Imagini din lume

Antonina Sârbu

Ziarul Capitala, Chișinău, 2 iulie 2010

„după  care  eurile noastre, despărţindu-se, devin  muzee pline de amintiri”…

(1) O mână strânsă pumn. Prima oară am o mână strânsă pumn. Niciodată, starea  asta nu a fost a mea.

Apa înaintează,  grădina părinţilor mei  se  transformă în ocean de durere… E cumplit să te uiţi cum apa   înghite  butucul de vie,  zmeura, cartofii, florile… Cui îi pasă de nişte bieţi oameni care fac mereu doi paşi înapoi  ferindu-se din calea  apelor, care înaintează. Azi dimineaţă apa  a ajuns la  stratul de usturoi şi părinţii l-au  smuls  din pământ încă  necopt… Ploi,  ape dezlănţuite, oameni  venind din deal la vale să vadă dacă nu  trebuie să întindă o mână de ajutor… Pe 29 iunie a fost  ziua tatei. A făcut 81 de ani. S-a născut în aceeaşi zi cu Antoine de Saint-Exupery. Şi sora mea s-a născut tot pe 29 iunie. N-au avut cum să se bucure, au  stat şi s-au uitat cum apele înaintau, acoperind  munca lor de astă primăvară… Se uimeau de cât de neputincios este omul în faţa unor ape furioase. Mâna asta strânsă pumn…

(2)  Egal. Sonetul 5. Don Ramon zice că  „după  care  eurile noastre, despărţindu-se, devin  muzee”… Loredan Gâscă  a plecat să câştige o  hrincă de pâine  albă, la nemţi.  E poştaş în unul din cartierele  Berlinului. Are 52 de ani, a părăsit Ţara şi azi  le aduce nemţilor ziare, reviste, scrisori, chitanţe şi cărţi poştale… Astă noapte  n-am putut să adorm. M-am gândit cum să-l ajut pe Loredan,  îl dor picioarele, are o soţie pe care nu o iubeşte, seara vine acasă şi bea vin. E sătul de lucrul lui. Trebuie să-l  ajut, dar cum? Loredan stă în Berlin, iar eu, la Chişinău. Loredan are nevoie de ajutor… Încerc să stăpânesc mâna asta strânsă pumn… Atunci vom fi muzee  când despre Loredan-poştaşul cineva îşi va aminti poate cu bucurie…

(3)  În Italia  o moldoveancă  a fost găsită moartă  în piscina unei vile din Rovato, de către un grădinar. Cauza morţii nu se cunoaşte. Femeia avea 44 de ani şi lăsase acasă trei copii. Nu se dă numele femeii… Citesc ştirea de câteva ori: nimic, niciun detaliu. Ambasadorul încă nu poate da informații despre acest caz… Tot în Italia, într-un spital, muncea un tânăr medic din  Republica Moldova. I-a atras atenţia una dintre paciente, care,  în fiecare zi, de câteva ori, lua stropitoarea, o umplea cu apă şi  stropea florile… Făcea  acest lucru cu atâta străduinţă, încât medicul   a devenit curios.  S-a apropiat şi  a întrebat-o în italiană dacă nu a obosit… Femeia  a răspuns în română “Stropesc  pătlăgelele (rosiile) că n-a plouat demult…”  Medicul  cât nu a căzut: florile pe care le stropea  compatrioata lui erau  artificiale…

(4) Mă cutremur, mă închid  în mine ca o mână strânsă pumn… Sunt locuri pe unde încă nu am  călătorit… Există locuri unde urâtul devine frumos. Unde  unul sacrifică  tot şi primeşte  mai mult. Locuri unde durerea te mistuie,  dar ai puterea să zâmbeşti…  Unde mâna strânsă pumn se desface…