Moment înălţător, strălucitor: Garden Party la Palatul Elisabeta

Săptămânalul regional “Informatorul Moldovei”, 31 mai 2010

http://informatorulmoldovei.ro/un-buhusean-la-garden-party/

Joi, 27 mai, Majestăţile Lor Regale, Regele Mihai şi Regina Ana au oferit un Garden Party în grădina Palatului Elisabeta, pentru a aniversa 50 de ani ai Alteţei Sale Regale Principele Radu al României. A fost un eveniment de o distinsă ţinută, în măsură să ofere invitaţilor exemplul celei mai elevate şi împlinite forme de petrecere sărbătorească, incluzând primirea, deschiderea oficială, cu Onorul Gărzii Regale şi Imnul Regal, prezentarea felicitărilor, un concert în aer liber…

Cu atât mai semnificativă a fost ambianţa acestui eveniment, cu cât el decurge în acelaşi timp cu descompunerea şi diluarea civilizaţei, decenţei vieţii estetice, în lumea actuală românească, ce refuză şi fărâmiţează neîngăduit, etica sărbătorii, inducând motivul bâlciului, până şi la Ziua Naţională. Echilibrul spiritual al unor asemenea momente din viaţă, care pentru mulţi dintre cei prezenţi pot fi nerepetabile, s-a aliniat în grandoarea, rigurozitatea şi solemnitatea progamului oficial – onorul şi imnul. Aceste momente au înfiorat invitaţii preschimbaţi pentru o clipă în stejari neclintiţi, cu sevă înfierbântată de simţirea patriotismului, a autenticului patriotism, încleştat în inima istoriei României. Alura unor bărbaţi adevăraţi, cu o frumuseţe statuară voievodală, cu focul ochilor şi dârzenia inimii eroilor care au urnit istoria din loc, radia la Majestatea Sa, la ASR Principele Radu al României, la Seful Gărzii Regale, un general mândru ca toţi bravii comandanţi de oşti care nu au lăsat România culcată la pământ, la dorobanţii îmbrăcaţi în uniformele în care armata română a traversat Dunărea şi a biruit, alături de cel mai luminos bărbat al istoriei noastre, Principele Carol l şi până la toţi oştenii cu flintele la umăr, îmbrăcaţi în mândra uniformă ostăşească a epocii, oşteni cu umeri voiniceşti, cu spatele drept şi cu mustăţi stufoase şi răsucite, ca ale roşiorilor, dorobanţilor şi cavaleriştilor pictaţi de Nicolae Grigorescu, chiar atunci, în iureşul Războiului de Independenţă! La ASR Principesa Margareta a României iradia toată decenţa, strălucirea, frumuseţea şi nobleţea reginelor Europei, dintr-a cărei viţă vine!

Mi s-a făcut onoarea să fiu invitat la acest eveniment. Altfel, dacă nu a aş fi simţit pe viu toate acestea, nu le puteam înfăţişa. Mi s-a împietrit mâna atunci când mâna care a ţinut sceptrul a strâns-o pe a mea, mi s-a înfocat inima, de înfiorare când Alteţele Lor Regale, Principesa şi Principele au dat, de asemenea, mâna cu mine. Am rămas neclintit ca o stâncă, ascultând Imnul Regal şi comenzile de Onor la Rege.

Au participat personalităţi politice, economice, militare, academice, ilustre personalităţi culturale, de presă, membri ai Corpului Diplomatic acreditaţi la Bucureşti. Printre cei invitaţi s-au aflat şi am conversat cu ei, preşedintele Ion Iliescu, fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, Constantin Bălăceanu Stolnici, Dan Puric… Am conversat şi am făcut schimb de cărţi de vizită şi cu Excelenţa sa dr. Ernesto Pinto-Bazurca Rittler, ambasadorul Republicii Peru. Am purtat, de asemenea, discuţii cu Ivan Patzaichin, Cristian Ţopescu, scriitorul şi jurnalistul Stelian Tănase, actorul Ovidiu Cuncia, prezentator la emisiunea „Vreau să fiu vedetă” maestrul  Sorin Dumitrescu şi cu mulţi alţii. O surpriză plăcută am avut-o întâlnind pe redactorul sef de la Radio Iaşi, dr. în istorie Nicolae Tomescu şi pe interpreta de folclor românesc autentic profesoara Maria Şalaru care s-a fotografiat înfăşurată cu Drapelul Regal şi avea lacrimi în ochi la intonarea imnului. Înfiorată mi-a zis: Este un moment minunat din viaţa mea, unul care mă face să simt mândria şi onoarea de a fi româncă şi de a-i privi pe făptuitorii istoriei moderne a României contemporane. Mă înaripează şi dacă eticheta ar permite aş cânta cu măiastra orchestră care concertează chiar acum <<multi ani traiasca>> pentru ASR Principele Radu. Visez să cânt cândva aici şi eu şi <<boboceii>> şi <<floricelele>> mele!”. Unei mari artiste, cum este Maria Şalaru din Delenii Iaşilor, oricât de târziu, eu cred că „zâna cea bună” îi va împlini voia! Am fost însoţit la eveniment de nepoata mea, Elisabeta Elena Burcă, profesoară de Educaţie muzicală la Liceul Dinu Lipatti din Bucureşti, fostă componentă a Grupului muzical „Acapella”, care, ascultând-o pe Maria  Şalaru, simţea cu ea acelaşi gând şi fior.

Asemenea evenimente aduc strălucire, până în tenebre, omului, răpindu-i orice apăsare sufletească, făcându-l să simtă că palpează istoria, că a intrat în inima istoriei şi este binecuvântat de Dumnezeu, pentru că i-a fost hărăzită minunea de a-i vedea aievea pe făptuitorii ei! A fost o zi de reîntoarcere la clasici, la aroma epocii interbelice a României, înscrisă în rândul unui şir de evenimente cuprinse în proiectul „România – o călătorie regală”. A fost o zi strălucitoare, mirabilă!

Aurel V.  ZGHERAN