Bruxelles
|
La sediul Comisiei Europene, in inima Bruxelles-ului, am avut o intalnire cu dl Leonard Orban, comisarul pentru multilingvism. Este a treia intalnire de la Comisia Europeana, dupa cea cu dl Jacques Barrot, vicepresedintele Comisiei si dupa conferinta despre Romania tinuta in fata staff-ului CE de la Bruxelles si Luxemburg. Chestiunea multilingvismului are o anumita insemnatate pentru tarile UE, dat fiind ca limba materna joaca diverse roluri, cultural, politic, geopolitic, etnic si militar pe continent. Rolul multilingvismului este complex, el fiind sursa de stabilitate si dezvoltare, ca si sursa de diviziune si vulnerabilitate. De altfel, de-a lungul anilor, am perceput Bruxelles ca pe o capitala unica in felul ei. Oras de vibratie culturala intensa si, in acelasi timp, originala prin amestecul de avangardism cu decadenta, capitala Belgiei este un factor de unitate pentru tara, ca si pentru continent. Aici exista o puternica traditie muzicala, teatrala, plastica si, mai ales, literara. Aici Romania, prin literatura ei, a fost prezenta puternic in ultimii 20 de ani, fara macar sa o stie. La Bruxelles, de exemplu, Gherasim Luca si Alexandru Vona sunt mult mai cunoscuti decat la Bucuresti. In cadrul acelorasi intalniri cu reprezentantii CE, am revazut pe dl Wenceslas de Lobkowicz si pe dna Anne de Ligne. Amandoi au cunoscut indeaproape pasii Romaniei spre aderarea la UE si amandoi pot, in continuare, juca un rol binefacator in apropierea Romaniei de Uniune. Principesa Margareta s-a intalnit cu fidelii sustinatori ai fundatiei sale, oameni importanti ai vietii sociale, culturale si politice belgiene, care i-au stat alaturi de aproape doua decenii. De fapt, poate ca acesta este cel mai important lucru al sederii de la Bruxelles: continua fidelitate aratata Romaniei de acesti zeci de oameni importanti, dar modesti, care stau cu rabdare, incredere si generozitate, zi de zi, an de an, alaturi de Romania, ajutand fiecare in felul lui. De la Operatiunea Satele Romanesti la festivaluri de literatura si poezie, la intalniri cu caracter stiintific sau militar, de la dinee oficiale dedicate Romaniei pana la intalniri private cu acelasi scop, de la misiuni economice la calatorii turistice si culturale, de la articole in presa la lobby pe langa institutiile europene, toti acesti oameni au facut un mare bine Romaniei. Aceste lucruri se stiu prea putin in tara si, mai ales, sunt prea putin luate in seama de politicienii din orice timp. |
Bucuresti 18 iunie 2007
Alteta,
Va multumim pentru randurile generoase.
Am transmis muzicienilor gandurile Altetei Voastre. Cu siguranta vor reveni in Romania, unde au avut cel mai frumos turneu din cariera lor, dupa cum ne-au declarat.
As vrea sa va impartasesc mai departe o frumoasa intamplare legata de vizita lor.
Dupa ce au admirat Pelesul, intrebandu-ne cu interes despre Regele Carol I si Regina Elisabeta, ajunsi la Bistrita, gazda noastra domnul Mihai Buliga, colectionar de arta, a insistat sa ne prezinte picturile galeriei sale. Dintre toate lucrarile, privirile oaspetilor nostri s-au oprit insistent asupra unui portret luminos, remarcand stralucirea serena a ochilor tanarului demnitar. Portretul realizat de pictorul Emanoil Panaiteanu-Bardasare, datat 1878, il reprezenta pe nimeni altul decat pe tanarul Principe Carol I, ales domnitor al Principatelor Romane.
Cu totii am cazut spontan de acord ca locul cel mai potrivit pentru acest minunat portret ar fi undeva in patrimoniul Casei Regale a Romaniei. Cu aleasa generozitate, domnul Buliga ar dori sa ofere personal Majestatii Sale Regelui Mihai, de va fi cu putinta, aceasta lucrare. Gest pentru care suntem foarte bucurosi si va solicitam pe aceasta cale o indrumare.
Cu deosebit respect,
Mihaela Balasescu
Alteta Voastra,
Imi exprim nadejdea ca veti gazdui in paginile jurnalului dumneavoastra un editorial de exceptie aparut azi 21 Iunie 2007 in Romania Libera si care apartinei distinsei doamne Marie-Rose Mociornita. Absolut remarcabil este faptul ca opiniile dansei cu privire la Romania de ieri, de azi si de maine sunt asemanatoare opiniilor dumneavoastra.
Cu respect,
CM
Marie Rose Mociornita: “Cand am venit in tara, peste tot pe unde mergeam am fost intampinata cu ostilitate”
Joi, 21 Iunie 2007
“Cand am venit cu ceva timp in urma in tara, peste tot pe unde mergeam – locuri publice, institutii etc. – am fost intampinata cu ostilitate. Nu a durat multa vreme sa inteleg ca avem un dusman comun chiar daca nu toata lumea vede asta. Suntem un popor cu multe blocaje generate de un sistem bolnav, in continuare putred. Traim vremuri interesante, pentru ca istoria se face sub ochii nostri, si asta incerc sa fac si eu, dar partea urata a acestor vremuri nu poate fi negata sau ignorata.”
Nu cred ca e bine sa devii prea obsesiv cu unele lucruri pe care le crezi importante pentru tine. Trebuie la un moment dat sa te relaxezi, ca sa nu traiesti o alta drama: aceea de a fi prea orbit de situatia ta si sa nu vezi ca viata poate fi si ofertanta, uneori.” Oamenii incep sa aiba alte exigente fata de ideea de valoare, in toate domeniile. Si monden si politic…
Toti cei care au fost mintiti sau manipulati prea mult incep sa nu mai aiba toleranta fata de ipocrizie. In momentul de fata s-a ajuns la saturatie sub acest aspect, si se cauta alte
forme de exprimare a personalitatii, prea mult vehiculandu-se ideea ca impostura s-a ridicat la rang de valoare sau ca nu avem modele ori valori. S-a ajuns la acel punct in care realizam ca valoarea lucrului facut sau a cuvantului spus trebuie sa fie esenta societatii, si cautand calitatea, incearcam sa ne definim valorile autentice fara de care suntem niste naufragiati. Ne-a trebuit mult timp timp ca sa ne identificam situatia, si cel mai interesant lucru este ca, dintr-un mare tot, asa cum a fost neantul din care am pornit cu 17 ani in urma, acum izolam particole sau segmente pe care sa le intelegem mai bine, pentru a le aprofunda, si cu necesitate, sa le corectam. Eu va vorbesc despre oamenii normali, oamenii din strada, din piata, oamenii de peste tot, cei care ar trebui sa formeze clasa de mijloc, si nu de cei bogati sau cei care constituie galeria celebritatilor de circumstanta. Referitor la clasa bogatilor, la grupul oamenilor politici un asemenea curent revigorator nu va exista niciodata in tara noastra. Ei nu vor si nu pot manifesta vreun atasament sau vreo raportare fata de ideea intrinseca de valoare.
Pentru ca resursele li s-au epuizat, si ei constientizeaza asta, grupul acesta este acum nelinistit, derutat, agitat, nemaiputand astepta ceva bun din partea lor. Apoi, formula lor de succes se bazeaza tocmai pe dezorientarea noastra, asa ca nici nu mai trebuie sa ne “focusam” pe ei. Schimbarea vine din numarul mare de oameni care vor identifica seturi de valori si vor crea organisme bazate doar pe calitate, prin forta lor vor marginaliza, ironiza, vor boicota votul, nu vor alege “produsul” sau serviciul oferit de o firma sau o persoana cu antecedente privind manipularea, escrocheriile sau ipocrizia. Niciodata nu am crezut ca schimbarea in Romania va veni de sus in jos. Am spus ca va veni din masa de oameni, din acest organism necunoscut, pe care l-au subestimat prea mult politicienii in ultimii patru ani, si care a dat dovada de o judecata cumplit de imprevizibila pentru ei. Lupta politica disperata la care am fost martori in ultimele 2-3 luni, dusa la un nivel de sant, reprezinta un strigat de disperare, pentru ca regulile jocului se schimba prin diferitele componente care intervin, precum: Uniunea Europeana, masa de oameni mai tineri care-si evalueaza sansele si speranta de viata la alte coordonate, persoanele care au voiajat, comunicarea globala. Sunt lucruri a caror influenta nu se poate controla si nu sunt numai de natura domestica ci si de natura globala. De aici vine aceasta disperare, zbatere, regrupare fara logica, pentru ca o mare parte din teren le fuge de sub picioare si nu stiu ce resurse, ce energii sa mai arunce in joc. Singura schimbare care se impune vine din afara, vine cu forta, impotriva dorintei ori a tuturor previziunilor lor, si este de natura functionala, profund integrata. Ori stilul, sistemul, mentalitatea de mafie, in care primeaza interesele de grup, nu pot sa integreze acest nou tip de schimbare de natura organica, o schimbare a mentalitatii. Avantajele, interesele, marile si exageratele acumulari ale acelor grupuri restranse care se sustin unele pe altele in stil mafiot, seamana cu o prada pe care cu greu o mai pot apara acum. Daca nu se intampla o revolutie interioara reala, la nivelul spiritualitatii, a criteriilor de valoare, nici ei nu se vor schimba. si nu cred ca sunt structural facuti pentru a intelege si a suporta astfel de rasturnari de situatii, de aici vine si tragedia lor. Nu este ceva nou sau o mare filosofie in aceasta situatie. In toata istoria umanitatii s-au inchis capitole si s-au deschis capitole, iar la inchiderea unei epoci a disparut complet o mentalitate, deschizandu-se o alta care nu a mai putut trage dupa ea, integrand total racilele trecutului. Acest dezechilibru nu mai poate functiona ca sistem politic si economic, s-a ajuns la o saturatie. Nu cred ca opiniile mele reprezinta o maniera optimista de a reflecta realitatile cu care ne confruntam. Nu este maturizare fara mari incercari. Viata in sine este grea, asa de grea ca nici nu iesim vii din ea, spune un proverb. E dificil, viata cere mult de la oameni si unii vor fi nevoiti, fortati sa abandoneze cursa, inca vor mai fi victime, dar din toata natia se vor alege aceia cu un plus de ambitie, energie ori disperare care se vor stradui sa puna in ordine problemele majore. Un foarte bun prieten al meu imi spunea odata: “Dupa toate incercarile vietii nu stiu daca am devenit mai puternic, dar stiu ca am devenit mai intelept pentru a-mi administra mai bine problemele”. Consider ca o astfel de gandire este foarte productiva, si la noi a inceput sa aiba efect. Gasim mai multe resurse, alte modalitati de a ne confrunta cu greul vietii. Un criteriu ar fi acela sa nu vedem totul la modul extrem. Totul e rau sau totul e bine. Trebuie sa relativizam putin si sa incercam sa regasim un filon sau altul pe care sa-l salvam, si sa vedem apoi ce se poate recladi pe acesta, ca sa renastem ca din cenusa. si asta nu in sensul miracolelor. Sigur, la noi situatia este inca grava pentru ca structura noastra civica si sociala a fost bolnava, fiind construita de un stat incompetent. Si atunci, in comunism, dar si dupa 1990. Ma refer la sistemul institutional: tribunale, spitale, serviciile sociale etc., lucruri care nu ar trebui sa fie problema noastra. Problemele noastre ar trebui sa fie cele legate de familie, cele gospodaresti si profesionale, ca sa traim mai bine, spre binele tuturor. Dar toate acestea sa beneficieze de umbrela protectiei sociale, civice, juridice, care sa ocroteasca, sa confere tuturor starea necesara de confort si siguranta. Eu cred ca in lipsa functionalitatii acestor structuri multi dintre noi traim o neliniste si un stres suplimentar, poate inca neconstientizat. Daca avem o masina ne gandim la ce ne putem astepta de la drumuri, service-uri, de la sistemul de asigurari; daca avem cel mai mic disconfort privind sanatatea, vizualizam ce inseamna un spital si intram in trei biserici sa ne rugam sa nu ne imbolnavim; daca avem dreptate, la tribunal, sunt sanse mari sa ne trezim ca noi suntem cei vinovati. Asta creeaza tuturor acea stare neproductiva si nesanatoasa de anxietate, ajungand sa te imbolnavesti de frica. Este o tragedie, si pana nu se vor redresa aceste boli de la temelia societatii devenim cu totii niste neurastenizati, niste nefericiti, nelinistiti, care nu-si pot folosi energiile vitale, ele concentrandu-se si alimentand fricile, frustrarile. Pe de alta parte, iata ca dupa 17 ani ne intoarcem la aceleasi probleme. Este in logica firii sa fie asa, sa tot reluam greselile trecutului, daca nu s-au reparat sau inlaturat vechile probleme. Din nou se vorbeste de procesul comunismului, de retrocedari, iar probleme vehiculate inca de la inceput sunt mai vii decat ne inchipuim: legea lustratiei, votul uninominal, coruptia. Apucaturile care-si trag radacinile din acest sistem intra in vietile noastre de azi, ne marcheaza si vor reveni ciclic in mod nefast. si istoria a dovedit asta. Racile precum rasismul, intoleranta revin mereu in actualitate, asa cum renasc mereu conflictele din Orientul Mijlociu. La fel va fi si la noi, pana nu vom depasi perioada de anestezie care s-a tot numit trazitie, cu “lectiile” de populism si de minciuna, in cascada, pe care le-am suferit. De fapt proverbul: “Trecutul are umbre lungi” este cat se poate de veridic aici. Trecutul a fost traumatizant, s-au nascut niste reflexe in societate care au intrat in mecanismele noastre de viata si daca nu ne echilibram, riscam sa ramanem iarasi impartiti intre un grup bolnav dupa putere si un grup de oprimati neputinciosi. Trebuie sa depasim tortura lichelismului cotidian, a imposturii, a lipsei de viata. Este o necesitate de supravietuire si nu un moft.
Daca m-ati intreba cate inceputuri poate avea un om in viata sa, va pot raspunde astfel: «Cate le cere Dumnezeu si cat poate duce fiecare.»
Mai rau este ca mai exista unii oameni care nu sunt in stare nici sa traiasca un al doilea inceput.”