Alexandru Muraru: 10 Mai. Cu ce am rămas de la Regele Carol I

10 Mai este una din acele zile de mare însemnătate pentru națiunea Română. Pe 10 mai 1866 Carol I a fost proclamat domnitor al Principatelor Unite, pe 10 mai 1877 obțineam independența față de Imperiul Otoman, iar pe 10 mai 1881 principele Carol I a fost încoronat ca primul rege al României. Această dată a fost sărbătorită ca Ziua Independenței Naționale a României până în 1947, când regimul comunist instaurat după ce-l de-al doilea război mondial a curmat tradiția. Numele lui Carol I este legat direct de însemnătatea a acestei zile, în mod cert una dintre cele mai pozitive din istoria României. În plus, Carol I este, indiscutabil, conducătorul care a consolidat statul român modern și care a introdus reformele care au înscris România pe o traiectorie a civilizației europene.

Ca lider militar, Carol I a pus la punct armata în primul deceniu de la preluarea domniei României, așa încât, atunci când a izbucnit războiul ruso-turc, armata română s-a luptat pentru propria independență și a ieșit victorioasă. De asemenea, România a gestionat foarte bine din punct de vedere strategic și militar contextul celor două războaie balcanice, astfel că regele Carol I a ajuns să fie cel mai longeviv conducător din istoria țărilor românești și care, în plus, nu a suferit nicio înfrângere militară.

Biografia lui Carol I ca lider politic, domnitor și rege, este una din paginile de istorie pline de lumină ale națiunii noastre. Aplecarea sa spre valori liberale, capacitatea de muncă, determinarea, dorința de a avea o țară dezvoltată și investițiile semnificative în infrastructură, loialitatea față de poporul român – toate aceste caracteristici îl plasează pe Carol I în rândul pozitiv al oamenilor de stat comparabili cu ceea ce reprezintă ”founding fathers” (părinții fondatori) pentru Statele Unite ale Americii.

Lider modern, bine pus la punct cu aspectele politice ale timpului său, cu educație solidă și pregătire militară performantă, pragmatic și realist, Carol I a ajuns să își impună punctele de vedere și elitelor politice românești. Viața chibzuită i-a permis să urmărească răbdător transformările pozitive pe care a încercat și a reușit să le aducă României. Figura lui Carol I este astăzi cea a unui lider model, vizionar în sensul bun, al celui care are un plan concret pentru dezvoltare și progres și care știe să-l expună în așa fel încât să îi determine și pe ceilalți lideri politici să adere la el.

Așa cum americanii fac deseori referiri la părinții fondatori ca la o sursă de inspirație și de bune practici, de viziune și de deprinderi democratice, tot așa putem și noi să revenim, ori de câte ori este nevoie, la modele luminoase ale istoriei naționale, iar fondarea statului român modern, împreună cu consolidarea ireversibilă și modernizarea pe care le-au generat Carol I în îndelungata sa domnie, acestea sunt momente de grație ale istoriei României. Lecțiile istoriei noastre nu au fost încă epuizate, încă avem multe momente și caractere de la care să ne inspirăm, iar Carol I este în mod clar unul dintre acestea.

În plus, o privire analitică asupra figurii lui Carol I arată că acesta a depășit toate așteptările liderilor politici autohtoni și s-a ridicat la nivelul celor mai luminați conducători ai celor mai avansate state din Europa Occidentală. Doar acest lucru este, în sine, o performanță, pentru că societatea românească pe care a găsit-o Carol I avea multe de recuperat față de restul Europei. Moștenirea primului rege al României a fost recuperarea unei bune părți din decalaje și orientarea decisivă a țării spre independență și modernizare.