De citit, pe litoral

Antonina Sârbu

Articol publicat în cotidianul “Capitala” de la Chișinău
Joi, 29 iulie 2010

Discuţie, în mini-bus: “Auzi, Vali, fără biblioteci, săli de cinema, muzee ori publicaţii culturale vom ajunge foarte curând o ţară de troglodiți…”. Răspuns: “Fii serios, Jenny, cu atâtea campanii electorale, referendumuri şi alte  evenimente manipulatoare ajungem foarte curând în UE,  în audienţă la un demon mut  ţinem calea,  ne zbatem să ajungem, nu?!…”

Şi cu o vocală se poate face o ideologie… /de citit pe litoral  (1)

Domnul X povestea  satisfăcut că redactează ultimul roman scris pe timp de urss. “Încerc să-l reactualizez,  mai  schimb accentele, că prea miroase a “krasnaia moskva”.  Şi eu, care credeam că  modificarea textelor mai vechi pentru a  răspunde exigenţelor de partid au apus  pe vecie, mi-am făcut iluzii. Cică, falsurile în literatură nu-s de azi, nici de ieri. S-au practicat pe scară largă întotdeauna, mai cu seamă în ţările lagărului socialist.  Până  şi  scriitori mari precum Mihail Sadoveanu şi Geo Bogza îşi  modificau textele ca să corespundă ideologiei de partid. Subiectul pe care îl propun spre atenţie  cititorului meu  l-am aflat  de curând, din cartea de pe noptieră, pe care  am  citit-o cu mult interes: “Jurnalism românesc în exil  şi diasporă”, autor  Ilie Rad. Găsesc  acolo un articol  intitulat  “Cultul imposturii”, semnat de Virgil Ierunca. Autorul  descrie un amănunt  despre strategiile culturale  pe care le genera politica regimului comunist în RPR.  “În viaţa românească”  nr. 3 din martie 1964 s-a publicat un poem intitulat  “Lupta”, semnat de Ion Vinea. Trebuie să subliniem că Ion Vinea  face parte dintre scriitorii anexaţi recent cu vâlvă de regim. S-a trecut cu vederea că acest mare scriitor a semnat în timpul ultimului război articole anticomuniste, de o violenţă şi cu un talent rareori atins de anticomuniştii de atunci. Nu e nici prima, nici ultima oară când regimul anexează pe adversarii lui de ieri, transformându-i în clasici de mâine. Ce e mai puţin bine este că anexarea nu exclude impostura, după cum  se va vedea. Să cităm, mai întâi, aşa cum îl aflăm în  ”Viaţa românească” –  poemul ”Lupta”:  “Doamnă, tu eşti cel din urmă gând/ mergi înaintea mea/când mă cheamă  steaua cea rea/ şi  duşmanul pândind aţintit la  pământ /singur în noaptea exilului dat/  fără arme, fără poruncă, fără pâine/ să mă pierd de mine însumi aş vrea/ dar mă urmează viaţa ca un câine.//Doamnă, mergi înaintea mea/ ca un înger cu sabia de lumină/ voi sparge prin beznă cărarea grea/ pas cu pas: ca un viteaz, ca un  drumeţ, ca un tâlhar/după legile acestui negru hotar/ de dibuiri, de încleştări, de viclenie,/până la  capăt. De un cântec noaptea va fi plină/ căile tale  toate duc la lumină”.

Iată însă  că în ”Revista Fundaţiilor Regale” (şi nu ”Revista Fundaţiilor” cum  au fost siliţi s-o boteze retrospectiv cercetătorii literari de azi) găsim  în numărul din 11 noiembrie 1944 un poem de Ion Vinea, intitulat ”Psalm”. Îl reproducem  şi pe acesta: “Doamne, tu eşti cel din urmă gând/ mergi înaintea mea/ când mă cheamă  steaua cea rea/ şi  duşmanul pândind aţintit la  pământ / singur în noaptea exilului  sunt/  fără arme, fără poruncă, fără pâine/ să mă pierd de mine însumi aş vrea/ dar mă urmează viaţa ca un câine. //Doamne, mergi înaintea mea/ ca un înger cu sabia de lumină/ voi sparge prin bezne  cărarea grea/ pas cu pas: ca un viteaz, ca un  drumeţ, ca un tâlhar/ după legile acestui  hotar/ de dibuiri, de încleştări, de viclenie,/ până la  capăt… De un cântec noaptea va fi deplină/ căile tale  toate duc la lumină”.

În continuare Virgil Ierunca ne  oferă explicaţia situaţiei. În clipa în care  revista ”Viaţa românească”  publica un ciclu de poeme de Ion Vinea, poetul se afla la spital, pe patul de moarte. Transfigurarea ”Psalmului” putea fi operată uşor, cum s-a şi întâmplat. “Mai ales că totul era în funcţie de o vocală. Şi cu o vocală se  poate face o ideologie. De ce nu Doamnă în loc de Doamne,  mai ales că în lirismul lui Ion Vinea  intervin deseori şi puternice accente… galante? E drept că a trebuit de schimbat cu desăvârşire titlul. Şi a fost schimbat. ”Psalmul” a devenit ”Lupta”.  Lupta e un titlu actual, rupt parcă din coastă şi din  inspiraţia unui poet oficial. Se ştie doar că poeţii oficiali din RPR luptă cu toţii…”

Poveste cu morală /de citit pe litoral (2)

O tânără doamnă sta în sala de îmbarcare a unui aeroport. Pentru că trebuia să  aştepte câteva ore, îşi cumpără o carte pentru a-i trece timpul mai uşor, şi un pachet de fursecuri. S-a aşezat în fotoliu în sala VIP a aeroportului ca să se poată odihni şi citi liniştită.  Lângă fotoliul unde era pachetul cu fursecuri s-a aşezat un domn, care a deschis o revistă şi  a început să citească. Atunci când doamna a luat cu un gest  obişnuit prima prăjitură, bărbatul a luat şi el una.  Doamna s-a agitat, s-a simţit iritată, dar nu a dat semn de  nemulţumire. S-a gândit:  “Ce tupeu, dacă a-şi fi fost nervoasă l-aşi fi lovit pentru o asemenea  îndrăzneală”. Dar… pentru fiecare prăjitură pe care o lua, bărbatul lua  şi el  una. Asta o înfuria, dar ea nu vroia să provoace o scenă. Când a rămas doar o prăjitură, s-a uitat lung şi s-a gândit: ”Oare ce o să facă nesimţitul ăsta acum?!”.  Bărbatul, luând ultima prăjitură,  o rupe şi îi întinde  o jumătate. Da, o fi prea mult, se gândi femeia cu răutate. Era foarte nervoasă. În clipa când s-a anunţat îmbarcarea, şi-a luat  cartea, lucrurile şi s-a îndreptat spre ghişeul de control. Când a ajuns în salonul avionului şi s-a aşezat la locul ei, şi-a deschis poşeta să-şi caute ochelarii şi… mare i-a fost mirarea: pachetul ei de fursecuri era acolo, neatins! I s-a făcut ruşine. Şi-a dat seama cât a greşit. Uitase că pusese acel pachet în poşetă. Hm, bărbatul împărţise prăjiturile cu ea fără răutate şi fără ură, în timp ce gândurile ei  erau   atât de urâte. Acum… nu există nicio şansă de a-i explica sau de a-i cere scuze…

Morala: Există în viaţă patru lucruri pe care nu le poţi recupera:
Piatra… după ce a fost aruncată.
Cuvântul… după ce e rostit.
Ocazia… după ce ai pierdut-o.
Timpul… după trecerea lui.

…O vacanţă  liniştită, un soare blând la munte, pe litoral – oriunde vă veţi afla  în luna  august!

Antonina Sârbu

http://www.capitala.md/index.php?option=com_content&view=article&id=2227%3Ade-citit-pe-litoral&catid=14%3Acultura&Itemid=15&lang=ro

3 comentarii

  1. Andrei T. says:

    Alteta,
    Fac parte din generatia care a terminat liceul in 1990, imediat dupa Revolutie, si facultatea in 1995, la inceputurile tranzitiei, din randul celor care nu au emigrat, ci au trait cu speranta unei schimbari fundamentale in bine a societatii romanesti. De asemenea, ma numar printre cei cu care ati corespondat despre respectarea valorilor morale fundamentale, despre Jaful national din ultimii 20 de ani si despre ce ar trebui facut pentru insanatosirea societatii romanesti. Doresc sa subliniez inca o data faptul ca spre deosebire de cei de la putere care sunt foarte bine organizati pentru a fura tot ce se poate fura din banii publici (nici nu mai conteaza culoarea politica), noi, cei care credem in ,,Romania altfel” nici macar nu ne cunoastem, decat poate ocazional. Oamenii de bine, cu o anumita constiinta, care au mai ramas in Romania ar trebui sa aiba sansa sa se cunoasca, sa se organizeze si sa actioneze pentru a stopa jaful existent si pentru insanatosirea societatii romanesti.
    Iar momentan nu cred ca exista un loc mai potrivit decat website-ul Altetei Voastre, loc in care ar trebui inserata o interfata in care fiecare dintre noi sa aiba posibilitatea sa introduca adresa proprie de e-mail, selectand judetul si localitatea, urmand ca dupa intalnirile fata in fata sa schimbam si alte date de contact. Este un pas mic insa poate constitui inceputul inchegarii unei miscari care ar putea schimba ceva in Romania.
    Cu deosebita consideratie,
    Andrei T.

  2. Insemnele monarhale traditionale romanesti - elemente de focalizare a identitatii noastre nationale. says:

    .
    Alteta Voastra Regala,
    Daca la editarea net-materialelor cineva considera ca majoritatea cititorilor
    sunt cunoscatori ai ‘atmosferei monarhice’; “actuale si trecute”… simplu,
    ne obstructioneaza in a VA Intelege mesajele.
    .
    Considerati-ne AVR in clasa intaia, primara, inca.
    Va multumim!

  3. Diana Lucia Zotescu says:

    Foarte bun si pilduitor articolul doamnei Antonina Sarbu de la Chisinau. Felicitari!
    prof. Diana Lucia Zotescu

Lasa un comentariu

© 2007-2024 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 53918005
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate