Vizită la Polul Nord (V)

Ieri a continuat sesiunea in plen cu numărul patru. A vorbit dna Jane Lubchenco, profesor de biologie marina in Oregon, SUA, despre bogatia piscicola si pericolele de astazi ale pescuitului mondial. A urmat dna Grete K. Hovelsrud, care a locuit in estul Groenlandei si care este astazi director al departamentului cercetarii la CICERO, Center for International Climate and Environmental Research la Oslo. Ea a vorbit convingator despre populatia indigena. A urmat la cuvant dna Patricia Cochran, din Alaska, presedinta ICC, Inuit Circumpolar Council. Discursul dnei Cochran despre respectul pentru populatia indigena si despre dreptul lor de a exista pe aceste locuri este cat se poate de just si corect. Patricia a inceput prin a cere permisiunea localnicilor aflati in sala sa vorbeasca pe pamantul lor.

Tot ascultand diversele luari de cuvant, in afara de interventiile strict stiintifice care au adus fapte, cifre, analize si explicatii, prezentarile activistilor in ecologie se repeta destul de des, spunand, pe diverse tonuri, ca gheata se topeste, pamantul se incalzeste si aceasta este rau. Uneori mai adauga faptul ca apa marilor se va ridica si va produce ravagii. Sunt total de acord ca trebuie sa facem ceva, ca populatiile indigene nu se pot apara singure, ca societatea democratiilor liberale este lipsita de masura, etica si bun simt. De aceea si sunt aici. Dar repetarea aceluiasi lucru, monoton, mai ales intr-un simpozion dedicat analizei si ideilor, este bine de evitat. Aceasta nu inseamna ca cei care traiesc, zi de zi, urmarile grave si vizibile ale incalzirii globale, nu trebuie sa se exprime. Dimpotriva, ei ar trebui sa o faca, iar noi suntem obligati sa ascultam. Si, mai ales, sa facem ceva. Iar stiinta si administratiile politice trebuie sa gaseasca, pentru noi, ce anume este de facut. Patricia a citat pe cineva care a spus ca toti crestinii ar trebui sa protejeze creatia Domnului. Aceasta este insa datoria tuturor credinciosilor, nu numai crestini. De ce hindusii, musulmanii, budistii, evreii sau taoistii nu ar trebui sa protejeze creatia celui sau celor in care cred?

Dna Cochran a avut, insa, un raspuns splendid la uma din intrebarile care i s-au adresat. Ea a spus ca vine din alta lume decat cea occidentala, una in care esti invatat intai sa asculti si apoi sa vorbesti, ca nu trebuie sa fii in competitie cu celalalt ci sa cooperezi cu el, sa faci eforturi pentru comunitate si nu pentru sine.

Interactiunea acestui simpozion cu oamenii locului este un mare castig. Ca si faptul ca totul are loc sub patronajul si la initiativa ortodoxiei. Este un mare merit al patriarhului ecumenic Bartolomeu I.

Dupa-amiaza de 9 septembrie a continuat cu dl Sander Gunnar, din Norvegia, despre „Cum tratatele internationale dau o mai buna protectie oceanului ghetii polare“. A condus sedinta dna dr. Jane Lubchenco. Au urmat dr. Stefan Edman, din Suedia, cu prezentarea intitulata „Oil and Gas in the Arctic – Towards a Less Oil Dependent Society: A view from Sweden. A venit apoi randul ASR Principesei Irina a Greciei si dlui Svend Hardenberg. Ei au prezentat lucrari legate de petrol si gaz in regiunea Arctica, precum si despre energia regenerabila.

A mai vorbit dl Tom Spencer, lider in Parlamentul european, profesor de afaceri publice la universitatea Brunel si la universitatea din Surrey. Plin de elocinta, el a spus ca in afacerile publice politica este substantivul, religia este verbul si mass-media este adjectivul si adverbul. Indivizii conteaza, spune Spencer. Individul poate aduce o mare schimbare in societate, in institutie, intr-un domeniu sau cauza. Mi-a facut placere sa aud enuntata o idee in care cred foarte mult.

Aseara am luat parte la un eveniment care m-a facut sa ma simt confuz, ca european. Am mers la o intalnire, un bufet si un spectacol oferite de autoritatile locale din orasul Nuuk, capitala Groenlandei. Asezarea urbana are 17.000 de locuitori. Va las pe dumneavoastra sa gasiti orasul romanesc corespunzator. Intreaga tara, asa cum am mai spus, are putin peste 56.000 de locuitori. Natiunea aceasta, care face parte, din punct de vedere administrativ, de Regatul Danemarcei, este mare in dimensiune, peste 2 milioane de km2, si mica in populatie. Nici localnicii, numiti Inuiti, nu sunt lipsiti de probleme. Tinerii se intampla sa se sinucida, ori sa ia droguri, ori sa fie someri, intocmai ca in orice alta societate contemporana supusa presiunii globalizarii. Totodata, lumina poate fi deprimanta, mediul inconjurator monoton, sarac si solitar. Si totusi…

Am fost transportati cu autocare moderne la sala de festivitati a minusculei capitale. Oameni surazatori si frumos imbracati ne-au primit la intrare, multumindu-le ca am ales sa le trecem pragul. Intreaga cladire, construita din sticla si lemn, era surprinzatoare, dar confortabila si placuta. Ne-au oferit un bufet cu bunatati locale, derivate din peste sau icre, facute cu grija si cu afectiune. Au pregatit discursuri calde si primitoare, politicoase si generoase. Acesti oameni, izolati geografic si cultural, sunt ospitalieri si deschisi, bucurosi sa primeasca oaspeti. A urmat unul dintre cele mai induiosatoare spectacole pe care le-am vazut vreodata. Imaginati-va o comunitate formata din 56.000 de suflete care are coruri, cantareti folk sau chitaristi, o cantareata de opera, o actrita, care a interpretat un monolog in engleza, un compozitor, un poet, doi dirijori si cativa pictori.

Inuitii au atata inocenta, atata intelepciune, bun-simt si deschidere catre natura si lume, incat nu pot decat sa subscriu complet afirmatiilor mitropolitului Ion de Pergamon, care spunea ca lumea noastra are de invatat de la indigeni.

M-am gandit adesea, pe vasul Fram, la societatea romaneasca, fiindca multe dintre ideile afirmate aici au legatura sau se potrivesc cu viata de la noi. Daca unii din liderii momentului romanesc de astazi ar fi avut macar o data in viata sansa de a participa la o intalnire ca aceasta, ar fi devenit alti oameni. Ceea ce participantii la simpozionul de la Polul Nord spun si simt este departe de ceea ce preocupa lumea bucuresteana. 90% din ceea ce ne preocupa la Bucuresti este nerelevant pentru lume si minor pentru Romania. La fel, 90% din ceea ce se intampla in lume ni se pare, la Bucuresti, nerelevant si neimportant. In cel mai medieval mod cu putinta, noi refuzam cu dispret tot ceea ce nu intelegem sau nu cunoastem, iar aceasta este o problema culturala, de mentalitate, nu una politica sau economica.

De aceea, cred ca initiativa patriarhului ecumenic este importanta, pentru ca aduce in lumea occidentala o noua prezenta, voce, consistenta a lumii ortodoxe. Ma gandeam prin comparatie la biserica de la noi. O institutie puternica, beneficiind de sprijinul a milioane de credinciosi, ar putea sa organizeze la Bucuresti sau in lume, pe orice tema, un eveniment similar. Totul este sa doreasca sa o faca si sa aiba sentimentul ca un astfel de lucru este important sau folositor.

Astazi am continuat cu a cincea sesiune in plen, numita „Reflexii alternative si oglinda vietii“. Ea a fost condusa de profesorul Laurence Mee. A luat cuvantul dl Jonathon Motzfeldt, presedintele Parlamentului local. Apoi a vorbit profesorul dr. Hans-Peter Dürr din Germania despre „Viziuni alternative despre viitor“. El a spus ca trebuie sa fim liberi, sa nu ne fie frica, fiindca numai asa putem trai, intelege, crea. A urmat dl Albert Kallio, da Margaret Barker, dr. Vandana Shiva Si dna dr. Massoumeh Ebtekar.

Dupa-amiaza a fost consacrata chestiunilor nucleare.