30 Decembrie 1947. Republica, instaurată ilegal…
|
…de un Parlament ilegitim, într-o şedinţă fără cvorum Interviu cu Filip-Lucian Iorga apărut în publicația online dcnews.ro
Pe vremea comunismului, Ziua Republicii, 30 decembrie, se vroia o sărbătoare mai importantă decât Crăciunul. Discutăm cu istoricul Filip-Lucian Iorga despre implicaţiile acestui eveniment şi despre miturile pe care propaganda bolşevică a încercat să le inoculeze în conştiinţa românilor. Florin Popescu: Ce semnificaţie mai are astăzi data de 30 decembrie? Filip-Lucian Iorga: Pentru români, 30 decembrie îşi păstrează semnificaţia nefastă legată de abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, în 1947, şi de instaurarea republicii populare. F.P.: La vremea respectivă, evenimentul a fost primit ca o surpriză? F.-L. I.: Procesul de comunizare a României începuse odată cu intrarea trupelor sovietice în ţară. La 6 martie 1945, fusese deja instalat, prin presiunile exercitate de Andrei Vâşinski, adjunctul ministrului sovietic de Externe, guvernul condus de dr. Petru Groza, un guvern minoritar, lipsit de sprijinul populaţiei şi care a făcut tot posibilul pentru a fragiliza opoziţia şi a-i impune la putere pe oamenii fideli Moscovei. Au fost numiţi prefecţi comunişti, au apărut Sovromurile care secătuiau ţara de resurse, au fost înfiinţate comitete ad-hoc alcătuite din „muncitori şi ţărani” şi menite să acţioneze ca instrumente ale politicii comuniste în ţară şi „tribunale ale poporului” care făceau „justiţie” la comandă politică. La alegerile din 19 noiembrie 1946, câştigate în mod zdrobitor de PNŢ, principalul oponent politic al comuniştilor şi al sovietizării României, rezultatele au fost răsturnate în favoarea Blocului Partidelor Democrate, controlat de comunişti. După alegeri, comuniştii au început procesul de planificare şi centralizare a economiei, iar partidele istorice au fost reduse la tăcere: liderii ţărănişti, în frunte cu Iuliu Maniu, au fost arestaţi, acuzaţi de trădare şi condamnaţi în noiembrie 1947, mulţi dintre ei la închisoare pe viaţă. Liderii cei mai marcanţi, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, aveau să moară în închisoare. F.P.: Era, deci, de așteptat o astfel de manevră? F.-L. I.: Privind succesiunea evenimentelor cu ochii noştri de astăzi, înlăturarea formei de guvernământ monarhice ne apare ca o consecinţă firească a impunerii programatice a dominaţiei sovietice şi a regimului comunist în România. Monarhia reprezenta regimul liberal şi parlamentar, era un simbol al suveranităţii şi al demnităţii naţionale, care nu putea decât să îi incomodeze pe comunişti. În plus, Regele Mihai se opusese făţiş preluării puterii de către comunişti, prin greva regală în timpul căreia refuzase să semneze actele emise de guvernul Groza. Asta nu înseamnă că în 1947 oamenii nu mai priveau către Rege şi către Monarhie ca spre o speranţă, ca spre ultima redută în calea comunizării României. Pentru majoritatea românilor, chiar dacă nu a venit poate ca o surpriză, abdicarea Regelui a însemnat o dramă naţională şi individuală. (…) Interviul integral poate fi citit la adresa: |
Cred ca orice om ce cunoaste putin istoria contempirana a tarii stie ca republica s-a instaurat ilegal. Problema este ca nu se face nimic pentru abolirea ei astazi.
Politicienii nostri de azi, indiferent de orientare, nu vor, nu se preocupa, cel putin, sa repuna la locul lor insemnele heraldice pe stema tarii. (asa cum au facut toate tarile foste comuniste) Coroana de Otel este Coroana Independentei Romaniei. Dar trebuie sa-i obligam, asa cum sa facut cu statuia lui Carol I ! Cu stima S. R.
Abrogarea republicii poate avea loc in urma fie a anularii,fie a abrogarii Legii 363/1947 privind “constituirea statului roman in republica”.
1. Abrogarea acestei legi s-ar putea face numai printr-un act normativ emis de Parlamentul Romaniei; oricum sa nu ne facem iluzii in acest sens, intrucat Curtea Constitutionala ar bloca orice initiativa de acest gen pe motiv ca, in conformitate cu prevederile Constitutiei din 1991, forma republicana de guvernamant nu poate fi supusa revizuirii.
2.Anularea acestei legi se poate face in justitie de catre instanta de contencios administrativ la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice interesate. Pentru ca instanta sa ia in considerare o astfel de actiune, este necesar sa se demonstreze ca actul normativ probeaza existenta Eroarei-viciu de consimtamant (Art 1:”Adunarea Deputatilor ia act de abdicarea Regelui Mihai I,pentru el si pentru urmasii sai”) in asa fel incat daca Parlamentul de-atunci ar fi cunoscut faptul ca actul de abdicare al Regelui nu este autentic, nu l-ar mai fi insusit si aprobat .
Din cele de mai sus,rezulta necesitatea de a se solicita fie pe calea actiunii principale,fie pe cale de exceptie, constatarea nulitatii absolute a asa-zisului act de abdicare a M.S.Regele Mihai I ,act lipsit de forma autentica si care incalca dispozitiile imperative ale art 87 din Constitutia de la 1923 :”Niciun act al Regelui NU poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru”.
As dori sa amintesc in aceasta discutie si o cerere cu caracter cel putin simbolic din partea PNTCD, dar care merge in aceeasi directie ca si articolul de mai sus:
Ţărăniştii cer Patriarhului condamnarea publică a abdicării Regelui Mihai
29 Decembrie 2010
http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/taranistii-cer-patriarhului-condamnarea-publica-a-abdicarii-regelui-mihai-211465.html
PNŢCD Cluj cere Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, condamnarea publică a abdicării Regelui Mihai printr-o decizie a Sfântului Sinod, pe motiv că autorităţile comuniste au rupt la 30 decembrie 1947 “un legământ consfinţit de către Biserică”, transmite Mediafax.
Potrivit unei scrisori deschise adresată, miercuri, Patriarhului Daniel, PNŢCD Cluj a susţinut că Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruinţa adevărului, dreptăţii şi binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea şi răul.
“Pe data de 30 decembrie se împlinesc 63 de ani de la aşa-zisa abdicare a Regelui Mihai, proclamarea formei de stat republicane şi deplina instaurare a sistemului comunist în România. Acest eveniment important din istoria ţării a avut nefaste consecinţe politice, sociale, economice, morale şi juridice. La 30 decembrie 1947 comuniştii au rupt un legământ consfinţit de către Biserică şi, prin urmare, în spiritul adevărului şi dreptăţii, solicităm Prea Fericirii Voastre condamnarea publică a acestui moment printr-o decizie a Sfântului Sinod al BOR. Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruinţa adevărului, dreptăţii şi binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea şi răul”, se arată în comunicat.
Ţărăniştii clujeni au subliniat că sistemul izolaţionist al regimului comunist a determinat o gravă înapoiere faţă de restul lumii civilizate, iar regimul totalitarist “a încălcat toate libertăţile fundamentale”.
Reprezentanţii PNŢCD au precizat că abdicarea Regelui Mihai este un act lovit de nulitate şi că populaţia României nu a fost consultată în legătură cu schimbarea formei de stat.
“Orice act realizat sub presiunea vreunui şantaj este considerat nul din punct de vedere juridic, iar demisia regelui a fost şantajată cu executarea a peste 1.000 de studenţi anticomunişti. Legiferarea abdicării regelui şi proclamării republicii (reprezentată de Legea 363) nu a întrunit în Parlament nici măcar cvorumul de şedinţă”, se menţionează în scrisoare deschisă.
De asemenea, ţărăniştii clujeni au subliniat că, din punct de vedere mistic, “în faţa Divinităţii, Mihai I a fost uns şi binecuvântat de către Biserică în calitate de rege al României, iar acest act reprezintă un legământ sacru care a fost desfiinţat de teroarea ocupaţiei bolşevice”.
Sa ne ajute Dumnezeu sa ne reculegem, la timp, si aceasta sa fie grija noastra majora – coroana reala a Regelui nostru.
.
Dar, pana atunci, sa avem onoarea de a nu pagubi copiii nostri de acest simbol elevat al patriei.
O discutie colocviala este intotdeauna binevenita atunci cand toate (subliniez, toate)argumentele juridice, istorice, economice, politice si sociale sunt di cutate fara partinire.Dar o dezbatere despre monarhie versus republica, in Romania de azi si din viitor, trebuie obligatoriu sa nu subestimeze o realitate palpabila sociologic: peste 90% dintre romani sunt republicani!!! Poate cineva sa le impuna alta vointa cu argumente de acum 63 de ani sau de acum 97 de ani? Exista vreun argument mai puternic decat vointa poporului?
Domnule Litu,
Aveți impresia că republica, în România, a respectat voința poporului, din 1947 până astăzi?
Vă doresc un an nou fericit și vă mulțumesc pentru intervenția dumneavoastră pe blogul meu. La mulți ani!
Radu al României
Afisez mai jos un extras dintr-un interviu acordat de domnul Ion Caramitru ziarului adevarul:
##După două decenii de la Revoluţie, Ion Caramitru le face românilor „sumarul” transformărilor politice prin care au trecut: „Principiul monarhic era singurul care putea să acorde moralitate noii orânduiri sociale din România. Aşa, ce-am păţit? Ne-am trezit cu aceiaşi comunişti, dar cu haina întoarsă, în loc de roşu mergând pe roz, ne-am trezit cu securiştii intraţi în afaceri şi posesori de certificate de revoluţionar.”##
http://www.adevarul.ro/la_masa_adevarului/VIDEO_MAKING_OF_Ion_Caramitru_la_Masa_Adevarului_0_403760066.html
Atat interviul cat si comentariile de aici imi aduc in memorie o poezie a lui Adrian Paunescu (o voi reda din volumul sau ”Repetabila povara”) pe care marele poet o adreseaza ”Lui Marin Preda” si pe care, in urma repetatelor schimburi de replica pe tema integritatii si neintegritatii unui regim sau altul, i-as recomanda sa o citeasca domnului Ion Stan, unul din prietenii mei de pe Facebook, dar si altor neinitiati sau rau intentionati care se grabesc sa judece si sa traga concluzii eronate, adesea calomnioase asupra a ceea ce a fost este si poate fi Casa Regala a Romaniei in Romania. Asadar, va invit la poezie:
Caii
Venira caii sa ne spuna, ne spusera si nu-i crezuram,
Venira caii sa-ngenunche, ingenuncheara, nu-i crezuram,
Jurand, sacrificara manjii, si nici atuncea nu-i crezuram,
Venira caii din morminte de cai, plangand, si nu-i crezuram,
Se smulsera din monumente, spunandu-ne si nu-i crezuram,
Si ii inchiseram in grajduri si in spitalele de cai,
Descoperiram ca-s luetici, ca sunt turbati, ca sunt de vina,
Si intr-o noapte ce ajunse sfantul Bartolomeu al lor,
Umpluram curtile de sange si toporisca de rugina.
De unde-atata nepasare de a vedea murind un cal
De mana ta, cand el nu poate face nimic sa se ascunda,
De unde-am invatat atata de repede sa ingropam
Toti caii nostri intr-o noapte si sa fim veseli ca la nunta ?
Venira caii sa-ngenunche, ingenuncheara mari si tristi,
Si invatand atunci sa scriem, ii contemplaram optimisti,
Apoi pe ei ne iscaliram, cu ascutite toporisti.
Pedeapsa astazi intelesa: de dor ni se tocesc Carpatii,
Si nu mai sunt copii pe uliti, acolo unde cai nu sunt,
Si douazeci de milioane viseaza-n fiecare noapte
Stafiile de cai cum ara absenta vechiului pamant.
Mi-a mai venit de asemeni sa o postez ASTAZI aici, caci ASTAZI este 6 ianuarie, la romani o zi cu deosebita semnificatie, simbol al dragostei si cu rol spiritual in unirea destinelor. Si tot astazi, cu cine credeti ca m-am intalnit in autobuzul 368? Nu a fost doar o persoana pe care nu o cunoscusem niciodata mai inainte, a fost o adevarat poetesa a carei versificatie mi-a amintit-o chiar pe a ilustrului maestru reprodus mai sus. Din vorba in vorba, Rodica Topuzu-Udrea mi-a recitat o poezie care se numeste Rostire, si pe care am rugat-o sa mi-o dicteze, ca sa o scriu, sa o am mai repede si sa o si pastrez. Si sa v-o redau si dumneavoastra, in semn de slavire a zilei de astazi cu acest simbol al unui indemn la renastere, -caci de ce nu ar putea fi vorba despre rostirea lui Dumnezeu care va putea face posibila renasterea natiunii noastre romane?
Asadar,
Rostire
-Viori, despre adanc murmurand bland de ramuri !
Exploziv mugurii le destrama inflorirea
Anotimpul isi preschimba sagetile-n ruguri,
Plamadindu-si din aburi nesfarsita rostirea.
Cand amurgul isi lasa rodul intreg cazand,
Nestiute vartejuri ii pandesc grabirea,
vrand sa-i franga o raza sau sa-i smulga un gand,
Iarba, in alt anotimp isi anunta rostirea.
Am aflat ca autoarea, afalata acum spre varsta a IIIa, a putut face destul de putina scoala in Alexandria sa de origine, dar iata, i-au fost publicate deja doua volume de versuri, de catre editura Rocriss, si mie imi este imposibil sa spun ca nu pe merit. Recitate de catre poetesa, intonatia data versurilor va va putea face nu numai sa intelegeti ci si sa simtiti nu numai o versificatie cursiva si completa, ci si semnificatia fiecarui simbol si al fiecari metafore in parte.
Si pentru ca in timp ce unii romani au mare nevoie de mai multa publicitate in limba romana pentru a fi cunoscuti si intelesi mai bine sau pentru a putea face mai bine intelese anumite aspecte, pentru altii este momentul de a incerca o extindere in exterior. Si fiind azi 6 ianuarie si atat de multa nevoie de mai multa intelegere si iubire in sufletele noastre unii fata de ceilalti, am considerat sa dezvalui aici si o descriere elogioasa a interesantului roman de dragoste ”Inceput si sfarsit” al Adinei Mandalac lansat in toamna anului trecut la Targul de Carte GAUDEAMUS. O veti gasi in link ul http://bit.ly/i1uRYH in limba engleza si veti putea poate intelege si mai bine semnificatia si valoarea lui pentru acest moment.
Sanatate, pace, iubire !
Ce ne a adus REPUBLICA?..haos …,doar atat….,
Cu toata consideratia, Alteta, va multumesc pentru replica! Relativ la persoana mea, afirm categoric, actul de la 30 dec. 1947 a fost un act samavolnic, in dispretul legii, care a frant destinul Romaniei. Dar un alt act samavolnic impotriva Roaniei s-a petrecut anterior, la Conferinta de la Yalta, 4-11. feb 1945,in care s-a hotarat soarta Romaniei (si nu numai): cel care ne-a dat practic rusilor, Churchill, era prim-ministrul guvernului Majestatii Sale,George al VI -lea al Marii Britanii iar cel ce a cerut si a luat a fost Stalin,dictatorul sovietic. Putem spune ca abdicarea fortata a regelui nostru nu a fost consecinta directa a Yaltei? Putem intreba si daca lui Churchil si guvernului MS George VI, le-a pasat cumva de vointa si destinul poporuli roman?