„Majestate, nu pleca!”
|
Articol de Andrei Muraru Aflat pe un pat de spital departe de țară, ultimul Rege al României trece prin momente grele. Anunțul de astăzi al Familiei Regale potivit căruia Suveranul se află într-o stare de sănătate foarte gravă obligă la un arc peste timp, care a început acum 89 de ani, la București, odată cu prima urcare pe tron. Destinul ultimului Rege al monarhiei românești a fost însă presărat cu momente grave, cu tulburătoare clipe de derută și tristețe. Pentru Mihai, viața nu este altceva decât o lungă, ba chiar foarte lungă călătorie spre galeria de hermină a capetelor încoronate ale acestei țări, bunicii și părinții săi, care stau astăzi cuminți în cartea de istorie. “Mi s-a schimbat numele? De ce îmi spui Majestate?” Copilăria i-a fost greu încercată. Cu un tată care avea să-l îndepărteze de mama sa și chiar să-l detroneze, Mihai a primit în epocă apelativul de Regele-copil. Într-o dimineață din 1927, pe când avea doar șase ani, este trezit din somn de guvernanta englezoaică: ”Majestatea Voastră”. Dialogul, așa cum relata atunci revista Time, este candid: “Mi s-a schimbat numele?”, a răspuns curios Mihai, “de ce îmi spui Majestate?”. După ce femeia îi explică cu propriile cuvinte că bunicul său, Regele Ferdinand, a murit, iar el va prelua prerogative regale, Mihai întreabă cu inocența vârstei: “Mă vor lăsa să mă joc ca înainte, nu-i așa?” Educat și disciplinat, Mihai își joacă însă cu seriozitate rolul de Rege-copil, din momentul în care urcă treptele Parlamentului. Fotografiile care îl arată salutând ostășește sau întinzând mâna miniștrilor în frac fac înconjurul lumii. Este prima mare încercare a vieții. Tatăl său, Regele Carol al II-lea, care renunțase la tron în 1925 și fugise cu iubita în exil, ia decizia să se întoarcă din pribegia romantică. Suveranul care a provocat patru crize constituţionale şi a renunţat de trei ori la tron, trecînd în istorie drept „ramura putredă a dinastiei“, cum l-a numit Ionel Brătianu, descinde, în vara lui 1930, ca într-un film american, cu un avion în țară și este întronat o zi mai târziu. Mihai este detronat. Pentru prima dată, la cei doar opt ani ai săi, micul voievod înțelege că viața este o continuă succesiune de întâlniri cu destinul. ”Mâine veţi fi spânzuraţi cu toţii în piaţa palatului!” Trec anii și România intră în zodia extremelor. În interior, țara e cuprinsă de haos, în exterior, războiul o sfâșie. Tatăl, care îi luase locul cu un deceniu în urmă, este forțat de împrejurări să renunțe la tron și să ia calea exilului în toamna lui 1940, într-un moment când România pierduse o treime din teritoriu și un sfert din populație. Potrivit lui Arthur Gould Lee, Regele este trezit din somn de un aghiotant regal și informat scurt: „Majestatea Voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare”. Mihai jură loialitate țării și devine, la cei nouăsprăzece ani, Suveran al României. Gâtuit probabil de emoțiile tulburătoare ale acelor zile, în uniforma Armatei Regale, cu vocea tremurândă rostește: „Jur credinţă Naţiunii Române!“. În nebunia unor zile cu amenințări, proteste și focuri de armă, Mihai își vede tatăl pentru ultima dată, pe peronul fierbinte al gării Băneasa. Țara intra în plin război. Mihai intra și el în rolul Regelui-adult. În alianță cu Germania nazistă, cu un mareșal incapabil să înțeleagă iminența dezastrului, cu trupele sovietice intrate în țară, România se apropia încet de colaps. Pe 23 august 1944, Regele, înconjurat de câțiva militari, după ce oamenii politici cu care pusese la cale lovitura de palat sunt de negăsit, îl primește pe Ion Antonescu la Palatul Regal. Mareșalul refuză să demisioneze, iar Regele părăsește imediat încăperea. Era doar semnalul pentru arestarea lui Antonescu. Mina de pe chipul mareșalului este de confuzie și nedumerire. Într-un exces de furie, strigă cu obidă: ”Mâine veţi fi spânzuraţi cu toţii în piaţa palatului! Nenorociţilor. Nu vă daţi seama ce faceţi?” Era ultima dată când avea să-l vadă pe Antonescu. În noapte, Regele anunță întoarcerea armelor. Din nou, viața îi arată lui Mihai că destinul i-a rezervat cu mult mai mult decât văzuse până atunci. Cînd a plecat în exil, Regele avea 27 de ani Trec zilele, iar România este rapid ocupată de Armata Roșie. Fără Parlament, cu toate eforturile de a ține în viață guverne democratice, Regele ajunge cu spatele la zid. În primăvara lui 1945, Andrei Vîșinski, trimisul lui Stalin, venit special la București pentru a impune un guvern al comuniștilor, sosește în audiența la Mihai. La Palatul Elisabeta de pe Șoseaua Kiseleff, Mihai îl primește de emisarul sovietic. Discuția devine un război al nervilor în toată regula. Vîșinski bate cu pumnul în masă și țipă isteric: ”Ialta sunt eu!”. Pleacă din biroul Regelui trântind ușa de perete așa de tare încât varul din jurul tocului crapă și cade. Regele este obligat să-l propună pe Groza prim-ministru. La cei 24 de ani neîmpliniți, lui Mihai soarta îi arată că nu a trăit încă destule. Trec anii și Regele devine din ce în ce mai singur. Ultimele luni de domnie sunt un război dur pentru supraviețuirea Coroanei. Cercul se închide și comuniștii îl înconjoară, România este aproape în totalitate comunizată. Pe 30 decembrie 1947, Regele și mama sa, Regin-mamă Elena, care l-a însoțit peste tot începând din 1940, sunt chemați de la Sinaia la București. La Palatul Elisabeta, Suveranul îi întîmpină pe primul-ministru Pentru Groza și pe cel care avea să devină primul dictator al României comuniste, Gheorghiu-Dej. Discuția ține o oră şi jumătate. Atmosfera grea, de tensiună și prăbușire sufletească, are o victimă sigură: Regelui i se cere să abdice. Groza îi spune Reginei-Mamă precipitat: „Dacă nu (semnează), va fi un dezastru pentru ţară!“. Primul-ministru le arată șmecherește Regelui și mamei sale Browning-ul automat de sub haină. După ce își fac numărul, complotiștii pleacă satisfăcuți. Mihai este împietrit, iar mama sa plânge. Peste câteva zile, Familia Regală părăsește România pentru jumătate de veac. Cînd a plecat în exil, Regele avea 27 de ani, dar viața nu îi dovedise încă destule. ”Majestate, nu pleca!” Câtă speranță și emoție trebuie să fi trăit Regele în decembrie 1989, după atâția amar de ani de despărțire. Prima tentativă de a veni în România are loc în decembrie 1990, când Regele avea deja 69 de ani. După câteva ore petrecute în București, Regele și suita sa pleacă spre Curtea de Argeș pentru a se reculege la mormintele înaintașilor săi, care au cucerit independența și au făcut România Mare. Vehicule militare și soldați înarmați îi blochează drumul. Este reținut pe autostrada spre Pitești și expulzat din țară. Revenit acasă, România îi oferea Regelui încă o lecție din destinul său aproape secular. Astăzi, după aproape 24 de ani de la acel moment, cu Regele bolnav și bătrân, departe de țară, e timpul să rostim din nou această rugă. |
Multa sanatate ! Doamne ajuta. Ne rugam pentru o minune.
Tristețea ce simțim acum și rugile noastre nu se pot exprima în cuvinte, Majestate…
Suntem cu gândul și la Regina noastră, precum și la sufletele fiicelor și nepoților Voștri.
Răzvan
Bunul Dumnezeu sa il aiba in paza lui!
Progresele stiintei medicale fac astazi posibila lupta cu aceasta boala, chiar si la o virsta inaintata! MS Regele a dovedit in atitea situatii ca este un om foarte puternic!
Uneori destinul este nedrept.Unii oameni merita mult mai mult de la viata.Majestatea Sa , Regele Mihai I,a avut un destin foarte zbuciumat.Sunt nascuta in timpul comunismului, nu am avut tangeta cu monarhia,dar acest Mare OM, merita respectul tuturor ,din aceasta tara.Cu stima, o reverenta ,celui care este inca ,Regele Nostru.
Sa ne rugam Domnului sa tina in viata ultima speranta de dreptate, pentru acest popor greu incercat, la fel ca Regele lui.
Multa sanatete REGE AL ROMANILOR.
Cu multa speranta.
LAURENTIU
Regele nosru Mihai I, de ieri am aflat ca sunteti bolnav si va tratati in Elvetia.
Sunt tare necajita si ma rog la Dumnezeu si toti sfintii sa va ajute – sa fie langa Dumneavoastra in aceste momente cruciale – sa va transmita lumina lor bine-facatoare si sa va dea zile multe, sa va puteti termina datoria pe-acest pamant.
MAJESTATE, “NU PLECA”… Va inteleg bine si stiu ce este in sufletul Dvs. mai cu seama, ca sunteti departe de tara pe care ati fost menit sa o conduceti “ROMANIA”. Ca si mine care sunt departe si traiesc pe alte meleaguri la capatul celalalt al pamantului “CANADA”de 20 de ani, simt fiecare durere cu intentitatea lor in sufletul si inima mea. Cand nu mai suntem tineri, si nu mai avem aceeasi putere ca-nainte, devenim mai plapanzi si fara putere. Asa, ne framantam si cautam sa facem orice sa punem in practica ce ne-am propus sa terminam, sa parasim pamantul cu inima-mpacata. Sa fim siguri ca Motivul care determina Datoria noastra pe-acest pamant lasata de la Dumnezeu, este rezolvat. De-aceea aprind candele si ma rog la soare, la Dumnezeu, la toti sfintii sa va mai dea vlaga si zile sa puteti vedea cu ochii Dumneavoastra realizarea si visului de a pune pe Principesa Margareta pe tron, in locul Dumneavoastra – sa repare si sa vindece ranile adanci lasate de “OAMENI FARA INIMA SI MINTE”. Sa protejeze tara noastra cum ati facut-o si sa o puna la nivelul celor respectate. Va rog sa va uitati la toate mesajele de pe Facebook la “Gina Osborne” sa vedeti casuta mea de aici din Tara Zapezilor, cu un Perete plin de icoane care reprezinta Puterea Mea si Protectia de la Dumnezeu si la care ma rog pentru sanatatea grabnica a Majestatii Dumneavoastra, Cu mult respect pentru Dumnezvoastra si Familia Regala.
Multa sanatate Maiestate.
Doamne alinai suferintele , a suferit prea mult de cand sa nascut, Am 60 ani, eram copil cand tatal meu asculta Europa libera , Atunci la m auzit prima data la radio pe Regele nostru si era alaturi de mama lui Regina Mama Elena. Doamne te rog mai dai zile Regelui nostru.
Multă sănătate, putere de a trece peste aceasta încercare, Maiestate. Avem nevoie de dumneavoastră!
Dumnezeu sa va ocroteasca ! Avem nevoie de Majestarea Voastra ! Multa sanatate ! Respect pentru ceea ce ati facut pana acum pentru poporul roman !
Cea mai mare greseala a poporului roman a fost ca nu si-a revendicat la revolutie dreptul la monarhie….daca o facea azi romania si cetatenii ei erau respectati si prosperi! Doamne da-i putere si alina-i durerile regelui nostru!
Poate Monarhia ar fi salvat Romania!inca mai sper in salvarea natiei mele binecuvantata!!lumea ar fi mult mai rece,pustie si saraca fara ultimul rege al ROMANIEI!!sanatate si putere !!Majestate nu pleca !!!!!!!!
Va doresc multa sanatate si ganduri de bine.
Majestate! Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va dea sanatate! Mama mea are aceeasi varsta, si mi vorbeste cu veneratie si cu respect de anii in care Romania era Monarhie.Va iubim si va apreciem foarte mult! Avem nevoie de Dumneavoastra!
Mă rog fierbinte bunului Dumnezeu să îi ajute Regelui nostru și nouă tuturor. De când am primit vestea, merg pe străzile din București, unde e soare și primăvară – ca la Paști – dar o atmosferă tristă. Merg pe bicicletă și nu-mi pot reprima o senzație pregnantă de Rău absolut, care pare să plutească pretutindeni, apăsător. Țara își vrea Regele, ca pe un balsam al rănilor ei – chiar și cei tineri, care nu știu prea multe despre el, tac, privind muți știrile alarmante de la televizor… Țara are nevoie disperată de Suveran, dar nu-l mai regăsește. Pentru moment, Regele nostru e izolat în cercul strâmt al suferințelor și al nevoilor omenești… și privirile noastre nu se pot ridica, rugător, decât către Împăratul de Sus, Singurul care stă deasupra legăturii între Rege și națiune… Ajută-i, Doamne! Amin!
Deși, altfel, bine scris acest articol – cu suflet – am o singură rezervă în ceea ce privește textul, în a-l recomanda și altora.
Sincer, nu-mi plac cuvintele „ultimul Rege al României” – Dumnezeu să ni-l țină sănătos și liniștit sufletește pe Majestatea Sa Regele Mihai!
Regele nostru – la care articolul face referire – este adevăratul Suveran al României, dar nu „ultimul” (cu excepția cazului în care cuvântul „ultimul” trebuie citit ca „cel mai recent dintru-un șir” – exprimarea este nefericită, dar mai precisă).
Doresc ca întreaga națiune română să se unească, chiar în acest moment de cumpănă, în jurul ASR Principesa Moștenitoare Margareta.
În solidaritate, tinerii trebuie să trebuie să afirme clar că Monarhia este o soluție pentru VIITORUL Țării și nu doar un simbol istoric, despre care unii găsesc prilejuri de a vorbi reverențios, dar o tratează relicvă a trecutului. Mesajul acesta trebuie să ajungă și la administrațiile de azi, mai mult sau mai puțin efemere, precum și la cei ce îndrăznesc să se autointituleze „elite naționale”, automăgulindu-se, fără ca faptele lor să le susțină pretențiile.
Trăiască Regele și Regina!
Doresc putere, bucurie, sănătate și liniște sufletească Altețelor Lor Regale, precum și nepoților Majestăților Lor!