Competentul unește, dilentantul dezbină
|
Suntem în secolul al XXI-lea și în al douăzeci și unulea an de la căderea dictaturii comuniste în Romania, prăbușirea bipolarismului mondial și triumful democrațiilor. Avem mai multă liberatate, opțiuni, deschidere internațională, suntem membri ai Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și ai Uniunii Europene, ne bucurăm de beneficiile reconectării țării noastre cu lumea civilizată. Din păcate, la sfârșit de an 2010, atât lumea cât și țara se află într-un delicat moment de tranzit de la entuziasm la depresie, adevăr care nu poate fi evitat, ci trebuie trăit, înțeles și depășit. De curând a fost evocată figura puternică și eficace a Regelui Carol I, odată cu dezvelirea statuii sale ecvestre din fața Palatului Regal. Uitându-mă la ultimii o sută cincizeci de ani de istorie românească, admirând edificiile culturale, administrative, de cult sau de învățământ ridicate sau refăcute de Familia Regală, am fost impresionat să constat forța pe care o aveau asociațiile de breaslă, meșteșugarii, artiștii, oamenii de știință sau funcționarii, cu alte cuvinte profesioniștii României din toate domeniile. Bisericile și primăriile, bibliotecile și cercurile militare, universitățile și colegiile naționale, școlile de arte și meserii și liceele, templele artelor și camerele de comerț, toate atestă prezența în România secolelor XIX și XX a unor puternice bresle: comercianți, meseriași, artizani, alături de asociații respectate de pictori și arhitecți, sculptori ori constructori. Asociațiile de breaslă erau puternice și în domeniul literaturii, al gazetăriei, al învățământului, științei sau tehnicii. Indiferent cat de grele au fost împrejurarile istorice, România modernă a fost pe mâna oamenilor care și-au cunoscut profesia, a specialiștilor. Ca un simbol al coincidenței istorice, Constituția statului modern, Casa Regală și Academia Română au aceeași dată de naștere: 1866. Fiecare, dintre aceşti piloni ai statalităţii noastre moderne, cu unelte specifice, a promovat în societatea românească conceptul şi valorile morale asociate profesionalităţii. Carol I a construit statul român pe principiul profesionalismului, al perfecționării. Instituțiile moderne ale statului s-au făurit, din anul 1866 până în 1947, pe temeiul calității profesionale și al ierarhiei meritului. A fost timpul unei aspirații instituționale către mai bine, în care cuvintele întru care neamul nostru s-a manifestat în Europa au fost „solidaritate“, „unire“, „împreună“, „prin noi înșine“. Travaliul Casei Regale din 1866 până astăzi a fost unul de adunare a energiilor bune, talentelor și oamenilor de calitate ai țării. Academia, Biserica, Armata și Casa Regală au pus împreună esențele rare ale națiunii. Ne-am cucerit independența pentru că am stat împreună. Am făcut Marea Unire pentru că am fost împreună, am făcut o țară modernă pentru că am fost împreună, am depășit crize și am câștigat războaie pentru că am fost împreună. Nu este nici un secret aici. Oamenii de calitate, profesioniștii nu divizează, nu separă, nu distrug. Profesioniștii inspiră, construiesc și unesc. Aduc valoare breslei lor, aduc valoare epocii și țării lor, stând împreună. După anul 1989, societatea românească, slăbită, începea să-și manifeste instinctul binelui. S-au restructurat uniuni de creație, s-au organizat pe principiul libertății sindicate și patronate, s-au refăcut Camere de comerț, Bursele de valori și mărfuri, s-a dat frâu liber spiritului civic și initiațivei personale. Din păcate, disprețul față de instituții și valori și umilința, frica, sărăcia instalate timp de patruzeci de ani au inhibat sensul, importanța, criteriul profesionalismului. Societatea românească a părut impermeabilă la bine. În mai toate domeniile publice ale anului 2011 vom găsi încă destui neaveniți, oameni incapabili de construcție, egoiști și lipsiți de viziune. România de astăzi este liberă, dar nu este încă profesionistă. Profesionistul unește, diletantul dezbină. Principala problemă a societății românești informate, democratice, libere și din ce în ce mai prospere este amatorismul care contaminează cu dezbinare. În fiecare dintre domeniile vieții românești este urgentă nevoie de seriozitate, etică și pricepere. De meșteșug, artă și știință. De capacitatea de a face bine un lucru, de a stăpâni propria îndeletnicire. Profesionalism înseamnă lucru de calitate, spirit de răspundere, altruism, respect, grija de a forma ucenici, iubirea de profesie, dedicație și dorința de a avansa în cunoaștere. Profesioniștii români din diverse domenii, cei care există, au nevoie să fie în primele rânduri ale domeniilor lor de activitate, protejați, încurajați, pentru a da puterea exemplului personal și pentru a fi stăpâni pe destinul propriului lor domeniu. Pentru ca expertiza lor, cuvântul lor să atârne greu în deciziile țării. Ei sunt “aristocrația” vremurilor democratice, reprezentanții meritului și ai predictibilității. Profesioniștii din toate domeniile au nevoie să vorbească pe o singură voce, să se manifeste de pe o platformă comună. Pentru că au o misiune comună, aceea de a duce mai departe țara, de a-i oferi perspectivă și viitor. Societatea românească înțelege din ce în ce mai bine că patriotismul are o măsură precisă şi obligatorie în dezvoltarea infrastructurilor sociale; că etalonul etic, moral și profesionist al guvernării este tot atât de necesar ca reprezentarea parlamentară şi alegerile libere; că puterea exemplului personal este tot atât de valoroasă ca şi prosperitatea; că legitimitatea dată de voturi nu înlocuieşte mândria şi încrederea; că inteligenţa societăţii civile nu ţine loc de generozitate şi că abilitatea politică nu poate suplini loialitatea. Temeinicia profesionalismului și a instituțiilor reprezintă un element structural tot atât de necesar societăţii româneşti pe cât este cel politic, construit în armonie și complementaritate cu acesta. Peste tot în Europa, unde sistemul democraţiilor liberale funcționează performant și coerent de șase decenii încoace, se caută soluţii pentru administrarea schimbărilor dramatice care au loc în societate, pentru a opri degradarea substanţei puterii publice, pentru a face faţă lipsei de generozitate, de entuziasm și de responsabilitate. În România, deși de douăzeci și unu de ani încercăm să consolidăm instituțiile democratice, sistemul a depins mereu, prea mult, de comportamentul și de acțiunile indivizilor, de multe ori nepotriviți cu locul pe care îl ocupau. Mercantilismul și superficialitatea au adus mediocritate în spațiul public, au instalat modele false, cu grave consecințe sociale. Instituția trebuie să fie mai importantă decât omul, iar noi am îndeplinit rar acest criteriu. Doar cu această precauție a sistemului putem împiedica devierile pe care democrația, ca instrument, nu le poate evita. Dacă ne uităm la România ultimelor două decenii, vom realiza măsura în care a lipsit profesionalismul, deși performanța democratică a fost într-o evoluție continuă. Lumea de astăzi este într-o puternică stare de disconfort identitar, iar Europa, deși bine administrată, este campioană în acest sens. Administrarea nu poate înlocui identitatea, fibra instituțională. Așa cum “a fi” nu poate fi substituit lui “a avea”. Se pot administra politic instituțiile publice. Nu se pot însă administra politic demnitatea, încrederea, entuziasmul, mândria și afecțiunea. Ele pot fi inspirate, servite doar cu instrumentele profesionalismului, în toate domeniile vieții românești. Împlinirile lui Carol I rămân în istorie nu fiindcă au fost monarhice, ci fiindcă au fost fondatoare de stat modern, vizionare și aducătoare de statornicie. Ele au validat profesionalismul, ca element structural al societăţii româneşti. România europeană, folosind fără complexe de inferioritate aceste valori, va fi o țară mai puternică, pragmatică și capabilă să înfrunte timpuri ce nu se anunţă nici liniştite şi nici paşnice. Au trecut douăzeci și unu de ani de la căderea comunismului, o națiune întreagă a trăit speranța libertății, și-a dorit progresul și a așteptat împlinirea unui vis de mai bine. Unii au numit acest moment o revoluție. Dar modul în care ne-am privit instituțiile și în care ne-am comportat unii cu alții ne-a aruncat într-un cerc vicios la nivelul societății și al fiecărei surse de progres efectiv. Nu am pus mai deloc omul potrivit la locul potrivit. Nu am servit instituțiile, ci ni le-am aservit. 2010, încă un an de criza economică globală și națională, pregătește cumva șanse pentru o adevărată schimbare, pentru o altfel de Românie. Iar răspunsurile pe care le căutăm de douăzeci și unu de ani sunt acum la îndemâna și în fața noastră.
|
Nu stiu daca mai puteti face ceva pentru…Romania, dar o sa ramaneti in istoria acestei tari!
SIRE, BUN VENIT LA SAVARSIN / SIRE,FIE CA NASTEREA LUI HRISTOS SA VA ADUCA DUMNEAVOASTRA SI CASEI REGALE IMPLINIREA ROMANILOR -prosperitate si viata normala .SUNTETI SIMBOLUL SUFERINTEI SI AL CONCILIERII
Cu ocazia SFINTELOR SARBATORI DE IARNA VA DORIM EU SI FETELE MULTA SANATATE;FERICIRE SI PUTERE DE CONDUCERE: MULTE SALUTARI DIN AUGSBURG SI MA APLEC CU RESPETC IN FATA DOMNIILOR VOASTRE:.
SA NE TRAITI IN TIMP UTIL PENTRU NATIA ROMANA ! UN CONTEMPORAN
Pacat ca nu ati candidat la presedintia Romaniei si v-ati retras Alteta, ca nu ajungea tara in situatia dezastruoasa din prezent.Amandoi constituiti un cuplu deosebit de stimat si placut care inspira
Kleine Puppe MOTTO-UL ZILEI ESTE DE EXCEPTIE!!!MÄ REGÄSESC,MAJESTATE!!!VÄ DORESC CA SF. SÄRBÄTORI SÄ VÄ ADUCÄ PACE SI MULTÄ CÄLDURÄ IN SUFLET!!!
Andrei Mihai Ratiu Alteta, va citesc blogul si va urmaresc activitatea cu mare interes si admiratie, atat a altetei voastre cat si a ASR Principesa Mostenitoare Margareta, viitoarea noastra regina. Va doresc numai bine si sa dea Dumnezeu ca romanii sa se trezeasca si sa revenim la normal, imi doresc sa apuc ziua in care Romania sa revina la monarhie.
Silvia Irina Zimmermann Un articol foarte frumos. Sper sa-l citeasca tot mai multi.
Mara Popa Vreau să remarc – pentru că este, vai!, o raritate – aleasa limbă română pe care o putem întâlni atât pe blogul Alteţei Voastre, cât şi în interviuri (un exemplu este chiar “secolul al XXI-lea”, în sfârşit văd un acord ca lumea). Am urmărit cu multă plăcere şi interviul de la TVR1, aşa cum urmăresc şi blogul. Toată admiraţia!
Multi dintre noi asteapta polarizarea bunului simt si atingerea unei mase critice ce va schimba Romania spre bine . Dvs. Principe sunteti, vad, neobosit in promovarea acestui fenomen si scoateti la suprafata simtamintele cele mai pure romanesti.
Altetei Sale Regale Principelui Radu al Romaniei
Am onoarea de a ma adresa Dvs.,in incercarea de a semnala o situatie grava a natiunii noastre romane , situatie care tinde sa se amplifice de la o zi la alta , fata de care CASA REGALA ar putea lua pozitie daca nu salvatoare , cel putin de incetinire al acestui proces distructiv.
Prin faptul ca nu cunosc protocolul si eticheta de adresare catre Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei, mi-am permis sa va contactez pe Dvs., asteptand intelegere si accord in prezentarea care urmeaza. Situatia de instabilitate , de lipsa de orizont , de inutilitate , de inferioritate , din societatea actuala de la noi din tara , determina saracie , schimbarea mentalitatilor si inclinarea spre subculturi periferice , lipsa de aspiratii nobile si nu in ultimul rand lipsa de patriotism.
Inteligenta este cantonata la nivel de smecherie , acumularea de cunostiinte se rezuma la relatii si manipulari , stiinta este doar un basm despre cum au facut candva unii oameni , tehnica este ceva la care se pricep alte natiuni , iar noi suntem doar smecheri , lenesi , hoti , oportunisti , superficiali, adica “ nimeni”.
Nu vad de ce , probleme simple solutionate de un oarecare gospodar in gestionarea propriei gospodarii , sunt complicate artificial si prost gestionate de grupuri de intelectuali cu studii si experienta in domeniu. Poate tot ce se intampla acum se datoreaza , unei crize a valorilor, unei lipse acute de unitati de masura a valorilor , lipsa care creeaza haos.
Criza in care ne aflam , noi romanii si poate intreaga lume , va genera , un nou curent ideologic , care comform experientei istorice va darama , urmand apoi sa reconstruiasca.
In antichitate pentru noile generatii , exista eroul filozof, eroul matematicean , eroul luptator , eroul edil , eroul arhitect , eroul medic , eroul general , eroul vanator , eroul agricultor , eroul pastor si chiar eroul semizeu luptator impotriva zeilor.
Ce repere avem noi pentru generatiile viitoare?
Dar , notiunile fundamentale de bine si rau ,sunt general valabile atat in trecut cat si in viitor.
Unde credeti Dvs. ca se afla cantonata acum specificitatea nationala , virtutea nationala si nu in ultimul rand nobletea? Ce clase si paturi sociale , credeti ca sustin viitorul acestei natiuni?
Raspunsul la aceste intrebari , indica si directia in care sa se actioneze.
Ca si in pilda semanatorului din religie, in care pamantul de semanat poate fi pietros ,napadit de buruieni ,etc., asa si oamenii in care se se seamana o anumita constiinta sau norme , doar in unii samanta va da rod.
Am ascultat o emisiune televizata in urma cu multi ani, in care D-l Octavian Paler intervieva pe D-l Alexandru Paleologu, cu intrebarea: -Care este caracteristica BOIERULUI ? D-l Paleologul, spre uimirea D-lui Paler , a raspuns ca aceasta caracteristica este “UMILINTA” (Faptul ca oferi cuiva sa intre inaintea ta pe usa in fata careia te afli, este un gest de umilinta, constienta si voluntara). Aceasta noblete a umilintei, fara implicatii mercantile sau obligativitate generata de forta ,se mai gaseste la oamenii simplii, foarte putin inregimentati , la care onoarea ramane onoare si cuvantul ramane cuvant.
Cum ar fi putut exista Mihai Viteazul fara Fratii Buzesti? Cum ar fi putut exista Stefan cel Mare fara Hatmanul Arbore , sau un taran supranumit Movila. Institutia Regala nu poate exista in timp fara nobilime. Este vechea nobilime a Romaniei in stare sa sustina in aceste timpuri “moderne” idea de “NOBLETE”(onoare , curaj, virtute , respect , protectia celui neajutorat,solidaritate etc..) ?
Sistemul seniorial feudal in aceste timpuri, nu se poate sprijini pe improprietarire, pe oferta unei valori materiale(feuda), in schimbul serviciului militar, dar se poate consolida pe oferta unei valori morale de recunoastere a unor calitati specifice unui cavaler modern, care nu lupta neaparat fizic pentru natiunea sa , dar care nu exclude sacrificiul pentru aceasta natiune din care este parte. Aceasta valoare morala de recunoastere , se poate manifesta prin inobilarea cu blazon reprezentativ al persoanei sau familiei respective, fapt care nu ar scadea prestigiul CASEI REGALE, ci din contra l-ar ridica si l-ar sustine, prin reimplicarea in inima acestei natiuni si a valorilor ce o reprezinta. Crearea unui curent in care sa primeze adevaratele valori , din care sa renasca TIPUL EROULUI REPER , curent generat de o patura sociala care sa se poata prezenta singura fara artificii sau opulenta , poate reprezenta un tel meritoriu pentru orice bun patriot. Poate o readucere la linia de start a natiunii este o solutie , fata de aceasta alergare continua , dezlanata , fara sa cunoastem directia in care este linia de sosire..
Priviti situatia de la noi din tara, legata de prozelitismul ordinelor cruciate si ale lojelor masonice. Romanii doresc sa faca parte din aceste grupari in cautarea elitismului , misterului , romantismului , sau parvenitismului , etc.. Este greu sa creezi un cod de valori si un sistem de autoreglare , prin care sa se desemneze un om imperfect , ca fiind potrivit pentru a face sau a nu face parte dintr-o echipa , dintr-un grup?
Ce inseamna sa fii bun? Ce inseamna sa fii milostiv? Ce inseamna sa fii intelligent? Ce inseamna sa fii destept? Ce inseamna sa fii viteaz? Ce inseamna sa fii drept? Ce inseamna sa fii puternic? Ce inseamna sa fii patriot? Ce inseamna sa fii solidar? …………………………. Ce insemna sa nu fii……? …………………………..
Pericolul pentru aceasta regenerare , este deturnarea sensului ei din interior. Acesta deturnare ar duce nu numai la surparea acestei creatii, ci si la trecerea in derizoriu a valorilor ce o reprezinta. Faptul ca am trimis acesta scrisoare catre Dvs. a fost determinat de un articol in care ati prezentat importanta familiei in constiinta romanului, a balcanicilor (citez scos din context-Familia este unitatea de baza si in Balcani si in sud-estul Europei) , o caracteristica care pastreza o specificitate anume de tip zonal.Atunci am avut un moment de revelatie, in care am zis “IATA OMUL”.
Mai mult chiar, Dvs.spuneati ca … Regalitatea insa , ca o natiune care inglobeaza sensul natiunii , le poate reprezenta pe toate fara sa se amestece in ele, dar reprezentandu-le. As fi incantat ca Dvs. Alteta si Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei , sa rezonati cu cele sustinute de mine , iar rezultatele sa nu se lase asteptate.
Va rog sa primiti, respectul si consideratia mea, cu stima….
Valentin O.-P.
Competentul uneste, un exemplu este Domnul Doctor Arafat, mare tragedie ca oamenii ce construiesc si infaptuiesc sunt pedepsiti, mai grav este ca in presa romana predomina o critica dominata de jigniri si ironie fara margini. Doar oferind solutii, perspective, unitatea binelui, doar criticand pe deplin argumentat se pot cladi institutii ce muncesc, cu entuziasm in slujba fiecarui cetatean.
Este cumplit de dureros atunci, cand, in locul argumentelor riguros verificate si a incurajarilor, se recurge la scandal si sfidarea la tot ce ajuta in mod intelept, fara umilinte, denigrari ce distrug samburele ocrotitor al democratiei numit demnitate. Dragi semeni, sa imbratisam mediile care sunt competente si relateaza fara sa ascunda arta binelui. Vom reusi, cu ajutorul si intelepciunea Domnului, pentru fiecare.