Vizită la Polul Nord (III)

Groenlanda este cea mai mare insula a lumii, cu o suprafata de 2.166.086 kilometri patrati, adica de aproximativ opt ori mai mare ca Romania. Pe ea traiesc 56.000 de oameni. Este un teritoriu cu 44.087 de kilometri de coasta.

Gratie proximitatii Europei si apartenentei la regatul Danemarcei, Groenlanda are astazi cinci aeroporturi, o flota de avioane si elicoptere si 20.000 $ pe cap de locuitor. Religia teritoriului este evanghelica luterana. Locuitorii vorbesc limba groenlandeza (East Inuit), ca si daneza si engleza. Capitala tarii este in orasul Nuuk (Godthab). Seful statului este regina Margareta II a Danemarcei. Cei 56.000 de locuitori folosesc 55.000 de telefoane (fixe si mobile).

Vasul Fram a acostat pentru o zi in golful Iluissat, cel mai de nord punct al croazierei noastre, in preajma orasului cu acelasi nume. Este o mica asezare cu case viu colorate. Astazi, vasul va pleca in croaziera in directia sud, spre orasul Nuuk, capitala Groenlandei. Aici se va desfasura cea de-a doua sesiune plenara, intitulata „Punctele-cheie“ si a treia sesiune plenara, „Implicatiile fata de Arctic si de oamenii lui“. Croaziera, in drumul spre Inuuk va continua cu a treia sesiune plenara, „Vindecarea dependentei noastre de combustibilul fosil“. In capitala tarii va avea loc a cincea sesiune plenara, „Reflexii alternative si Oglinda Vietii“. Vasul va pleca apoi spre Qassiarsuk, unde va avea loc sesiunea plenara „Aspecte nucleare“. In fine, nava va ajunge in orasul Narsarsuaq, unde va avea loc slujba de rugaciune bizantina la biserica Tjodhilde.

Initiatorii simpozionului considera ca planeta Pamant este unica pentru ca este acoperita cu viata, intr-o complexa retea de elemente si fenomene interdependente. Distrugerea sau perturbarea uneia din parti afecteaza intregul, exact ca la fiinta umana. Felul de a gandi al oamenilor se schimba treptat, dar cu momente de iluminare care apar deodata, aratandu-ne noua ca vechile ipoteze au murit si trebuie abandonate. Astfel de momente de iluminare incep sa apara in intelegerea lumii legata de incalzirea globului pamantesc si trei dintre ele au urgenta nevoie sa fie recunoscute in regiunea Arcticului, in anul 2007. Unul se refera la faptul ca a trecut vremea dezbaterilor privind schimbarea climei, iar noi trebuie sa decidem daca vom actiona pentru prevenire, vindecare, adaptare sau o combinatie a celor trei. Al doilea punct-cheie este ca evidenta schimbarii climei nu mai este o amenintare, ci o realitate care creste cu infricosatoare rapiditate, urcand temperatura apei marilor, facand sa dispara specii de pesti si, mai presus de toate, topind calota glaciala. In fine, al treilea punct-cheie este, in opinia organizatorilor simpozionului, ca actuala varianta de democratie neo-liberala, care reduce totul la competitia pentru a satisface nevoile individului, nu va mai fi adecvata sa administreze aceasta stare de pericol a planetei. Simpozionul va vorbi despre interdependenta fizica, „O singura planeta vie“, interdependenta spirituala, „legamantul etern”, aspectul intelectual, “Structura revolutiilor stiintifice” si punctul-cheie fizic, “Schimbarea climei in Arctic”.

As vrea sa revin, pentru o clipa, la rugaciunea in tacere de ieri. Ea a avut loc intr-un cadru aproape ireal. Pe puntea alba si moderna a unui vas de mari proportii, construit recent, in mai 2007, mai multi lideri religiosi asezati unul langa altul, alaturi de sase copii de pe diverse continente, au tinut una dintre cele mai simple si mai neobisnuite slujbe, in liniste si cu o apasatoare frumusete imprejur. Plutind pe ape intre patru imense aisberguri asezate la doi pasi de noi, intr-o perspectiva coplesitoare, impacata si eterna, oameni din toate colturile lumii au privit natura in fata. De fapt, ei s-au privit pe ei insisi, aducand unul altuia toata frumusetea si bogatia diferentelor dintre ei.

Dupa rugaciune, un vas rosu a venit aproape de Fram si pe puntea lui au aparut localnici imbracati in costume de sarbatoare. Ei au interpretat, de la distanta, de pe puntea de vizavi, un concert de cantece traditionale.

In dupa-amiaza de ieri, prima sesiune plenara a fost moderata de ministrul Finantelor si Afacerilor Externe al Groenlandei, dna Aleqa Hammond. Ea a vorbit despre faptul ca localnicii au inteles de mult, din felul in care natura isi schimba reactiile si ritmurile firesti, ca se intampla lucruri rele cu pamantul lor. Ingrijorarea pentru pamantul lor neasemuit de frumos si de misterios a aparut mult inaintea primelor reactii ale oamenilor de stiinta, activistilor si liderilor implicati in aceasta cauza. Doamna ministru a amintit ca, doar cu patru-cinci ani in urma, apa oceanului ingheta iarna, iar localnicii puteau sa pescuiasca, mergand pe gheata cu sanii trase de caini. Acum, oceanul nu mai ingheata deloc. Unii dintre caini au murit de foame. Insa, nu toate consecintele schimbarilor de clima sunt rele. Incalzirea ofera florei o sansa de mai mare diversitate.

A primit cuvantul mai intai Patriarhul Constantinopolelui, Bartolomeu I. El a vorbit despre darul de la Dumnezeu care este natura. De fapt, combinatia dintre credinta si stiinta, economie si politica, mass-media si arta in aceasta initiativa globala este inedita si inspirata. Ea creaza o anume emotie greu de definit, dar care este de natura sa uneasca prin suflet si generozitate, prin umanitate si întelepciune.

A tinut apoi o conferinta de 30 de minute profesorul Minik Rosing, de la Copenhaga, un om de stiinta nascut in Groenlanda. Tanar si inalt, cu un ascutit simt al umorului, profesorul ne-a rugat sa atingem, unul cate unul, o bucata de piatra pe care a adus-o pentru noi din locul cu cele mai vechi urme de viata de pe glob. Bucata de piatra avea patru sute de miliarde de ani. Ne-a rugat sa ne gandim la varsta acestei pietre, atingand-o. Profesorul Rosing a demonstrat, pe scurt, ca viata a existat din abundenta pe pamant, permanent de-a lungul sutelor de miliarde de ani.