Paul Goma, In Memoriam
|
Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei şi A.S.R. Principele Radu au aflat cu multă tristeţe vestea trecerii la Domnul a disidentului Paul Goma, una dintre figurile emblematice ale rezistenţei intelectuale împotriva dictaturii comuniste. Născut în anul 1935 în judeţul Orhei, din Basarabia, Paul Goma s-a refugiat în Transilvania alături de familia sa, în anul 1944. A fost admis în anul 1954 atât la Universitatea din Bucureşti, cât şi la Institutul de literatură “Mihai Eminescu”, unde a dat piept prigoanei comuniste, în cursul anului 1956, odată cu încercarea de a organiza o manifestaţie de solidaritate cu Revoluţia din Ungaria. După o perioadă de detenţie, primeşte domiciliu obligatoriu în ţară, situaţie care a durat până în anul 1965. Readmis la Universitatea din Bucureşti, în anul 1966 debutează literar, majoritatea scrierilor sale fiind însă cenzurate de regimul comunist, unele fiind însă publicate în Europa occidentală, ca semnale de alarmă faţă de situaţia din România. În cursul anului 1977, Paul Goma aderă printr-o scrisoare la idealurile Chartei 77 a cehilor şi slovacilor, scrisoare care este citită la Radio Europa Liberă. Totodată, adresează o scrisoare de protest către conducătorul comunist, începută prin cuvintele “Domnului Nicolae Ceauşescu, Palatul Regal, Bucureşti”. Pentru a opri valul de simpatie şi camaraderie început în România, regimul îl arestează, eliberându-l la presiunile PEN Clubului internaţional, condus de Mario Vargas Llosa. Tot datorită acestuia, i se permite plecarea în Paris, unde rămâne în exil. În anii de surghiun, Paul Goma a denunţat mereu regimul comunist, arătând prin scrierile sale greutăţile cu care oamenii de acasă se confruntau zi de zi, precum şi caracterul ilegitim al regimului, atrăgându-şi urmărirea constantă şi încercări de eliminare fizică din partea autorităţilor comuniste. |
[…] împotriva dictaturii comuniste”, se menţionează într-un comunicat postat pe site-ulwww.romaniaregala.ro. […]
Ii port o mare stima lui Paul Goma inca din perioada premergatoare expulzarii sale din tara in 1977. Si sunt, de asemenea, mandra ca, in perioada 6- 8 martie 1977, adica imediat dupa cutremur, mi-am adus contributia – modesta, desigur, dar lipsita de sovaire – la vizitarea sa la domiciliul fortat din Bucuresti de catre un grup de ziaristi din Berlinul occidental (adica acea parte a Berlinului care ramasese in Germania Federala), ziaristi condusi de Paul Braun. Il cunoscusem pe Paul in 1973, cand urma sa devin corespondent al U.P.I. la Bucuresti, dar oficialitatile comuniste nu au fost de acord cu deschiderea unui Birou al UPI la Bucuresti. Paul B. si grupul de ziaristi venisera in Romania cu un dublu scop: sa vada si sa fotografieze ororile produse de cutremur, si mai ales sa-l viziteza pa Paul Goma in idea ajutorarii sale sa plece din Romania. Ei, bine, pentru ca Paul Braun si grupul sau sa il poata cauta si vizita pe Paul Goma, eu am preluat, la rugamintea lor, sarcina de a face, pentru ei, toate fotografiile cladirilor mari din centrul capitalei daramate la cutremur, eforturile de salvare a eventualilor supravietuitori de la blocurile Casata, Scala, Dunarea, Barul Continental, blocul de vis-a-vis de Teatrul C. Tanase, Cofetaria Nestor, Blocul O.N.T. Carpati de langa Magazinul “Eva” -ambele ramase in picioare, dar cu parterele puternic afectate – si multe altele. In conditiile in care transportul public era practic inexistent, a trebuit sa parcurg pe jos distante considerabile. Am fost astfel martora directa si de la mica distanta a intregului dezastru produs de cutremur, dar a trebuit sa imi stapanesc groaza, compasiunea fata de semenii mei ce sfarsisera atat de dureros, si sentimentul de neputinta in fata atator suferinte umane, pentru a putea avea forta de a incredinta peliculei situatia de la fata locului. Ulterior, la intoarcerea sa la Berlin, Paul Braun a reusit, gratie acelor fotografii, a notitelor mele care le insoteau, si a propriilor sale relatari in presa, sa sensibillizeze tarile occidentale, care au trimis multe ajutoare pentru Romania si pentru romanii aflati la mare nevoie. Si, asa cum stie toata lumea, curand si Paul Goma si-a castigat libertatea.
Paul Goma a fost un erou anticomunist de mare forta, curaj si verticalitate morala, intr-o societate si un sistem politic pentru care dizidenta era o crima de neiertat. Fie ca amintirea lui sa ramana nestearsa in memoria noastra, cea de acum si din viitor. Dumnezeu sa-l odihneasca vesnic in imparatie Sa !
O pioasa aducere aminte!
RIP!
Paul Goma merita sa aiba funeralii nationale. Bradul care nu s-a indoit niciodata si nici nu s-a frant – chiar daca pretul a fost mare. Ma plec adanc in fata imensei sale consecvente in convingeri. A plecat dintre noi fara a-si fi recapatat cetatenia romana. Inca un mare roman pe care aceasta natiune nu l-a meritat. Mereu, mereu e prea tarziu.
Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace, Paul Goma!
[…] Regală a României a transmis de asemenea ieri următorul mesaj, potrivit unui comunicat dat publicităţii de […]