După 20 de ani
|
Romulus Dan Busnea Am tot stat şi cumpătat la ceas târziu din noapte, asupra problemelor cu iz de scandal care au zguduit politica românească în ultima vreme. Unele dintre ele, chiar adevărate, grave şi de neiertat în contextul în care, avem parte de o societate tot mai viciată de jocurile de interese care se ţes cu multă dibăcie, în spatele uşilor închise. Tot ce se întâmplă grav în societatea românească, fie că e vorba de politic, economic, social sau cultural (ba chiar şi sportiv), rămâne după nelipsitele scandaluri, la îndemâna celor care ştiu foarte bine să stopeze încă din faşă orice încercare de soluţionare, de eliminare a răului, de sancţionare a celor vinovaţi. După care, atenţia mulţimii este conectată printr-o atentă manipulare mediatică, la alte senzaţionalisme abracadabrante. Degeaba urlă o parte a presei, degeaba apar uneori pe sticlă analişti obiectivi sau jurnalişti care spun lucrurilor pe nume, pentru că oricum, schimbări adevărate şi profunde în evoluţia societăţii noaste, nu se prefigureză prea curând la orizontul şi aşa îngustat de vechile mentalităţi şi manipulări colective. Pentru mulţi dintre cei care ne conduc astăzi, zbaterile, apostrofările sau înjurăturile unora dintre noi, sătui de minciuni şi scandaluri, sânt doar simple frecţii la picior de lemn. Căci, vorba zicalei: “Câinii latră, ursul trece”. Principalele trăsături ale societăţii româneşti de azi, sânt sărăcia şi umilinţa, stări care anesteziază orice dorinţe, care declanşează la nivel mental incapacitate, adormirea curajului şi a nevoii de schimbare, inhibarea conştiinţelor, lehamite. Lumea nu mai priveşte cu speranţă spre viitor, un viitor care nu mai pare unul luminos, ci se anunţă a fi unul sumbru, plin de incertitudini; lumea se gândeşte la cât de greu îi va fi să plătească facturile la întreţinere şi la toate celelalte utilităţi, facturi care îşi vor dilata volumul plăţilor în raport cu scurtarea zilei şi lungirea nopţii, cu creşterea tot mai nestăvilită a preţurilor şi reducerea puterii de cumpărare. Poate că aleşii noştri ar fi trebuit să adopte în primul rând o lege a traiului decent, care să aibă ca efect, debranşarea de la sărăcie şi nu de la căldură, şi o alta, care să protejeze viaţa tinerilor, pensionarilor şi mai nou, a milionului de şomeri – clasa socială cu cea mai rapidă şi mai nedorită ascensiune şi cu cele mai slabe perspective de reabilitare socială şi morală pentru viitorul apropiat. Tot aleşii noştri ar fi trebuit să prezinte şi să pună în aplicare, o strategie de construcţie durabilă a ţării, strategie care, aşa cum spunea Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, “nu poate fi în nici un caz un program politic; ea trebuie să susţină dezvoltarea în chip durabil a României în următorii ani, aşezându-se în prelungirea efortului politic, asociind personalităţi din domeniile economic, militar, politic, cultural, diplomatic, artistic, educaţional şi din mass-media”. Din păcate, până acum ne-am ales doar cu o agricultură de subzistenţă, un turism nerevigorat şi o industrie falimentară, în fapt, cu o politică economică ce a lăsat pe drumuri sute de mii de români, cu şanse minime pentru ei de a-şi reorganiza viaţa, preocupările. Ignoraţi şi umiliţi de o societate mult prea indiferentă şi dezorientată, mulţi dintre români privesc nostalgic spre un trecut pe care şi l-ar dori readus în actualitate; nu sistemul propriu-zis, ci oferta lui profesională şi socială. Pentru situaţia în care ne aflăm acum, la 20 de ani de când tot hotărâm schimbarea, trebuie să le ,,mulţumim” tuturor celor care s-au perindat la putere şi care au făcut posibil ca în tot acest răstimp, progresul să fie transformat în regres, iar promisiunile şi speranţele, în iluzii. Cu care, de altfel, reuşim să ne hrănim, supraveţuind miraculos. |
Daca acest trend, inceput acum 20 de ani, va continua, cred ca nici macar previziunea lui Silviu Brucan, de revigorare a Romaniei dupa 20 de ani de la revolutie, nu se va adeveri. Iar acum 10-15 ani aceasta previziune ni se parea foarte pesimista…
Eu tot sper ca nevoia de schimbare si curajul vor deveni presante in Romania dar cred tot mai mult ca vor izvori din disperare si nu dintr-o dorinta logica de evolutie si progres!
Intr-adevar, constructia Romaniei nu trebuie conceputa ca un proiect politic ci ca o structura de rezistenta ce va trebui sa reziste zeci de ani, pe care politicul sa o accepte ca si conditie de baza pentru o buna guvernare.
Tema mea cea mai mare este ca un nou “1907” mocneste in adancurile fiintei acestui popor si daca nu vom gasi cat mai curand resorturile sa transformam aceasta disperare in energie constructiva, s-ar putea ca si generatiile urmatoare sa plateasca factura impotentei noastre cu varf si indesat!
Monarhia ca stare de spirit
Citind aceste rânduri mă gândesc cu amărăciune la cei 20 de ani irosiţi, când am fi putut să renaştem din propria cenuşă şi să redevenim ce am fost înainte de Război – cea mai abundentă şi mai ieftină piaţă alimentară din întreaga Europă. Iar după 20 de ani de la dezagregarea Lagărului Comunist, când alte ţări vecine sunt deja mult avansate pe drumul integrării şi al monedei unice europene, nu vedem în România decât „un viitor care nu mai pare unul luminos, ci se anunţă a fi unul sumbru” având în vedere „sărăcia şi umilinţa, stări care anesteziază orice dorinţe, care declanşează la nivel mental incapacitate, adormirea curajului şi a nevoii de schimbare, inhibarea conştiinţelor, lehamite”.
Chiar dacă sunt de acord că viitorul pare sumbru, aş observa că există totuşi un licăr de speranţă. Au început să răsară glasuri de intelectuali de marcă, de oameni de afaceri şi de politicieni, care infirmă insinuarea propagandistică potrivit căreia monarhia ar fi doar o iluzie romantică, dimpotrivă sunt tot mai mulţi aceia care încep să înţeleagă monarhia ca stare de spirit, ca forţă imaterială care radiază în primul rând loialitate faţă de sine însuşi, faţă de propria conştiinţă, apoi generozitate şi spirit de răspundere până la sacrificiul suprem. Încep s-o perceapă ca reper al valorii autentice şi ca model de organizarea convieţuirii sociale.
Nu neapărat ca formă de guvernământ, ci ca stare de spirit.
Ca formă de guvernământ, monarhia poate reprezenta cel mult simbolul statalităţii, dar EA pare să fie mult mai mult, observ că începe să fie înţeleasă de mari personalităţi contemporane ca fiind spiritul, forţa imaterială care dă orientare vieţii, aspiraţiilor şi idealurilor oamenilor.
Unii chiar încearcă să-şi facă un capital de imagine din asocierea numelor de rezonanţă ale monarhiilor europene, sub diferite pretexte, cum ar fi recenta invitaţie a preşedintelui Rusiei adresată Regelui Mihai.
Chiar dacă viitorul pare sumbru, după 20 de ani de samavolnicii, am motive să cred că speranţa e vie ca la început.
Desteapta-te romane!
De ceva vreme vorbim de leadership, de trezirea la realitate, de speranta insanatosirii societatii romanesti. Totusi nu putem vorbi de acest lucru pana cand nu vom ajunge la un moment T0 asemanator celui din 22 decembrie 1989 in care vom porni din nou la drum cu sanse egale insa de data aceasta intr-un stat de drept, reglementat, in care institutiile acestuia functioneaza. Ori pentru a ajunge din nou la acest T0 trebuie recuperate toate resursele furate din decembrie 1989 si pana in prezent de oportunistii metamorfozati peste noapte in capitalisti verosi care au calcat peste lege si morala in vederea imbogatirii rapide, iar cei vinovati sa raspunda pentru faptele lor.
Sa nu uitam ca majoritatea averilor postdecembriste s-au format prin transferul de proprietate ale unor societati profitabile catre oportunisti (atribuire preferentiala de pachete majoritare de actiuni) si prin ,,capusarea” resurselor nationale (drumuri forestiere sau petroliere, deratizari ale unor giganti industriali, instalarea de fibra optica pentru telecomunicatii, asfaltarea drumurior, informatizarea unitatilor administrative de stat, etc., prin comenzi date de institutii de stat catre grupuri de interese la niste preturi fabuloase), in fapt furt calificat.
Vinovati de aceste lucruri sunt atat cei care au oferit mita pentru a avea acces la aceste resurse cat, mai ales, reprezentantii institutiilor de stat fara de care nu ar fi putut avea loc acest JAF CALIFICAT, in fapt subminarea economiei nationale.
Vorbim de insanatosirea morala a societatii romanesti, de un nou inceput, de normalitate, de dreptate, insa toate acestea nu pot deveni realitate daca nu vom face ,,curatenie generala”. Vrem insa sa facem acest lucru, avem cu cine sau ne complacem in statusul ,,cainii latra, caravana trece”?
Desteapta-te romane in al 12-lea ceas!
Sa nu uitam ca in 1989 eram o tara solvabila din punct de vedere economic, fara datorii, cu o industrie si o agricultura care trebuiau optimizate, nu distruse. In cei 20 de ani trebuia sa optimizam, sa ne folosim de avantajele reale pe care le aveam, nu sa distrugem. Dar nu s-a dorit…
In comentariul 4, Daniel Popescu ,scrie;
“Sa nu uitam ca in 1989 eram o tara solvabila din punct de vedere economic, fara datorii, cu o industrie si o agricultura care trebuiau optimizate, nu distruse. In cei 20 de ani trebuia sa optimizam, sa ne folosim de avantajele reale pe care le aveam, nu sa distrugem. …”
Intradevar Romania a fost o tara bine dezvoltata in multe domenii si cu programe educative ce au expus in intreaga lume personalitati cu abilitati si profesii de inalta calificare in toate domeniile si se vede din realizarile pe care unii le au facut si ramin o istorie!Dar este trist ca multi au uitat de bunul moral si au abuzat sistemul distrughind ce altii au faurit in o generatie sau doua!Au distrus foarte multa industrie si partea agricola prin ceea ce vedem azi !Si chiar sistemul educational a ajuns intr-o stare jalnica,pierzind liceile de profil ,scolile profesionale si chiar multe alte institutii ce au fost rezultatul calificarii clasei muncitoresti intr-un mod profesional !Multi realizeaza in ce s-a greshit ,insa timpul poate sa rezolve problema alaturi de persoane sincere si cu capacitate de restabilire a sistemului!!Insa e nevoie de un mare sacrificiu si trebuie sa se inteleaga ca disproportionarea intre salariile de productie si cele politice sa nu fie cum sint !Muncitorul sa fie apreciat ,educat in conditii umane si stimulat pentru rezultate bune!Sa nu se uite de o colaborare reciproca intre politician si muncitor!Si cei din parlament si conducere sa fie un exemplu in sarcina primita fara sa abuzeze sistemul !!Munca voluntara ar trebui sa fie inteleasa si expusa !Eliminindu-se servitorii si alti subalterni care sint pe linga fiecare parlamentar !Fiecare poate sa ishi conduca masina si sa ishi serveasca cafeaua sau masa fara sa fie o persoana platita in plus si consumind o parte financiara din bugetul care in cei 20 de ani a devenit in minus cu chit? Si de ce?Fiecare trebuie sa inteleaga in ce consta principiul moral si de cetatean al unei tari indiferent unde se gaseste!!Daca cineva se gaseste in o pozitie mai presus dechit semenul sau trebuie sa inteleaga respectul reciproc si buna organizare pentru succes si realizarea confortului de care toti trebuie sa beneficieze!Si in loc de insucces sa se ajunga la prosperitate si realizari de valoare si o viata plina de fericire atit pentru cel mic ,chit si pentru cel in virstra!Atit pentru muncitor ,chit si pentru o persoana de afaceri ,una politica sau una din ori ce alt mediu!!!Pentru toate acestea e nevoie de sinceritate,o buna organizare si o balansare in salarizare si responsabilitate!Exemplul albinilor care formeaza un stup si fiecare ishi cunoaste rolul in stupul faurit!!!Iar cu trintorii fiecarui stup stim ce se intimpla si la ce se ajunge !!!Speram ca nu mai este nevoie de un Vlad Tepes sau alte persoane ce ne au ramas scrise in istoria patriei !Avem nevoie de unitate,sinceritate si persoane cu un bun moral care inteleg mesajul:”Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel”