Elevii de la Cervantes și prezentul românesc

Astăzi am primit fotografiile de la vizita la Liceul bilingv Miguel de Cervantes din București, realizate de artistul fotograf Cornel Constantin.

Revin, așadar, după câteva zile, cu imagini și impresii de la întâlnirea cu liceenii din București de lunea aceasta, 21 februarie 2011.

Întâlniri cu elevii colegiilor naționale și liceelor din țară am frecvent, de câteva zeci de ori pe an. Îi vizitez oriunde s-ar afla, în orașe mici, mijlocii sau în capitalele de județ. De multe ori am vizitat școli generale și chiar primare, în comune sau sate. În anumite ocazii, am vizita licee din orașe europene, precum Madrid, Luxemburg și Florența, iar în câteva ocazii am vizitat licee de pe alte continente: Chicago, New Delhi, Tokio sau Saint Louis (Senegal).

Vizitele în licee aduc neprețuitul dar al schimbului de înțelesuri cu o generație de care va depinde curând prezentul și viitorul lumii, pentru un număr de decenii. Tinerii sunt o parte specială a fibrei unei națiuni, iar rolul lor în prezentul lumii diferă mult de cel al generațiilor trecute.

Pe de o parte, ei sunt stratul societății care absoarbe experiență, cunoștințe, informații, care se formează și se află la adăpostul și sub ocrotirea celorlalte vârste din familie: părinți, bunici, profesori, prieteni.

Pe de altă parte, extraordinara lor creativitate, energie, entuziasmul și pasiunea lor, combinate cu fantasticul progres electronic, cu libertatea de a circula și cu scăderea vertiginoasă a vârstei răspunderilor majore în societate, fac aportul lor la prezentul lumii mult mai devreme și mai profund decât în vremea tinereții noastre, bunăoară.

În plus, spre deosebire de generațiile mai vârstnice, limitate de exercitarea profesiei, de răspunderile de familie și de compromisurile pe care trebuie să le facă zilnic, tinerii au o înțelegere asupra societății în care trăiesc surprinzător de pertinentă și de completă. Ei au, de asemenea, păreri mult mai nete și mai sigure decât credem noi.

Într-o lume în care simpla apăsare pe butonul computerului le poate aduce infinit mai mult decât biblioteca părinților sau a școlii, ei nu se lasă “cumpărați” de manipularea zilnică politico-economico-mediatică și iau de la progres ceea ce este bun de luat, respingând din instinct ceea ce este vanitos, laș sau corupt. Aceasta până devin maturi. După aceea, multe din virtuțile tinereții se pierd iremediabil.

Tinerii de la Cervantes m-au invitat cu convingere, aplomb și cu competență. Nu știu dacă proiectul lor, inițiat de elevul de clasa a XI-lea Andrei Bădin, va ajunge să dea roade, dar încercarea lor merită cât mai mult sprijin. Ei au conceput un program cuprinzător, întins pe un an și jumătate, compus din diverse evenimente, numit generic “Mândri de clasa noastră, de școala noastră, de țara noastră”. Este, desigur, mare lucru că sunt mândri de ceva. Este un sentiment pe cale de dispariție în rândul vârstelor mai avansate din societatea românească. De aceea am hotărât să le acord Înaltul Patronaj.

Posesori ai unei bune cunoașteri a limbii spaniole, tinerii de la Liceul Cervantes din București au în plus darul comunicării directe cu o bună parte a Europei și a lumii. Sunt sigur că stând cât mai mult aproape de ei și încercând să-i ajutăm și să-i înțelegem, putem ajuta România să se consolideze mai repede. Ei nu ne cer decât foarte puțin: să-i ascultăm, să-i credem, să-i luăm în serios.