantze, indiferent daca te uitzi la trecut sau la prezent…
Cit despre biserica ortodoxa… daca ar fi numai o deziluzie, ar fi prea simplu… Il felicit pe Rege ca a supravietzuit tuturor erorilor istoriei…
Articol excelent, intr-adevar!
Foarte bun si enuntul de pe situl lui Valerian Stan: “România nu e falimentară ca ţară, ci ca Republică. Iată calea, aşadar.”
Prin aceasta fila de jurnal consider ca sunt in consonanta cu gandurile AV,la comentariul meu din Saptamana 17-23 mai 2010,trecut cu totul neobservat.
Ceea ce ma bucura este similitudinea gandurilor.
Mai conteaza numai cati concetateni judeca asa?
Din considerente de convingere in libertatile civice,continui sa semnez
FP