Ne cunoaştem zilele naţionale?

Zilele trecute vorbeam cu Ioan-Luca Vlad, tânăr avocat și colaborator, încă din vremea studenției, cu Casa Majestății Sale, despre confuzia identitară în care trăim:

Suntem pe punctul de a amputa Statul român, prin eliminarea uneia dintre Camerele Parlamentului, deși neajunsurile din viața instituțională pe care le invocăm au o cu totul altă cauză.

Am modificat Ziua Națională, Imnul de Stat, stema, drapelul, așa cum ne-a “aranjat” mai bine într-un anume moment, fără să ne gândim o clipă ce repercusiuni grave poate avea aceasta, în raportul nostru cu lumea și cu noi înșine.

Nu avem decât una sau două instituții ale Statului care funcționează în clădirile construite, în ultimele două secole, special pentru ele. Aceasta în condițiile în care majoritatea clădirilor istorice ale sus-numitelor instituții există și astăzi.

Totul este inventat sau reinventat, în funcție de interese, fantezii sau, pur și simplu, ca urmare a unor manifestări de diletantism.

Ioan-Luca Vlad mi-a spus că a cercetat amănunțit fenomenul irațional și aleatoriu al stabilirii zilelor naționale, în epoca post-decembristă. El mi-a promis că va contribui la blogul meu cu un text detaliat, pe această temă.

Am primit eseul dlui Vlad și mă grăbesc să vi-l împărtășesc. Sper să vă intereseze și să vă incite la comentarii.

Ne cunoaştem zilele naţionale?
O incursiune în lumea plină de surprize a celor 51 de sărbători oficiale

Ioan-Luca Vlad
Avocat

În copilărie, am fost mereu necăjit de faptul că niciodată nu ştiam dinainte când urmau să aibă loc evenimente publice, cu muzică de fanfară şi demonstraţii militare, lucruri care pe atunci mă atrăgeau mult. Aşa că mult timp mi-am dorit să am o agendă completă cu zilele de sărbătoare oficială, cele marcate, sau care ar trebui marcate, prin evenimente publice care să ne aducă aminte de valorile sociale şi identitare pe care Statul le promovează.

Iată că, în sfârşit, mi-am împlinit visul. Nu a fost deloc uşor, şi am avut multe de învăţat. Pentru început, mă aşteptam să găsesc cel mult şapte, poate opt sărbători proclamate la nivel naţional. Am găsit 51, şi mare mi-a fost mirarea să nu găsesc printre ele cele la care mă aşteptam.

Să începem cu sărbătoarea naţională. „Ziua Naţională a României este 1 Decembrie,” proclamă Constituţia în articolul 12 alineatul 2. Măcar atât e clar. Este ziua Proclamaţiei de la Alba Iulia, prin care se cere Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat. Lăsând la o parte faptul că la fel de bine putea fi aleasă ziua de 11 Decembrie, respectiv ratificarea acestei Uniri de Regele Ferdinand, ştim totuşi că aceasta este o Zi Naţională. Mai departe însă lucrurile se complică.

Cele 51 de sărbători naţionale

Cine are răbdarea să parcurgă actele normative în vigoare va descoperi o pleiadă de zile, mai mult sau mai puţin evidente, care, se pare trebuie sărbătorite la nivel naţional, de către toate autorităţile de stat, sau cel puţin la nivel de ramură de activitate. Există două tipuri de acte care reglementează Zile Oficiale, şi asta pentru că nu există şi o normă generală care să spună cine, cum şi de ce poate institui asemenea celebrări. Astfel, avem multe Legi formate din două articole, în sensul că „se instituie ziua ….” şi „autorităţile publice, posturile de televiziune şi societatea civilă vor organiza evenimente şi programe adaptate zilei ….”

Dacă România ar fi o ţară vestită pentru respectarea legilor, pletora de zile oficiale ar fi într-adevăr o povară asupra bugetului de stat, şi ar crea un adevărat Calendar laic. Faptul că nu am auzit de majoritatea celor 51 de zile arată de fapt că ele au fost create pentru un singur an, sau poate pentru 2-3 ani, dar în nici un caz nu este o dovadă de trăinicie, necesară oricăror simboluri naţionale.

De ce 51? Am numărat doar acele zile reglementate prin Legi şi Hotărâri de Guvern. Am eliminat, deci, din această enumerare, zilele oraşelor şi judeţelor, zilele ramurilor de activitate, zilele armelor militare şi, desigur, aniversările instituite de organizaţii private. Astfel, cele 51 de zile pot fi considerate „naţionale” în sensul că Guvernul sau Parlamentul le-au proclamat ca fiind sărbători obligatorii pentru toţi românii, sau cel puţin pentru aparatul administrativ de stat.

Lista celor 51 de sărbători se găseşte la sfârşitul articolului, însoţită de comentarii. Câteva exemple nu strică: Ziua NATO în România; Ziua Naţională a Tineretului; Ziua Adolescentului; Ziua Întreprinzătorilor din România; Ziua împotriva Violenţei asupra Copilului; Ziua Statisticianului; Ziua Metrologiei; Ziua Solidarităţii Naţionale Împotriva Dictaturii etc.

Ceea ce se observă din listă este un eclectism ridicat al acestor zile. Dacă ar fi să le împărţim, am putea construi două categorii clare, anume Zilele Ordinelor Naţionale şi Zilele Ocupaţiilor, şi o a treia care nu are nici un sens. Însă, referindu-ne strict la Ocupaţii, legislatorul poate fi acuzat de părtinire, căci acestea au fost alese fără un criteriu clar. De ce nu există oare ziua medicilor, dar există ziua metrologilor? De ce nu există ziua artiştilor, dar există ziua inginerilor?

Marile Zile absente

Ceea ce mai surprinde din listă sunt marii absenţi. La cunoştinţa mea, nu există în prezent o Lege sau măcar o Hotărâre de Guvern care să proclame una din următoarele zile ca Sărbători, deşi acestea sunt cele care pe care le vedem sărbătorite în fiecare an: 24 ianuarie, Ziua Unirii; 1 Martie, Mărţişorul; 1 Mai, Ziua Muncii; 1 Iunie, Ziua Copilului; 25 Octombrie, Ziua Armatei.

Dacă 1 martie, 1 mai şi 1 iunie le-am putea denumi deja „populare” în sensul că au intrat în cultura tuturor, Mica Unire este precursorul fără de care Statul Naţional Unitar nu s-ar fi putut îndeplini. Să fie oare o omisiune voită?

Armata ca păstrătoare a valorilor

Nu sunt o persoană militaristă. Însă, am fost plăcut surprins să văd că, printr-un simplu Regulament Militar se arată discernământul necesar în alegerea sărbătorilor naţionale. Iată ce spune Regulamentul R.G. 4 al Onorurilor şi Ceremoniilor Militare:

Art. 29: Simbolurile naţionale – Stema Ţării, Drapelul României, Ziua Naţională a României, Sigiliul Statului şi Imnul Naţional al României – exprimă respectul faţă de valorile României, dragostea de patrie a românilor, unitatea naţională, independenţa şi integritatea statală. Stema Ţării, Drapelul României, Ziua Naţională, Sigiliul Statului şi Imnul Naţional al României i-au unit şi îi unesc pe toţi românii din ţară şi de pretutindeni, sunt însemne durabile ale identităţii istorice şi culturale, ale demnităţii şi onoarei poporului român.

Nimic mai clar.

Iar în Art. 7 litera c) se arată că Sărbătorile Naţionale sunt:
−    1 Decembrie, Ziua Naţională a României;
−    9 Mai, Ziua Independenţei de Stat a României;
−    24 Ianuarie, Ziua Unirii;
−    Înălţarea, Ziua Eroilor;
−    25 Octombrie, Ziua Armatei Române;
−    26 Iunie, Ziua Drapelului Naţional; şi
−    29 Iulie, Ziua Imnului Naţional.

10 Mai ca Zi Naţională

Să luăm enunţul: „10 Mai este o sărbătoare de Stat a României.” Veţi putea crede a) că este un vis frumos al monarhiştilor; sau b) că a fost o sărbătoare dar nu mai este. Probabil nu ştiti că, prin Legea 77/1999 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 11/1998 (republicată), ziua de 10 Mai este proclamată ca Zi a Ordinului Naţional „Steaua României.”

Cu alte cuvinte, cea mai înaltă distincţie a Republicii Române este sărbătorită de Ziua Monarhiei! Cei mai înalţi şi merituoşi oameni ai Republicii Române sărbătoresc an de an Ziua Monarhiei!

Să fie oare o încercare de „republicanizare” a sărbătorii? Sau nu cumva este o admitere a faptului că Republica duce o lipsă acută de simboluri puternice, trebuind să „împrumute” de la Monarhie. Rămâne să apreciaţi…

Cele 51 de Sărbători Oficiale ale României, comentate

25 Martie – Ziua Poliţiei Române (Legea 218/2002). Aceasta se suprapune peste Ziua Internaţională a Comemorării Victimelor Sclaviei şi Comerţului Transatlantic cu Sclavi proclamată de ONU prin Rezoluţia A/RES/62/122. S-ar fi putut găsi o coincidenţă mai fericită;

03 Aprilie – Ziua Jandarmeriei Române (Legea 550/2004);

Prima Duminică din Aprilie – Ziua NATO în România (Legea 390/2004). Anul acesta se suprapune peste Ziua Internaţională pentru Conştientizarea Minelor şi Asistenţa în Acţiuni de Deminare, adoptată prin Rezoluţia ONU A/RES/60/97, ceea ce nici nu este prea departe de activităţile NATO;

07 Aprilie – Ziua Mondială a Sănătăţii, proclamată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHA/A.2/Res.35) şi preluată de România prin HG 224/1999, un exemplu de bună practică;

08 Aprilie – Sărbătoarea Etniei Romilor din România (Legea 66/2006);

18 Aprilie – Ziua Ordinului „Meritul Agricol” (Legea 267/2004), este de fapt ziua primei instituiri a Ordinului în perioada Monarhiei;

22 Aprilie – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Ziua Ordinului „Virtutea Militară” (Legea 459/2002). Se întâmplă să se suprapună pe Ziua Internaţională a Mamei Pământ adoptată prin Rezoluţia A/RES/63/278;

28 Aprilie – Ziua Ordinului „Serviciul Credincios” (Legea 543/2001 şi OUG 105/2000). Aniversează prima sa instituire în perioada Monarhiei. Se suprapune peste Ziua Internaţională pentru Siguranţă şi Sănătate la Lucru a Organizaţiei Internaţionale a Muncii;

29 Aprilie – Ziua Veteranilor de Război (HG 1222/2007);

Prima Duminică din Mai – Ziua Mamei (Legea 319/2009). Anul acesta cade în 2 Mai, alături de:

2 Mai – Ziua Naţională a Tineretului (Legea 425/2004) şi Ziua Ordinului „Meritul Sportiv” (Legea 9/2003). Un prim exemplu de suprapunere absurdă. Sau poate de pe atunci legiuitorul s-a gândit la comasarea Ministerelor Tineretului şi Sportului;

A Doua Duminică din Mai – Ziua Tatălui (Legea 319/2009). Anul acesta cade în 9 Mai, alături de:

9 Mai – Ziua Adolescentului (Legea 197/1997) şi Ziua Independenţei de Stat a României. Nu vreau să supăr pe adolescenţi, dar sunt foarte privilegiaţi. Pe de o parte, au două zile la o săptămână distanţă; anul acesta ambele cad odată cu zilele părinţilor lor, şi Ziua Independenţei de Stat a României nu are o Lege care să o proclame, pe când Ziua Adolescentului are. Să fie România atât de îndrăgostită de tineri? M-aş bucura…

10 Mai – Ziua Ordinului Naţional „Steaua României” (Legea 77/1999 şi OUG 11/1998, republicată);

Înălţarea – Ziua Eroilor (Legea 379/2003). Anul acesta cade în 13 Mai;

Ultima Duminică din Mai – Ziua Întreprinzătorilor din România (HG 546/1992). Anul acesta cade în 30 Mai;

5 Iunie – Cea mai aglomerată zi oficială. Este Ziua Învăţământului (Legea 289/2007), dar şi Ziua împotriva Violenţei asupra Copilului în România (Legea 497/2006). Adică, „învăţători, nu bateţi copiii!” Sau „prin educaţie, mai puţină bătaie!” Pe deasupra, mai este şi Ziua Ordinului Naţional „Pentru Merit” (şi nu doar în învăţământ) (Legea 542/2001 şi OUG 104/2000), fiind ziua instituirii acestuia în Monarhie, dar şi Ziua Mondială a Mediului, proclamată de ONU prin Rezoluţia A/RES/2994 (XXVII);

26 Iunie – Ziua Tricolorului (Legea 96/1998). Se suprapune peste Ziua Internaţională împotriva Abuzului de Droguri şi Traficului Ilicit, proclamată prin Rezoluţia A/RES/142/112;

Prima Duminică din Iulie – Ziua Justiţiei (HG 384/1994). Anul acesta cade în 4 Iulie;

A Doua Duminică din Iulie – Ziua Statisticianului (HG 592/2002). Anul acesta cade, destul de potrivit, în 11 Iulie, odată cu Ziua Mondială a Populaţiei, stabilită prin Decizia Programului pentru Dezvoltare al Naţiunilor Unite 89/46;

19 Iulie – Ziua Ordinului „Meritul Cultural” (Legea 8/2003);

20 Iulie – Ziua Aviaţiei şi Ziua Ordinului „Virtutea Aeronautică” (Legile 382/2004 şi 460/2002). Din nou, Armata are şi logică;

24 Iulie – Ziua Poliţiei de Frontieră Române (OUG 104/2001);

29 Iulie – Ziua Imnului Naţional (Legea 99/1998);

15 August – Ziua Marinei Române şi Ziua Ordinului „Virtutea Militară” (Legile 382/2004 şi 461/2002);

1 Septembrie – Ziua Diplomaţiei şi Ziua Ordinului „Meritul Diplomatic” (Legea 572/2004);

A Doua Duminică din Septembrie – Ziua Metrologiei (HG 879/2001). Anul acesta cade în 12 Septembrie;

13 Septembrie – Ziua Pompierilor din România (HG 492/1997);

14 Septembrie – O suprapunere fără noimă: Ziua Inginerului Român (HG 525/2000) şi Ziua Muntelui (Legea 715/2002), care marchează sfârşitul păşunatului montan. Oare nu se găsea o altă zi pentru ingineri? Sau pentru munte, de exemplu, 11 Decembrie, Ziua Internaţională a Muntelui, proclamată prin Rezoluţia ONU A/RES/57/215?

03 Octombrie – Ziua Ordinului „Meritul pentru Învăţământ” (Legea 220/2004), care marchează ziua primei sale instituiri în Monarhie, şi care ar fi putut fi o zi foarte bună a Învăţământului, degrevând 5 iunie, mai ales că este şi la începutul anului şcolar;

05 Octombrie – Ziua Mondială a Învăţătorului proclamată de UNESCO şi adoptată de România prin HG 680/1994. Deja învăţământul are inflaţie de zile, dar probabil că legiuitorul uitase de existenţa acesteia;

09 Octombrie – Ziua Holocaustului (HG 672/2004). Această zi nu numai că se suprapune peste Ziua Mondială a Poştei, lucru care pe mine, ca filatelist, mă întristează, dar ar putea să fie amplasată în 27 Ianuarie, odată cu Ziua Mondială a Comemorării Victimelor Holocaustului, proclamată prin Rezoluţia A/RES/60/7, înscriind România în grupul ţărilor care comemorează această tragedie la aceeaşi dată;

31 Octombrie – Ziua Feroviarilor (HG 815/1994 şi 858/1995);

03 Noiembrie – Ziua Ordinului „Bărbăţie şi Credinţă” (Legea 413/2004), ziua primei sale instituiri în perioada Monarhiei;

08 Noiembrie – Sfinţii Arhangheli şi Arhistrategi Mihail şi Gavriil, Ziua Ordinului „Mihai Viteazul” (Legea 327/2003);

19 Noiembrie – Ziua Cercetătorului şi Proiectantului din România (HG 764/1994). Se suprapune peste Ziua Mondială a Bolilor Cronice de Obstrucţie Pulmonară proclamată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii;

A Treia Duminică din Noiembrie – Ziua Mondială a Comemorării Victimelor Traficului Rutier, adoptată de ONU prin Rezoluţia A/RES/60/5 şi preluată de România prin HG 864/2007. Anul acesta cade în 21 Noiembrie, suprapunându-se pe Ziua Mondială a Televiziunii, proclamată prin Rezoluţia A/RES/51/205. Victimele traficului rutier se comemorează stând la televizor?

22 Noiembrie – Ziua Ordinului „Meritul Industrial şi Comercial” (Legea 391/2004), care marchează  prima sa instituire în perioada Monarhiei. Ar fi fost o foarte bună Zi a Întreprinzătorilor;

26 Noiembrie – Ziua Ordinului „Meritul Sanitar” (Legea 539/2003), care marchează  prima sa instituire în perioada Monarhiei;

13 Decembrie – Ziua Etniei Tătare din România (Legea 453/2006);

16 Decembrie – Ziua Solidarităţii Naţionale Împotriva Dictaturii (Legea 230/1998);

18 Decembrie – Ziua Minorităţilor Naţionale din România (HG 881/1998). Se suprapune, destul de potrivit, pe Ziua Internaţională a Migranţilor, proclamată prin Rezoluţia A/RES/55/93;

22 Decembrie – Ziua Libertăţii Române (Legea 258/2002).