Trezirea la realitate
Romulus Dan Busnea “Somnul raţiunii naşte monştri”, spunea în urmă cu vreo 200 de ani celebrul pictor spaniol Francisco de Goya, lansând un avertisment memorabil, care a marcat istoria umanităţii. Şi pentru ca imaginea şi sensul profund al cugetării să vă aducă şi mai aproape de zilele noastre, iată un foarte scurt fragment dintr-un interviu realizat cu ani în urmă, cu regretatul poet Ştefan Augustin Doinaş: “Am scris numai o singură dată că, datorită unui mic joc de cuvinte, somnul raţiunii poate fi citit în cheie politică şi aplicat la starea societăţii româneşti de astăzi. Această societate pare a ilustra în prezent un regretabil – poate chiar fatal – somn al naţiunii care la rândul său naşte monştri. Toate alegerile de până acum, indică prin rezultatele lor, o dovadă îngrijorătoare în acest sens. “Reciclarea” comuniştilor de ieri, precum şi ale altor categorii din fostul aparat de stat şi care acum ocupă poziţii importante în toate domeniile, este un alt exemplu la fel de alarmant. Lipsa de eficienţă a Justiţiei române a permis, de asemenea, ca infractori de drept comun, dar şi escroci politici, să aibă un rol nefast în societate. Este limpede că poporul român traversează o perioadă tristă a istoriei sale; el nu s-a ‘trezit’ încă dintr-un somn politic şi moral care-l împiedică să facă istorie adevărată. Imnul nostru naţional, Deşteaptă-te române, sună în pustiu, şi astfel pare mai mult o amară batjocură, decât un stimulent entuziasmant”. În România de după aşa zisa revoluţie, atât cugetarea lui Goya, cât şi concluzia lui Ştefan Augustin Doinaş, bântuie şi acum asupra acestei ţări care, ca şi altele din Estul Europei, a fost după căderea comunismului un teren pe care s-a aplicat un capitalism sălbatic, voit nereglementat, în care s-au reparcurs greşeli pe care ţările vestice le-au depăşit cu câteva decenii în urmă. Aceasta, în folosul foştilor activişti de frunte, metamorfozaţi peste noapte în capitalişti convinşi, patroni de fabrici şi bănci. “Scrisoarea celor şase”, unul dintre documentele de bază ale revoluţiei din 1989, elaborat de reprezentanţi ai generaţiei dinozaurilor de partid, a reuşit într-adevăr să-l discrediteze pe Ceauşescu în ochii opiniei internaţionale dar, mai ales, a legitimat operaţiunea masivă de transfer a puterii din perioada post-totalitară, în mâinile exponenţilor aparatului comunist. S-a realizat astfel democratizarea prin comunişti, printr-o manipulare asiduă a mulţimilor şi conştiinţelor care treptat au devenit nepăsătoare şi deznădăjduite, lipsite de cel mai elementar simţ civic. Vechea gardă comunistă şi-a făcut pe deplin datoria, îndeplinindu-şi rolul de a împăca generaţiile comuniste, dincolo de comunism şi de a pregăti o nouă structură politică, provenită dinlăuntrul sistemului şi menită să asigure tranziţia şi să anihileze soluţiile alternative anticomuniste. Am intrat cu toţii într-un început nou, marcat însă de matricea gândirii comuniste, cu toate inflexiunile ei, fapt care se poate vedea cu ochiul liber la toţi conducătorii noştri de după revoluţie, inclusiv la preşedintele actual, care vrea să se impună pete tot, să deţină puterea totală. Am revăzut zilele trecute, momentul în care unul dintre fondatorii comunismului românesc a luat atitudine împotriva lui Ceauşescu, la Congresul al XII-lea al PCR, din 1979. A fost probabil unul dintre momentele cruciale care ar fi putut schimba ceva în orânduirea şi mentalitatea românilor de atunci, dar poziţia lui Pârvulescu a rămas una singulară, sortită eşecului. Atunci, lumea n-a vrut să vadă adevărata realitate şi l-a reales pe Ceauşescu în urale, aplaudând şi ovaţionând la comandă, “nobilele idealuri comuniste”. Să ne reamintim aşadar, că somnul raţiunii naşte monştri şi că, aşa cum spunea Octavian Paler, “dacă somnul raţiunii naşte monştri, somnul dialogului naşte dogme. Iar dogmele sfârşesc totdeauna prin a înăbuşi ceea ce pretind că sacralizează”. Iar aceşti monştri au fost creaţi de societatea noastră adormită, care are acum obligaţia să se trezească, pentru că uitarea unor greşeli duce iminent la repetarea lor. Altfel, riscăm să rămânem în acelaşi punct al istoriei. |
Înca o data ma lasati fara cuvinte. Toate aceste pareri ar trebui sa fie motiv de dezbatere pe toate canalele din România. Dar bineînteles ca monstrii nu vor ca natiunea sa iasa din acest somn iar ei controleaza majoritatea televiziunilor. Dar, asa cum spunes si ASR Principele Radu în emisiunea de pe blog, tot mai multi români prefera sa se informeze prin internet si poate încet ne vom trezii.
Sa dea Dumnezeu ca asa sa fie!
Ca întotdeauna domnul Busnea ne oferă o succintă dar remarcabilă analiză. Cred totuşi că se poate da şi o altă interpretare frazei
„…printr-o manipulare asiduă a mulţimilor şi conştiinţelor, care treptat au devenit nepăsătoare şi deznădăjduite, lipsite de cel mai elementar simţ civic.”
Eu n-aş spune „nepăsătoare”, şi nici „deznădăjduite”, ci mai degrabă aş observa că mulţimile s-au retras într-o stare latentă de aşteptare, ele aşteaptă să apară un conducător vizionar. Întotdeauna mulţimile au avut nevoie de un conducător, un lider cu viziune. Din istoria recentă să ne amintim doar de Martin Luther King, de Mahatma Gandi, de Nelson Mandela, lideri care au schimbat istoria lumii, care au animat energiile latente ale mulţimilor promovând totodată principiul nonviolenţei.
.
E drept că la noi e mai complicat. Pentru că la noi samavolniciile nu se spun, nu se discută, ele se înfăptuiesc. În pofida legii, care le condamnă, şi a atitudinii oficialilor, care le înfierează. Aşa încât mulţimile, care şi ele condamnă şi înfierează samavolniciile, sunt aduse în trena oficialilor, se creează iluzia solidarităţii cu conducerea oficială.
Asta este manipularea: partidul care înfierează demagogia celorlalţi, apoi preşedintele care înfierează demagogia partidului pe care însuşi l-a creat (şi care-i urmează întocmai instrucţiunile), apoi „elitele oportuniste” şi „presa aşişderea” care laudă fără scrupule înfierările demagogice.
La noi e mai complicat… Pentru că populaţia (infiltrată masiv de agenţi după metode preluate de la regimul anterior) este dezbinată, este incitată la intoleranţă, la neîncredere, este intimidată prin abuzurile de la locul de muncă, prin ameninţări şi procese înscenate, prin hotărârile sfidătoare de achitare în justiţie, etc. În plus „beneficiem” de excesul de toleranţă, blândeţe şi neimplicare al democraţiilor occidentale în pofida apartenenţei noastre la Uniunea Europeană şi NATO.
Cred că, de fapt, aceştia sunt duşmanii reali ai românilor – dezbinarea, neîncrederea, intoleranţa, frica de orice, laşitatea, lucruri care se traduc prin neimplicare şi prin nemărturisirea speranţei în izbânda binelui colectiv.
Corupţia s-a întins ca o pecingine şi proliferează numai pentru că i s-a oferit un teren favorabil de dezvoltare. Acest teren ar trebui asanat. Şi doar atunci vor dispare, de la sine, racilele care azi ne înspăimântă.
.
Şi aş mai avea o scurtă observaţie:
România „a fost după căderea comunismului un teren pe care s-a aplicat un capitalism sălbatic, voit nereglementat, în care s-au reparcurs greşeli pe care ţările vestice le-au depăşit cu câteva decenii în urmă.”
.
Ceea ce se petrece la noi, eu nu aş numi capitalism, ci doar un pretext pentru anarhie şi jaf, fără reguli, în scopul înavuţirii odraslelor fostei nomenclaturi. Anarhie tolerată (uneori chiar încurajată) de Occident pentru a se consolida (cred eu) voinţa politică a despărţirii de comunism, pentru a se întreţine mobilul desprinderii de comunism. Ceea ce s-a reuşit din plin, căci nimeni din elita conducătoare nu mai doreşte azi comunismul faţă de alternativa confortabilă a înavuţirii prin instaurarea legală a corupţiei instituţionalizate. De altfel tot aşa se întâmplă şi în Rusia şi în celelalte state foste comuniste.
Desteapta-te romane!
De ceva vreme vorbim de leadership, de trezirea la realitate, de speranta insanatosirii societatii romanesti. Totusi nu putem vorbi de acest lucru pana cand nu vom ajunge la un moment T0 asemanator celui din 22 decembrie 1989 in care vom porni din nou la drum cu sanse egale insa de data aceasta intr-un stat de drept, reglementat, in care institutiile acestuia functioneaza. Ori pentru a ajunge din nou la acest T0 trebuie recuperate toate resursele furate din decembrie 1989 si pana in prezent de oportunistii metamorfozati peste noapte in capitalisti verosi care au calcat peste lege si morala in vederea imbogatirii rapide, iar cei vinovati sa raspunda pentru faptele lor.
Sa nu uitam ca majoritatea averilor postdecembriste s-au format prin transferul de proprietate ale unor societati profitabile catre oportunisti (atribuire preferentiala de pachete majoritare de actiuni) si prin ,,capusarea” resurselor nationale (drumuri forestiere sau petroliere, deratizari ale unor giganti industriali, instalarea de fibra optica pentru telecomunicatii, asfaltarea drumurior, informatizarea unitatilor administrative de stat, etc., prin comenzi date de institutii de stat catre grupuri de interese la niste preturi fabuloase), in fapt furt calificat.
Vinovati de aceste lucruri sunt atat cei care au oferit mita pentru a avea acces la aceste resurse cat, mai ales, reprezentantii institutiilor de stat fara de care nu ar fi putut avea loc acest JAF CALIFICAT, in fapt subminarea economiei nationale.
Vorbim de insanatosirea morala a societatii romanesti, de un nou inceput, de normalitate, de dreptate, insa toate acestea nu pot deveni realitate daca nu vom face ,,curatenie generala”. Vrem insa sa facem acest lucru, avem cu cine sau ne complacem in statusul ,,cainii latra, caravana trece”?
Desteapta-te romane in al 12-lea ceas!
E greu ( daca nu imposibil ) de crezut ca in urmatorii ani vom asista la o renastere nationala, care sa ne dea speranta ca Romania va inceta sa mai fie o tara dintre cele mai corupte din lume, cu oameni fara caracter si total neseriosi ( nu ma refer nu la toti, desigur, dar la o buna parte da ), ci locul unde o Natiune este preocupata in mod serios de trecutul, prezentul si – mai ales – viitorul sau .Cauza situatiei de astazi – trimiterea in inchisori a elitei romanesti dupa ajungerea la putere a comunistilor, unde majoritatea celor care formau aceasta elita ( si ma refer aici la oameni de cultura, militari, fete bisericesti, politicieni, tarani etc ) au murit, dupa indurarea unor torturi si chinuri pomenite doar pe vremea prigonirii crestinilor de catre romani.Efectul – o societate dezbinata, fara valori si principii, total materialista, fara de respect pentru istoria tarii si a inaintasilor.