Vizită în Kosovo, 7 iunie 2007

Mi-am petrecut ziua de nastere in mijlocul militarilor romani aflati in misiune in teatrul de operatii din Kosovo. De fapt, ideea de a veni in Kosovo a fost lansata anul trecut, cand un alt contingent de militari romani, aflati acolo pentru sase luni, mi-au transmis rugamintea si invitatia de a-i vizita. Atunci, insa, programul nu mi-a permis sa le indeplinesc dorinta.

Militarii de astazi provin de la Arad si sunt in numar de aproape 150. Ei se gasesc la Pristina si la Pec, in cea mai mare majoritate. Am avut noroc de o zi extraordinara, insorita, cu aer curat si cu liniste din toate punctele de vedere.

Primul lucru care frapeaza este frumusetea naturala a locului. Kosovo are un pamant generos, cu multa verdeata si cu o priveliste care concureaza cu cele mai frumoase locuri din Europa. Este, asadar, greu de inteles cum se poate ca viata si destinul acestor oameni sa fie in contrast atat de izbitor cu frumusetea si armonia, cu bogatia locului ocupat de ei.

Militarii romani mi-au facut placerea de a lua masa de pranz cu mine. Am oferit apoi fiecaruia cate o carte si un chipiu, ca amintire a acestei zile. Am avut intalniri cu comandantii lor, la fiecare din cele doua baze militare, Pec si Pristina. Am fost primit cu multa caldura si ospitalitate.

In Kosovo sunt mii de militari, reprezentand 35 de tari. Intr-un fel, solidaritatea lor reprezinta un simbol pentru intreaga Europa. Indiferent de punctele politice de vedere, atunci cand tineri din 35 de tari se aduna pentru a veghea la liniste si pace, aceasta este o valoare in sine.

Am incheiat tarziu, in noapte, o zi foarte intensa. Abia peste ani voi putea cerne cu adevarat frumusetea si unicitatea celor 24 de ore in care am sarbatorit cei 47 de ani.

Sunt mandru de tinerii militari romani. Ei indeplinesc, cu modestie si responsabilitate, un fel de serviciu in slujba prezentului romanesc ce seamana cu angajamentele Casei Regale. Efortul lor nu face zgomot, respectul pentru cuvantul dat si pentru ierarhia profesionala nu le ingradeste creativitatea, iar sensibilitatea si umanitatea acestor tineri li se poate lesne citi in ochi. Ei cultiva un fel de leadership care se deosebeste ca de la cer la pamant cu insalubrul zgomot zilnic al vietii publice romanesti.