Despre liceeni, cărți și spiritul civic

Începutul săptămânii m-a găsit, așa cum am spus în pagina de jurnal precedentă, la Luxemburg. Unul dintre motivele pentru care am oferit Înaltul Patronaj galei organizată de Clubul Women Leadership a fost acela că tânăra femeie de afaceri de origine română Clara Moraru a decis să conducă o acțiune publică la Luxemburg în favoarea elevilor liceului din Tecuci pe care l-a absolvit cu mai bine de un deceniu în urmă.

De mulți ani, în vizitele mele prin liceele, colegiile naționale și universitățile din România, am încercat să vorbesc elevilor, părinților și profesorilor despre nevoia absolută a sprijinului societății civile acordat lăcașurilor de învățământ.

În nici o țară respectabilă din lume, universitățile nu se pot limita la fondurile oferite de guverne. Universitățile americane au ajutorul direct, permanent și entuziast al miilor de absolveți ajunși, de-a lungul anilor, oameni influenți în societate. Unii sunt avocați, alții medici, alții politicieni sau oameni de afaceri, iar unii sunt oameni de artă sau de știință.

În democrațiile consolidate există o tradiție, pe care nimeni nu o mai pune în discuție, de a oferi sprijin de orice fel școlii care te-a format. Burse, materiale, bani, influență, organizarea de evenimente sau recomandări oferite generos, toate acestea sunt forme acceptabile de a promova școala care te-a adus la poziția pe care o ocupi, ca personalitate, în societate.

La noi, pentru moment, gesturile generoase făcute școlii, liceului sau universității absolvite sunt rare și întâmplătoare. Cei mai mulți dintre noi ne mulțumim să participăm la aniversările de 20, 30, 40 sau 50 de ani de la absolvire, vărsând câteva lacrimi, ascultând citirea catalogului și încheind ziua cu o sindrofie la care se fumează, se deapănă amintiri și se mănâncă sau se danseză.

Problemele de infrastructură sau de comunicație, procesul laborios și scump al învățământului de calitate sunt lăsate pe mâna directorului, a profesorilor, a părinților (care au deja o cheltuială importantă de suportat prin ținerea copiilor la școală) și a guvernului (cel mereu blamat că nu face destul din punct de vedere financiar).

Universitatea Harvard, pe care am vizitat-o prima oară în anul 1999, avea la ora aceea un buget anual cât jumătate din PIB-ul României anului 1999. Dar acești bani nu veneau nicidecum doar de la Guvernul SUA. Ei veneau dintr-un sistem antreprenorial excepțional al universității însăși, din granturi, burse și, mai ales, din donații generoase ale miilor de absolvenți, ajunși oameni de mare influență în viața americană. Acest fenomen, multiplicat la zecile, sutele, miile de universități ale lumii occidentale, permit lăcașurilor de învățământ să fie nu doar performante științific, ci și autonome financiar și prospere (aceste două virtuți există doar împreună).

Faptul că doamna Moraru a înțeles să atragă influență și sprijin din țara sa de adopție (Luxemburg) pentru elevii liceului Spiru Haret din Tecuci este un exemplu pe care am dorit să-l încurajez.

În cursul săptămânii trecute, așa cum am scris pe blog, am participat la un eveniment la liceul Cervantes din București, unde am dat Înaltul Patronaj unui proiect de dezvoltare, inițiat de elevul Andrei Bădin și colegii lui. Vă recomand să vedeți acest reportaj realizat de TVR Cultural:

http://www.youtube.com/watch?v=i8sZhsSv4dQ

Peste câteva zile voi lua parte la alte trei lansări de carte, în orașe din județele Prahova și Brașov. Voi prezenta volumul “Provizoratul istoric” în trei municipii diferite, în întâlniri cu personalități locale pe care le invit să vină în număr cât mai mare. Vă voi ține la curent, din vreme, cu locul și data întâlnirilor.

Sunt pe ultima sută de metri cu realizarea a trei noi volume pentru editurile din România. Primul volum se numește “Lumea Regelui” și cuprinde o serie de mai bine de 50 de eseuri scrise de personalități ale lumii și din România despre Regele Mihai, care va împlini anul acesta 90 de ani. Din lumea regală, politică, diplomatică, militară, științifică și culturală, cele cincizeci de personalități prezintă un unghi de vedere cât se poate de personal despre ceea ce Regele Mihai reprezintă pentru România și pentru Europa secolelor al XX-lea și al XXI-lea.

Un alt volum ce va vedea lumina tiparului curând este biografia mea, scrisă de Vladimir Crețulescu și Corina Murafa, de data aceasta în limba engleză. După ce varianta în limba română a cărții, apărută la Editura Litera în anul 2009, s-a bucurat de interesul cititorilor, este rândul variantei engleze să fie pusă pe piața românească și europeană.

În fine, al treilea proiect este apariția volumului “Provizoratul istoric” în varianta sa în limba engleză. Beneficiind de traducerea unui reputat lingvist de origine britanică, volumul va fi accesibil cititorilor de limbă engleză din România, din Marea Britanie și – sper – din alte țări unde volumul va avea șansa să ajungă. “Provizoratul istoric” reprezintă cel mai însemnat volum pe care l-am scris vreodată. Nu pentru virtuțile lui literare, ci prin conținutul său. El exprimă atât felul în care vedem noi realitatea românească de astăzi, vulnerabilitățile și confuziile ei, cât și sensul și utilitatea existenței Casei Regale în România.

Am citit astăzi vestea îmbucurătoare că varianta românească a volumului “Provizoratul istoric” de la Editura Polirom este bestseller-ul săptămânii. Sunt nespus de bucuros și mândru de această veste.