Comitetul Național pentru Dezvoltare

Astăzi, Academia Română a găzduit o sesiune mai puțin obișnuită. În prezența reprezentanților Bisericii Ortodoxe și ai Casei Regale, domnul Ionel Haiduc, președintele Academiei, a anunțat deschiderea primei reuniuni dedicate unei inițiative deopotrivă instituțională și civică, numită de azi încolo Comitetul Național pentru Dezvoltare.

Am avut plăcerea de a fi invitat alături de Preasfinția Sa Episcopul Ciprian, de Gunter Verheugen, fost Comisar European, de reprezentanți ai Băncii Mondiale, ai Camerei Americane de Comerț, ai Camerei de Comerț București, ai unor organizații civice de prestigiu.

Au fost prezenți lideri ai Senatului României reprezentând toate partidele din Parlament, în frunte cu președintele Camerei superioare, Mircea Geoană, un înalt reprezentant al Instituției Președintelui României, precum și trimiși guvernamentali. Din Comitet mai fac parte miniștri din Guvernul actual, reprezentanți ai FMI, ai patronatelor și sindicatelor, ai unor organizații internaționale cu sediu la București.

Cred că alăturarea Bisericii, a Academiei și a Instituției Coroanei în acest demers s-a făcut pentru a sublinia și încuraja importanța termenului de “dezvoltare” în societatea românească actuală. Societatea civilă, mediul de afaceri și instituțiile perene, ale identității naționale, au nevoie să sprijine puterea politică și administrativă în a consolida România. Întregul demers denotă spirit civic și responsabilitate, ceea ce este încurajator în acest moment de cumpănă instituțională în care ne aflăm. În România, criza economică a agravat și mai mult lipsa de credibilitate politică, iar aceasta a vulnerabilizat cumva democrația.

Faptul că valori precum profesionalismul, competența, asocierea pe temei de breaslă și etica au fost aduse în discuție de o adunare deopotrivă reprezentând instituțiile Statului și societatea civilă este un lucru îmbucurător și rar.

Comitetul Național pentru Dezvoltare nu este, în înțelegerea mea, o instituție și nici nu ar trebui să dorească să se suprapună peste actul guvernării. El nu este, cred, nici o organizație, din moment ce cuprinde în componența lui atâția oameni legați de guvernare, de legislativ și de reprezentativitatea statală.

Este, mai degrabă, o punte de legătură în societatea românească. Un instrument de a conecta instituții internaționale cu instituții și organizații românești, o punte de legătură între părți ale vieții românești. Comitetul ar putea deveni un exemplu de inspirată încurajare a competenței, profesionalismului și neutralității generoase în perspectiva unei dezvoltări fără sincope în următoarele decenii. Un fel de a ordona și face mai eficient efortul închinat progresului.

Comitetul ar putea, dacă are noroc și înțelepciune, să fie o punte de trecere de la teorie la practică. Un far, un îndreptar, un loc al generozității, al simțului datoriei și al bunului simț. Al instinctului binelui național.

Se va vorbi, de aici încolo, despre acest comitet și sper că el va aduce lucruri bune societății românești.