Spre aducere aminte: Criza satului românesc
|
Declaraţia de presă a Principelui Radu al României Palatul Elisabeta, 16 iunie 2009, ora 11 “CRIZA SATULUI ROMÂNESC” Partidele politice din România şi-au trimis reprezentanţii în Parlamentul Europei. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre societatea românească. În structura sa profundă, ea continuă să fie nereprezentată în Europa, ca şi la ea acasă, în instituţiile puterii şi în politicile guvernărilor. În timp ce alte ţări europene se zbat pentru fiecare cent alocat agriculturii, România îşi ignoră cu bună ştiinţă unul din cele mai valoroase capitaluri. Satele României nu numai că nu se integrează în Europa, dar sunt împinse în afara ariei sale de civilizaţie. Încă un exemplu grav de decuplare a Statului de Societate. Am ales astăzi să vorbesc despre criza satului românesc. Situaţiei dramatice a ţăranului român i se adaugă acum o criză economică şi financiară ale cărei consecinţe vor lovi mult mai crud mediul rural. Se vorbește de recesiune, dar de două decenii satul românesc este într-o recesiune continuă. Din păcate, ţăranul român şi problemele lui lipsesc din peisajul dialogului public. El este fie ignorat, fie tratat cu dispreţ. Asemenea românilor din Italia și Spania, celor din Basarabia sau maghiarilor din Harghita și Covasna, agricultorii români sunt folosiți doar ca subiecte electorale bune de adus voturi. Deşi înseamnă traiul de zi cu zi a jumătate din populaţia ţării, agricultura nu a fost niciodată tratată cu adevărat ca o prioritate, în politicile guvernamentale. Seceta anului 2009, deşi anticipată de instituţiile specializate, este ignorată de lumea politică, absorbită, în principal, de lupta pentru putere. Asistăm la o criză a satului românesc, iar ea nu este doar una economică. Supus discriminărilor şi presiunilor distructive, sistematice, decenii la rând, satul nostru a fost transformat într-un spaţiu social semi-deşertic. Într-un loc predestinat eşecului, de unde trebuie să fugi, dacă vrei să ai şansa unei vieţi decente, demne, contemporană cu lumea secolului XXI. Criza aceasta nu a început acum, dar ultimii 20 de ani de guvernare au împins satul în pragul distrugerii totale. Invadat de subcultura urbană, ajuns loc de refugiu pentru victimele dezindustrializării, adăpost precar al celor mai mulţi dintre bătrânii ţării, aflat mereu în afara oricăror programe sistematice de dezvoltare, satul nostru a încetat să mai fie reper al unui mod tradiţional şi coerent de viaţă. Mesajul meu vine la acest început de vară, când prognoza din ianuarie a Administrației Naționale de Meteorologie a fost reiterată: între 1 iunie si 31 august seceta va afecta 6 milioane de hectare, mai mult de jumătate din suprafața arabilă a țării. Este posibil să avem pierderi de peste 50% la culturile de grâu şi orz, iar România să nu-şi poată asigura rezervele pentru producţia de pâine; să depindem de importuri masive într-un an în care nu sunt bani, în timp ce resursele interne sunt neglijate şi irosite. Lipsa creditării și reducerile pînă la 50% ale alocaţiilor bugetare destinate agriculturii, operate de guvern, ameninţă să lase aproape jumătate din populaţia ţării, nu sub pragul minim de sărăcie, cum este acum, ci sub pragul de supravieţuire. Specialiştii avertizează că din totalul de peste 3 milioane de hectare de pământ irigabil, anul acesta nu pot fi irigate mai mult de 300.000 ha. Adică doar 10%. Pe fondul încălzirii globale şi al distrugerii infrastructurii agricole a României, comunităţile rurale au nevoie de un program naţional de urgenţă, susţinut de investiţii europene şi alocaţii bugetare, care să asigure: – refacerea sistemului de irigații și a perdelelor de protectie; Mesajul meu către responsabilii guvernării este: Puneţi ordine în prioritățile ţării! Este cea mai bună garanție pe care o puteți da Europei. Faceți politică pentru a administra bine țara, nu folosiți administrația pentru a face politica intereselor proprii. Utilizarea instituțiilor publice în interes personal este o gravă formă de dispreț și de subminare a autorității Statului. Priviți satul românesc drept un mod de viață, un tipar al societății românești, nu ca pe partea invalidă a economiei naţionale! Mai mult decît politicienilor, mesajul meu se adresează elitei acestei ţări și tinerilor. Avem nevoie de idei proaspete, surprinzătoare, curajoase în comunitățile rurale. Ele pot veni de la tineri, de la intelectuali, de la asociații de breaslă, de la organizații, de la întreaga societate românească, nu doar din comunitatea rurală. Parteneriatul dintre Federația Sindicatelor din Agricultură Agrostar și Casa Regală este un model de inițiativă în favoarea satului românesc. Sper ca acest model să inspire pe cât mai mulți. El susține proiecte de specializare în domenii tradiționale, accesare de fonduri europene, atragere de investiții și proiecte de dezvoltare locală în domeniile turismului agricol, turismului balneo-climateric din comunitățile rurale, agriculturii ecologice, serviciilor, comerțului cu produse tradiționale, etc. Studenții și liceenii români își pot oferi inteligența, cunostințele și imaginația pentru a ajuta mediul rural să găsească soluții de dezvoltare. La fel, comunitățile citadine. Satul românesc nu este subiect de interes doar pentru populația rurală și autoritățile publice. El are nevoie să fie ajutat, re-creat, cultivat de întreaga elită a României, de tinerii ei, de personalitățile din societatea civilă, economie și din învățământ. Uniunea Europeană nu are un proiect pentru salvarea satului românesc. El va fi construit de români, acasă la ei. Toţi cei care sunt gata să contribuie la reintegrarea satului românesc în Istorie au întregul meu sprijin! |
http://www.youtube.com/watch?v=X28otiOdbos&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=CFr2-jF7F28
Stimata Alteta Regala,
Din cate am vazut, reactia la discursul altetei voastre cu privire la “Criza satului românesc” este extrem de palida, demonstrand inca odata cat de putina preocupare exista in Romania de astazi pentru satul izvor al istoriei si traditiilor acestui neam ! Satul este in acest moment un loc semi-abandonat, unde raman doar cei prea batrani sa–si caute un rost altundeva iar tinerii sunt tot mai putini, cautand sa fuga spre orase pentru a beneficia de un trai decent.
Satul romanesc este sufletul acestui popor, iar starea lui actuala, de abandonare, se reflecta direct in criza morala si identitara a romanilor. Ceea ce nu realizam este ca satul, acum un calcai al lui Ahile al Romaniei, reprezinta una dintre solutiile iesirii din criza economica si demografica dar si din ratacirea in care am fost antrenati incepand cu 1945! Orasul nu poate oferi nici pe departe conditiile de viata sanatoasa ce pot fi regasite doar alaturi de natura, intr-un sat dezvoltat la nivelul pe care-l merita si pe care-l asteapta de atata vreme. Doar la sat ne putem regasi identitatea pierduta in tumultul istoriei !
Dar pentru ca satul sa-si castige statutul binemeritat, sunt inca atat de multe lucruri de facut !
Pentru a putea revitaliza satul, acesta trebuie privit ca o entitate vie, care are nevoie de anumite conditii prielnice si anumite fluxuri economice, spirituale si umane pentru a se dezvolta.
Ca si solutii posibile, majoritatea fiind deja sunt vehiculate in mass-media, pe langa atragerea de fonduri europene este nevoie de o strategie pe mai multe niveluri, incepand cu initiativa privata si sfarsind cu statul, forta acestor masuri constand tocmai in aplicarea lor sincronizata. Voi incerca sa enumar mai jos principalele directii in care ar trebui sa actioneze o astfel de strategie:
La nivelul initiativei private, asocierea este prioritatea numarul unu pentru reconstructia satului. Este singura solutie pentru eficientizarea agriculturii pe loturi mici de teren precum si pentru dezvoltarea cercurilor de meserii. Introducerea modelului distributist, deja functional in alte tari, este o optiune ce ar trebui luata in calcul.
Arendarea, desi nu trezeste amintiri prea placute, este printre cele mai indicate solutii, favorizand predictibilitatea afacerii pe termen lung si ocolind problema faramitarii loturilor de teren
In afara agriculturii de subzistenta, care daca este dezvoltata corect, eficientizata si incurajata, ar putea genera mici fluxuri alimentare catre orasele din imediata vecinatate, lucrul organizat si eficient al loturilor de teren agricol de cateva hectare ar putea alimenta ramura bio a industriei alimentare, ramura ce se va dezvolta natural deoarece majoritatea romanilor au prea putini bani pentru a folosi ingrasaminte chimice. Trebuie, de asemenea, incurajate afacerile de colectare si distribuire a acestor alimente.
Astfel, pe langa agricultura propriu-zisa, in mediul rural ar aparea noi locuri de munca in domeniul colectarii, prelucrarii si transportului acestor alimente.
Mestesugurile specifice satului ar trebui promovate din nou, in cercuri de meserii, creandu-se in paralel si piata de desfacere pentru produsele rezultate, in multe cazuri mai frumoase si mult mai trainice decat cele produse industrial dar si mai scumpe. Aceste mestesuguri ar trebui dezvoltate in special in zonele turistice, unde lantul de distributie este mult redus, de multe ori cumpararea facandu-se chiar de la producator !
Reabilitarile caselor traditionale, cu materiale originale naturale, sanatoase si mai ieftine decat cele actuale si mult mai rezistente. Costurile sunt in jur de 30% din cele ale constructiei unei case noi, cu materiale moderne
Incurajarea constructiilor/reabilitarilor de pensiuni si ferme, prin scutirea de impozit pe o perioada de 5-10 ani. Turismul rural trebuie promovat, prin infiintarea sau aderarea la asociatii si retele de turism la nivel national si international. Foarte importante sunt parteneriatele si schimburile de experienta cu tarile care exceleaza in domeniu
Program de atragere a populatiei rurale catre agricultura – incurajarea programului american un animal de ograda pentru fiecare (de a aduce gratuit cate o vita sau ovina in fiecare gospodarie), investitia amortizandu-se prin recuperarea primului animal nascut in ograda respectiva. Deoarece cred ca acest program a luat sfarsit deja, o idee ar fi reluarea lui intr-o versiune imbunatatita.
Promovarea modelului pensiunilor munca pentru cazare – vacante active. Exista deja retele internationale ce au inceput sa patrunda si in Romania iar efectul ar fi repunerea in valoare si reabilitarea unor gospodarii taranesti, cu ajutorul unor cetateni straini care deja au o experienta bogata in astfel de activitati. Este adevarat ca intr-o prima faza, la nivelul taxelor, nu va exista un impact vizibil, insa va ajuta la cresterea nivelului de viata si pregatirea satului pentru o etapa ulterioara, cum ar fi agroturismul.
Inregistrarea pensiunilor si altor facilitati de cazare rurala intr-un anuar cu parteneriat stat – privat, anuar disponibil si pe site-ul ministerului turismului si in punctele de informatii turistice
Incurajarea schimburilor de experienta si a stagiilor de perfectionare in Austria, Germania, Spania si Elvetia, prin intermediul camerelor de comert si industrie, a asociatiilor familiale sau a primariilor
La nivelul statului, directiile de actiune sunt multiple :
Revitalizarea caselor de cultura, majoritatea fiind lasate in ruina in ultimii 20 de ani sau refolosite cu alta destinatie. Cercurilor folclorice, mai ales in comune, ar fi una dintre activitatile ce s-ar putea desfasura in aceste case de cultura. Tesaturile traditionale sau sculptura in lemn, precum si cercurile de limbi straine, muzica clasica, cinematografie, pictura, teatru ar putea imbogati spatiul cultural satesc.
Redimensionarea arealului comunelor, pentru a optimiza distantele fata de satele componente. Astfel, comuna ar deveni un centru de desfasurare a unor activitati care nu ating pragul de rentabilitate in cazul satelor cu cateva zeci sau sute de locuitori. Cruciala este starea drumurilor si a transportului care leaga satele de comuna de care tin.
Modelul comuna-mic oras: focalizarea industriei alimentare, depozitelor, transportului, scolilor, activitatilor culturale, medicale si de reciclare in comune. Reorganizarea comunelor pentru a putea deservi la nivel de activitati complexe (administratie, scoli, licee, centre profesionale, cluburi, linii de productie-imbuteliere, colectare/reciclare deseuri) satele situate pe o raza de 10-15 km
Conceperea unui program de dezvoltare a comunelor si a micilor orase – in corelatie cu turismul, agricultura, axele rutiere si investitiile strategice:
· Dezvoltarea satelor si comunelor in contextul agriculturii informatizate si ecologice, a liniilor de productie aferente, a surselor de energie curata individuala, a industriei de reciclare si ecologizare si a turismului
· Prioritizarea dezvoltarii rurale in functie de axele rutiere si economice
· Stimularea stabilirii la sat a pensionarilor cu venituri ridicate, atat din tara cat si din strainatate
· Stimularea stabilirii la sate a unei parti a populatiei cu pregatire superioara, prin crearea tuturor facilitatilor ce pot fi gasite la oras si prin stimularea unor categorii de activitate economica ce se preteaza satului si care necesita pregatire superioara: munca in distant – pe internet, gestiunea financiara si computerizata a fermelor, a liniilor de productie alimentara, a uzinelor de reciclare a deseurilor, a centrelor de productie de energie electrica curata, scoli si licee, spitale comunale, gestiunea pensiunilor si hotelurilor, manufacturi, servicii comunitare, etc.
De asemenea, se poate imagina un model similar pentru orasul deservit de mediul rural inconjurator. Astfel, pe o raza de 30-40 de kilometri, in functie de starea cailor de acces, satele si comunele pot sustine alimentar si turistic nevoile populatiei urbane. Preturile alimentelor ar fi reduse simtitor, datorita costurilor mici de transport si stocare, furnizand in acelasi timp alimente proaspete mediului urban. In schimb, populatia urbana poate beneficia de resedinte temporare la sat, sau daca reteaua de transporturi o permite, rezidenta permanenta la sat. Aceasta ar crea fluxuri financiare catre mediul rural.
Reabilitarea patrimoniului istoric: cladirilor istorice (biserici, castele, etc.) vestigii arheologice, linii de cale ferata de epoca, cu infrastructura aferenta, pentru completarea aerului istoric al cladirilor : mocanite, calea ferata Oravita-Anina (http://www.romanialibera.ro/actualitate/transilvania/cea-mai-veche-linie-de-cale-ferata-din-romania-va-fi-desfiintata-203241.html ), Bucova- Sarmisegetuza sau Pitesti-Curtea de Arges (http://www.adevarul.ro/locale/pitesti/Ruta-feroviata-Pitesti-Arges-inchide_0_365363869.html ), podul de la Cernavoda, etc.
In paralel cu aceasta reabilitare ar trebui definit un stil arhitectonic specific pentru fiecare regiune, de care sa tina cont fiecare cladire noua macar din zona centrala a satului, unde sunt de obicei concentrate majoritatea monumentelor arhitecturale, in restul satului putandu-se construi cu respectarea unor norme mai putin rigide.
Productia in tara de utilaje agricole la preturi mult mai reduse decat cele din Uniunea Europeana ar creste posibilitatile de investitii ale agricultorilor romani. Productia de tractoare cu componente chinezesti este un inceput, la fel ca si cele importate din Belarus.
Credite agricole si pentru utilaje cu participarea statului, intr-un parteneriat cu bancile private, la o rata mai scazuta decat cea a bancilor comerciale pentru ca rata medie a dobanzilor sa fie sub cea actuala
Infiintarea unei banci pentru investitii in agricultura si turism, spijinita de stat, dupa modelul « Credit Agricole »
Eficientizarea absorbtiei fondurilor europene prin scaderea birocratiei, cresterea nivelului de informare a populatiei si prin alocarea mai multor resurse din partea statului cu scopul oferirii de consultanta si a sporirii accesului cetatenilor la aceste fonduri:
· Cresterea numarului de consultanti si de birouri de care se ocupa cu aceste fonduri. Infiintarea de birouri suplimentare pentru inlesnirea accesarii fondurilor europene in special in zona rurala, in comune.
· Eficientizarea (prin informatizare si calificare) a serviciilor de procesare de dosare
· Simplificarea dosarelor si crearea unor dosare “preformatate” pt. a sprijini intreprinzatorii. Prezentarea catre noii doritori a unor dosare model, din fiecare domeniu, care au reusit sa accesesze fondurile UE
· Consultanta la preturi mici din partea statului sau parteneriat cu firme de consultanta (prin plata unei cote din tariful consultantei, cu conditia ca firma de consultanta sa se incadreze intr-un tarif prestabilit) pt. accesarea de fonduri europene
· Reportarea, cu acordul UE, a celor 9 mld de euro neaccesati din ultimii 3 ani pe urmatorii 10 ani. Cresterea fondurilor maxim accesibile pentru Romania de la 3 la 5 mld. Euro anual;
· Reforma agriculturii pentru cresterea eficientei si productivitatii:
· Crearea si urmarirea unei strategii de dezvoltare si investitii pe termen lung (minim 10 ani) in agricultura la nivel national precum si conceperea unei strategii fiscale de incurajare a asocierii in agricultura
· Promovarea sectoarelor “bio” in agricultura deoarece tara noastra are un potential extraordinar in aceasta directie.
· Stimularea calificarii si cresterii productivitatii fortei de munca in agricultura de ultima generatie prin formari platite din fonduri europene specifice.
· Colaborarea cu ministere ale agriculturii din tarile vestice pentru a accelera schimbul de experienta si aplicarea unor solutii verificate in timp. Doua modele bune de urmat ar fi agricultura austriaca si cea spaniola.
· Facilitarea investitiilor in noile tehnologii agricole – informatizarea fiind un domeniu prioritar:
· Automatizarea procesului agricol, reducand drastic cheltuielile cu mana de lucru. Pentru a avea acces la tehnologie, sunt esentiale linia de creditare si unele reduceri de taxe
· Facilitarea asocierii la achizitia de utilaje agricole – prin accesul facil la credite speciale a asociatiilor de producatori
· Favorizarea leasing-ului pentru utilaje sau crearea unor baze de imprumut a utilajelor ar rezolva partial si problema tehnologizarii
· Refacerea sistemului de irigatii din fonduri europene si construirea de noi canale de irigatii. Prioritare sunt zonele vulnerabile la desertificare si la eroziune accentuata a solului
· Incurajarea prin fiscalitate redusa a cresterii volumului productiei si numarului producatorilor in agricultura pentru a a putea acoperi nevoia interna (actualmente acoperita majoritar din import) si pentru ca Romania sa devina unul dintre principalii producatori agricoli ai Europei:
· Incurajarea culturilor de plante celor mai productive in contextul climei si solului din tara noastra prin acordarea de subventii mai mari decat media nationala. Totul trebuie corelat si cu strategia la nivel european, pentru a nu intra in concurenta directa cu tari producatoare ce au deja un brand greu de egalat.
· Sprijinirea dezvoltarii brandurilor agricole pe regiuni si pe domeniile strategice de produse agricole
· Incurajarea asocierii (folosirea in comun a utilajelor, creditelor, spatiilor de depozitare, a mijloacelor de transport) si vanzarii directe, fara intermediari: de la recoltare, linie de productie, transport, desfacere
· Acordarea de facilitati fiscale regionale pt. producatorii din fiecare regiune pentru ca 70% din produsele alimentare comercializate local sa provina din regiunea respectiva
· Crearea de catre stat, cu fonduri de infrastructura, a unor centre de colectare/depozitare pe raza oraselor (40-50 km) pt. produsele agricole ceea ce ar duce la scaderea pretului majoritatii alimentelor
· Crearea de infrastructura de transport pentru deservirea zonelor urbane din productia locala
· Incurajarea constructiei de “gospodarii independente”: energetic, alimentar (mai putin reciclare deseuri, canalizare)
In final, ar trebui sa ne folosim de faptul ca avem un comisar european pentru agricultura, lucru care ar trebui sa fie benefic atat pentru strategia agricola a Romaniei cat si pentru intreaga Uniune Europeana. Este o oportunitate unica si o experienta care ar trebui capitalizata urgent !
Inchei aici nutrind speranta ca satul romanesc nu este irecuperabil ci doar trece printr-o criza temporara ce va lua sfarsit cat de curand, iar dezvoltarea sanatoasa a Romaniei, va avea la baza si contributia satului, atat din punct de vedere economic cat si moral !
Cu aleasa consideratie,
Marius Zgureanu
Adaug si o noutate – o actiune ce ar trebui sprijinita de toti cei care cred in satul romanesc, inclusiv de catre statul roman:
“Două sate din Cluj primesc bivoliţe pentru un trai mai bun” un program de donatii sprijinit de fundatia Heifer Project România, în parteneriat cu World Vision România:
http://www.napocanews.ro/2010/11/doua-sate-din-cluj-primesc-bivolite-pentru-un-trai-mai-bun.html
Un exemplu in plus ca satul este mediul cel mai prielnic pentru dezvoltarea demografica a Romaniei.
Poate autoritatile interesate de dezastrul demografic de la noi ar putea face un studiu de caz si gasi niste solutii aplicabile la nivelul tarii. Banuiesc ca la origine, natalitatea este data de traditiile si conceptia despre viata a oamenilor de acolo si mai putin de conditiile de trai si dezvoltarea economica.
#####################################################################
Satul ocupat de copii
Alex Chirilă
Vineri 11 feb 2011
Satul Tudor Vladimirescu se umple de viaţă la amiază, când sute de copii ies de la cursuri
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Botosani-Satul_ocupat_de_copii_0_424758061.html
În localitatea Tudor Vladimirescu, judeţul Botoşani, fiecare familie are în medie cinci copii, recordul fiind de 16 prunci. Media naţională în mediul rural este de 1,5 copii pentru fiecare cuplu. Uliţele sunt pline de cei 700 de puşti care joacă şi rolul de părinţi pentru fraţii mai mici. Cei mai mulţi dintre adulţi au plecat la muncă în străinătate.
Citiţi şi:
Potrivit ultimelor statistici disponibile, din iulie 2009, în România trăiesc 3.245.775 de copii cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani. Ceva mai bine de jumătate dintre aceştia, adică 1.642.458, s-au născut în mediul rural. „În satele din regiunea Moldovei, media de copii pe familie este de doi. La nivel naţional, natalitatea este uşor mai mică, fiecărui cuplu corespunzându-i 1,5 copii”, a precizat Gheorghe Chirilă, directorul Institutului de Statistică Iaşi.
În Tudor Vladimirescu media este însă de cinci copii pe familie, dar sunt mulţi locuitori care au şi peste 10 fii şi fiice. Potrivit viceprimarului comunei Albeşti, de care aparţine „satul copiilor”, recordul îl deţine o familie cu 16 prunci.
Localnicii nu văd nimic rău în a avea mulţi moştenitori, mai ales, spun ei, că au cu ce să-i crească. „Ce vă miraţi aşa? Şi vecina mea are 15 copii. Nu mă opresc aici. Câţi îmi va da Dumnezeu, atâţia voi aduce pe lume”, a declarat Maria Papuc (42 de ani), mamă a 13 moştenitori.
Cel mai mic copil al femeii nu are nicio lună, iar fraţii lui au între 2 şi 23 de ani. Maria Papuc a avut prima naştere la 19 ani şi spune că
n-are de gând să folosească nici de acum încolo mijloace contraceptive. Benjamin are deja patru nepoţi de la doi dintre fraţii mai mari, şi un al cincilea este pe drum.
„Biblia nu ne dă voie să oprim copiii să vină pe lume. E un sat binecuvântat, cu trei şcoli care sunt neîncăpătoare. Avem mult pământ bun pentru agricultură şi cine vrea să muncească poate să adune un venit bunicel”, a explicat Dorel Papuc, soţul Mariei.
Meseriile se moştenesc
La fel ca în mai toate satele din Moldova, în Tudor Vladimirescu au rămas bătrânii şi copiii. Adulţii în putere, de până la 50 de ani reprezentând o treime din populaţie, au plecat în masă la muncă peste hotare. Astfel, dimineaţa, uliţele par pustii, înviorate doar de lătratul câinilor. Imediat după orele amiezii însă, când sună clopoţelul la şcoală, satul se umple de zarva sutelor de copii.
Din 2.200 de suflete, 700 sunt preşcolari sau şcolari. Acest fapt face ca media de vârstă să scadă la 40 de ani, cu 20 de ani în minus faţă de majoritatea localităţilor din zona rurală a Moldovei. „Vatra veche a satului aproape că a dispărut. Cei care au rămas acasă se ocupă preponderent de agricultură. Au o organizare excelentă. Lucrează în microferme la care muncesc toţi membrii familiei, indiferent de vârstă, ceea ce face ca productivitatea să fie foarte mare”, a precizat Mihai Câmpanu, viceprimarul comunei.
Despre hărnicia localnicilor s-a dus vestea în tot judeţul. Capii comunităţii o explică prin faptul că, de la cele mai fragede vârste, copiii primesc o educaţie severă, în spiritul preceptelor cultului religios la care au aderat. Cei mici îşi ajută părinţii la treburile gospodăriei, imediat ce sunt apţi de muncă. Este singura cale prin care poate fi întreţinută o familie, care numără în medie şapte membri.
„Cum primesc buletin, se şi apucă de muncă. Fiecare îşi urmează părintele sau fratele mai mare. Dacă se ocupă de construcţii, şi cei mai mici tot acolo vor lucra. Meseriile sunt moştenite în familie încă din vremea bunicilor, primii împroprietăriţi în sat”, a adăugat Câmpanu.
Uită de şcoală
Dorel Papuc şi trei dintre cei 13 fii şi fiice ale sale
Din cauză că se angajează devreme, copiii pierd pasul cu şcoala. „Până în clasa a IV-a, cei din familiile numeroase ţin pasul cu ceilalţi. Au un potenţial bun, însă treburile casnice şi faptul că părinţii n-au timp să se ocupe de educaţia lor fac ca rezultatele şcolare să fie slabe spre finalul ciclului gimnazial”, a declarat Margareta Puşcaşu, profesoară la şcoala din Tudor Vladimirescu.
Din această cauză, edilii din Albeşti iau în calcul înfiinţarea unui liceu în localitate. „Mulţi copii din Tudor Vladimirescu au urmat şi cursurile unor licee, însă numai până în clasa a X-a. E de înţeles. Au nevoie să se crească unii pe alţii şi n-au cum să meargă la şcoală şi să aibă grijă, în acelaşi timp, şi de cel mai mic din familie. Este greu şi din punct de vedere financiar, pentru părinţi, să susţină atâţia copii la liceu”, a adăugat Margareta Puşcaşu.
Potrivit fostei directoare a şcolii din Tudor Vladimirescu, copiii care reuşesc să urmeze cursurile unui liceu din Botoşani sunt elevi eminenţi şi nu de puţine ori ajung să participle la olimpiade şcolare.
“Ce vă miraţi aşa? Şi vecina mea are 15 copii. Nu mă opresc aici. Câţi îmi va da Dumnezeu, atâţia voi aduce pe lume.”
Maria Papuc
42 de ani
Localitate mai mare decât reşedinţa de comună
Satul Tudor Vladimirescu a fost înfiinţat după reforma agrară din 1921. La început s-a numit Principele Mihai, iar după 1945 a primit actuala denumire, deşi localitatea nu este legată în niciun fel de revoluţionarul de la 1821. Sute de hectare din domeniul regal, aflate în perimetrul administrativ al satului, au fost naţionalizate, iar câteva zeci de familii din judeţul Suceava au fost împroprietărite acolo ca să muncească pământul.
După ’89, localitatea a cunoscut o explozie demografică fără precedent în zona Moldovei, datorită faptului că majoritatea populaţiei a aderat la cultul penticostal, care interzice avortul şi folosirea metodelor contraceptive.
„Tudor Vladimirescu numără acum peste 2.200 de persoane, cu aproape 200 mai mult decât Albeştiul, reşedinţa de comună şi se extinde în continuare”, a declarat viceprimarul localităţii. Personalitatea cu care se mândreşte acesta este gimnasta Simona Amânar, născută în Tudor Vladimirescu, dar care s-a mutat în Constanţa la vârsta de 7 ani.
########################################################################