Catedrala ortodoxă din Turnu-Severin

Mâine, duminică 21 martie 2010, la emisiunea “Universul credinței” de la TVR1 va fi transmisă, în intervalul orar 7.10-7.45, o nouă rubrică din seria “Nimic fără Dumnezeu”.

Emisiunea poate fi privită în același timp la TVR Internațional și pe situl internet.

În a doua săptămână a rubricii “Nimic fără Dumnezeu”, dedicată ctitoriilor legate de Familia Regală, voi vorbi despre Biserica Grecescu din Turnu-Severin.

Biserica a fost ridicată în anul 1868 de familia boierului Grecescu. Ioana și Ioan Grecescu, doi importanți filantropi ai locului, au construit și un spital, în apropierea bisericii. Gheorghe Tătărăscu a realizat, în anul 1872, o remarcabilă operă de artă, pictând pereții interiori ai lăcașului de cult. Lucrarea s-a făcut cu ajutorul lui Gheorghe Poenaru, al doilea filantrop care își leagă numele de acest edificiu.

Biserica Grecescu a devenit catedrală ortodoxă în anul 1884. Lăcașul ortodox de cult are hramul în ziua Sfântului Ioan Botezătorul. Mai multe detalii despre această ctitorie puteți citi la adresa http://www.parohie.ro/biserica_grecescu.html

Fotografie de pe situl http://www.episcopiaseverinului.ro/

Regele Carol I a fost pentru toată viața legat sufletește de Turnu-Severin, locul unde a pus pentru prima oară piciorul în România. Biserica Grecescu a fost construită la doi ani de la sosirea în țară a lui Carol I. Aceasta arată limpede interesul viitorului rege și încurajarea pe care a dat-o boierului Grecescu pentru construirea unui lăcaș ortodox la Turnu-Severin. Regele Carol I a angajat arhitectul Capitalei, iar biserica a fost proiectată după modelul celei de la Curtea de Argeș.

După cum se știe, domnitorul Carol a ajuns în țara sa de adopție după o călătorie aventuroasă, de la Sigmaringen pâna la Turnu-Severin. Vaporul în care suveranul călătorea, alături de Brătianu, a trecut de Porțile de Fier la 8 mai 1866, iar la ora patru după-amiază Carol I a văzut drapelul românesc fluturând la Turnu-Severin. Principele suveran a intrat în capitala țării la 10 mai 1866.

Carol devine Suveran al Principatelor Române Unite cu drepturi ereditare, prin plebiscit, la 20 aprilie 1866. Coincidența face ca 20 aprilie să fie exact ziua de naștere a principelui Carol, care devine domnitor al Principatelor Române Unite în ziua în care aniversa 27 de ani.

Aș vrea să amintesc contextul în care a avut loc întemeierea unor lăcașuri de cult ortodoxe, în acele timpuri, pentru a înțelege mai bine semnificația culturală și geopolitică a acestor fapte.

În anul alegerii lui Carol I ca Domnitor  al Principatelor Unite Române a intrat în vigoare o nouă Constituție. A fost un gest definitoriu pentru statul român modern. Articolul 1 din Constituția anului 1866 suna astfel: „Principatele Unite Române constituiesc un singur stat indivizibil, sub denumirea de România”.

Este lesne de înțeles cât de important a fost să se consolideze, repede și profund, tânărul și temerarul stat european în următorii ani. Construirea de biserici, spitale, școli, biblioteci, unități militare moderne, primării, a fost o cale unică de a da Statului instrumente puternice de afirmare și profesionalizare instituțională.

Viziunea și perseverența lui Carol I a făcut posibil următorilor pași, declararea Independenței, la 1877, apoi la proclamarea Regatului României, în anul 1881.

Cu acea ocazie, prim-ministrul Ion Brătianu a spus:

“Forța morală și materială a noului Regat o vom căuta acolo unde ea există: în practicarea cu sfințenie a regimului constituțional, în dezvoltarea resurselor noastre, în completarea organizării noastre sociale și economice, în fine, în continuarea unei politici leale și oneste menținând cele mai bune relații cu toate Puterile și inspirând o egală încredere, ca și în trecut. Aceasta este semnificația, acesta este scopul Regatului Român. Astfel l-au înțeles Corpurile legislative, astfel l-au votat în unanimitate, de care Românii au dat de multe ori dovadă că o pot avea pentru orice faptă mare și națională”.

De altfel, în întreaga sa domnie de 48 de ani, Carol I a fost preocupat de construcția instituțională, atât la propriu cât și la figurat.