The Queen Mum
|
În preajma Crăciunului trecut, în toate librăriile din Londra se găsea, în teancuri mari și la vedere, o nouă carte despre Elisabeta, Regina-mamă a Marii Britanii, care a murit în anul 2002 la vârsta de aproape 102 ani. Multe biografii și încă și mai multe cărți au fost scrise despre Regina-mamă. A traversat un secol întreg și a avut o influență fără egal asupra țării sale și a monarhiei. Cartea scrisă de William Shawcross, publicată în decembrie 2009, are însă multe motive de a fi considerată o carte ieșită din comun. Mai întâi fiindcă este biografia oficială (autorizată) a Reginei. Ceea ce înseamnă că autorul a avut acordul Reginei Elisabeta a II-a de a o publica și a avut acces la toate informațiile din arhiva din turnul Castelului Windsor și la mărturiile membrilor familiei. Apoi, prin dimensiunea ei. Este un volum mare, cuprinzând 1096 pagini de text. Rareori o biografie cuprinde atâtea informații, detalii, fotografii și documente. În fine, prin valoarea scrierii și a documentării, prin balanța între subiecte, prin poziția neutră și obiectivă a autorului și prin extraordinar de numeroasele fațete ale realității, împrejurări, momente, oameni, situații politice și militare, sentimente și curente de opinii aduse între copertele volumului. Dar, dincolo de toate, valoroasă și unică rămâne influenta personalitate a Reginei-mame, binecunoscută în lume drept “„Queen Mum”. A apărut în Familia Regală britanică într-un moment crucial al istoriei țării. A trăit, alături de familia ei și de țară, primul război mondial, apoi răspândirea ideilor bolșevice și fasciste, șomajul, criza economică, dezvoltarea fără precedent a industriei, comunicațiilor, al doilea război mondial, războiul rece, cinismul democrațiilor occidentale, răsturnarea valorilor morale, căderea zidului Berlinului și, în fine, întregirea Europei. Elisabeta, Regina și apoi Regina-mamă a Marii Britanii și Irlandei de Nord, a fost unul dintre izvoarele de stabilitate, încredere, simpatie, curaj și inspirație ale Familiei Regale britanice și ale țării întregi. Curajul ei de a rămâne la Londra în timpul bombardamentelor din al doilea război mondial, omenia cu care a stat alături de subiecții ei în momente cruciale din viața lor, optimismul, simțul umorului, puterea de a dărui, încrederea în monarhie și valorile ei, toate acestea au făcut din Regina-mamă un simbol ce nu va putea fi niciodată dizolvat de uitare, dispreț, ignoranță, iresponsabilitate ori rea-voință. Regele Mihai și Regina Ana, ca și Principesa Moștenitoare Margareta, au fost aproape, de-a lungul deceniilor, de această mare regină a Europei. Majestățile Lor au reprezentat Familia Regală la Funeraliile de Stat ale Reginei-mame, la Londra, pe 9 aprilie 2002, ocazie cu care un milion de oameni au umplut străzile capitalei Angliei. Cu patru ani înainte de aceasta, îmi aduc aminte de o întâmplare grăitoare. Eram, în noiembrie 1997, cu toții la Castelul Windsor, în Sala Mare, cea care arsese la începutul anilor 90. Toate Familiile Regale ale Europei și multe dintre cele ale lumii erau prezente. Zeci de regi, regine, principi și principese veniseră pentru Nunta de Aur a suveranilor britanici. Principesa Moștenitoare și cu mine eram pe o canapea, alături de Regele și Regina Norvegiei, captivați de o interesantă conversație. La un moment dat, ni s-a părut că auzim un zumzet, un freamăt și am simțit o undă de emoție. Am văzut la stânga noastră cum, ca la un semn, lumea se ridica pe rând în picioare, încet dar ferm, și saluta cu multă reverență pe cineva. O clipă m-am întrebat cine putea fi acea persoană în fața căreia se înclinau toate capetele încoronate ale lumii. Curând am zărit pe Regina Elisabeta a II-a care, respectuos și cu afecțiune, susținea la braț pe “Queen Mum”. Aceasta, îmbrăcată într-o rochie roz, pășea zâmbitor și încet, dând binețe musafirilor copiilor ei. Trecerea aceasta printre invitați, fără o vorbă, fără oprire, fără întrerupere, dar și fără grabă, lăsând în urmă fețe pline de zâmbet, de afecțiune și de admirație, semăna cu trecerea prin viață a centenarei Regine. Contrar a ceea ce am putea crede la o privire superficială, Marea Britanie a avut momente politice extraordinar de delicate înainte și după al doilea război mondial. Au fost momente din istoria Angliei și a Familiei ei Regale în care prezența Reginei-mame a schimbat în bine cursul lucrurilor, în clipe în care nu erau posibil de prognozat. Un singur om, așezat de destin la locul potrivit și la momentul potrivit, poate “face diferența”, conform unei zicale englezești. Cartea ar merita să fie tradusă în românește și publicată într-un tiraj generos. |
As dori ca toti sa ascultati urmatorul cantec:
http://www.youtube.com/watch?v=MNKInZjliLU&feature=related
NU sunt un adept al hip hop-ului dar trebuie sa recunosc ca acesti baieti spun de multe ori mai multe vorbe intelepte si adevaruri ca multi dintre guvernantii nostrii.
Vă mulțumesc. Am ascultat și aveți dreptate. Sunt spuse în cântec lucruri pe care le auzi rar. Sunt bucuros că peste o jumătate de milion de oameni au dorit să privească pe Youtube acest cântec.
Înțeleg că formula de a adresa aceste adevăruri este puțin originală, dar din moment ce unii intelectuali români (care ar avea datoria istorică să susțină public idealuri ca acestea) se complac într-o slugărnicie și imoralitate de neînțeles, este bine că tinerii muzicieni non-conformiști o fac.
Mulțumesc pentru comentariu!
Radu al României
Ca veni vorba de guvernanti, am avut ocazia de a asista la o dezbatere pe tema Tratatului de la Lisabona cu anumiti politicieni romani dar nivelul dezbaterii a lasat de dorit.
M-am simtit chiar prost, ne spuneau noua ce trebuie sa facem de parca noi am fi la guvernare.
Inca o lectie din partea acestor baieti de la PARAZITII:
http://www.youtube.com/watch?v=QHpVTgX2kRQ&feature=related
Asa cum spuneti dumneavostra ,nu am auzit nici unul din aceste adevaruri din partea politicienilor sau intelectualilor nostriii. Acesti nenorocitii si-au vandut sufletul diavolului si ne-au lasat prada lor.
Cu toate acestea, atâta timp cât exista astfel de rabufniri din partea acestor artisti non-conformisti exista speranta si trebuie sa avem incredere si sa ne luptam ca sa schimbam acest sistem neocomunist meschin ca lucrurile sa intre pe fagasul cel drept.
28.02.2010
La multi ani!
Dlui Olimpiu G. Urcan
Din indepartatul, dar “apropiatul”, Singapore.
ps – Aprecieri pentru atitudinea exprimata de dumneavoastra,
atat de de’departe.
Va scriu din Londra, ceea ce face sa fiu putin mai aproape (hm, geografic) de subiect. Va relatez pe scurt discuţia avută cu un tânăr taximetrist englez: îşi iubeste Regina, crede ca Printul Charles este un om foarte inteligent (going green, ecologie, dezvoltare durabilă, etc), crede ca unul dintre băieţii Sai (doi tineri care au nevoile oricărui tânăr, spune el) va fi următorul Rege, crede ca Familia Regala trebuie sa fie mai accesibila deşi aceasta este un simbol al Statului, crede ca spre deosebire de Presedinti monarhii sunt crescuti si educati spre a conduce si crede ca laburistii vor câştiga alegerile de anul acesta pentru ca sunt mulţi imigranţi care votează. Întrebare: credeţi ca exista romani care sunt mândri de conducătorii lor (in viaţa)? Din cate vad eu, nici măcar membrii de partid nu vorbesc cu admiratie despre şefii lor, nici măcar en prive.
Revin, cu permisiunea ASR: nici eu nu ascult hip hop decât cu totul ocazional, dar mă bucur ca Principele nu a exclus ascultatea cantecului, apropo de Familia Regala (a Marii Britanii) care trebuie sa fie mai accesibila. Eram copil când am văzut imagini cu Diana si Charles dansand in tribuna de pe Wembley pe muzica celor de la Dire Straits… Despre intelectualii noştri: unii le-au spus tonomate, cred ca lautari e mai bine, deşi nu vreau sa ii demonizeze cineva, ca nu mai ramanem cu nimic. Dar, chemi lautarul la masa, scoti o bancnota si el îţi cânta o romanta, apoi o arie de opera, ce ii ceri; asa si cu intelectualii noştri. Iar tacerea lor fata de orice subiect legat de Familia Regala îmi este inexplicabilă. Nu vreau sa fiu nepoliticos, dar mă refer in special la cei care sunt cateodata in apropierea acesteia. Chiar nu s-ar putea enunta păreri pertinente, sobre, obiective despre membrii acesteia?! Chiar toţi enunta păreri pe bani sau favoruri?! Chiar nimeni nu are si agenda publica, doar pe cea a boss-ului sau pe cea proprie? Sau poate nu vedem decât masti, căci deconspirarea Secu a început si terminat cu Mona Musca…
Vă mulțumesc pentru ceea ce ați scris. Sunt încurajat de astfel de păreri, exprimate concis și la obiect. Nu multă lume vorbește despre anomaliile evidente la care vă referiți.
Felicitări!
Radu al României
O carte deasemenea, deosebita:THE CORONATION BOOK OF QUEEN ELISABETH II,Odhams Press Limited,Long Acre,London.
Ceea ce e interesant,este ca am gasit-o pe 28.11.2009 la Gaudeamus!
Alteta Voastra,
La cateva saptamani de la disparitia Reginei Mame a Angliei, am organizat un concert “In Memoriam” la resedinta ambasadorului de atunci al Marii Britanii, E.S. Richard Ralph, in cadrul caruia a concertat si marele pianist Viniciu Moroianu, dar si alti artisti. M-am simtit atunci solidara cu durerea poporului englez prin firele nevazute, dar mereu puternice care ma leaga de maretul Albion, in ciuda celor patru generatii – in cazul meu – (fiul meu fiind a cincea generatie) care s-au scurs de cand stra-strabunica mea a parasit Anglia pentru a se stabili in Romania. Limba engleza s-a pastrat – cu sincope – in familie (iar eu am readus-o la nivel de limba de conversatie in familie), si tot la fel (dar fara sincope) si alte obiceiuri englezesti si, mai ales, sistemul de educatie a copiilor, motiv pentru care, din fericire, am ramas (aproape) neatinsi de spiritul balcanic al ambientului social. Am ramas mereu ‘racordata’ la evenimentele din Anglia, fata de Regina Mama simtind un plus de dragoste pentru felul Sau mai relaxat de a fi (ce compensa stilul mai rigid al Fiicei Sale, Regina Elisabeta a II-a), pentru acel ‘zest for life’ pe care l-a emanat de-a lungul indelungatei sale vieti, si pentru contributia sa la o altfel de perceptie, mult mai aproape de sufletul supusilor englezi, a Fammiliei Regale britanice. M-a bucurat sa gasesc referiri atat pertinente la personalitatea Reginei Mame in articolul Altetei Voastre. Fiind filolog de profesie, profesor de engleza si traducator de literatura, mi-ar face o nespusa placere sa traduc cartea lui William Shawcross “The Queen Mother – The Official Biography”.
Cu alese sentimente,
Prof. Diana Lucia Zotescu
Vă mulțumesc pentru mesaj și pentru oferta atât de generoasă și de promptă de a traduce biografia autorizată a Reginei-mame a Marii Britanii. Îmi pare rău că vă răspund cu ceva întârziere, dar vizita din aceste zile, de la Iași, mi-a acaparat întreg timpul liber.
Voi încerca în lunile următoare să găsesc o editură interesată de proiect. În măsura în care acest lucru va fi posibil, voi prezenta propunerea dumneavoastră editorilor.
Vă rog să rămâneți în legătură cu Sandra Gătejeanu, directorul de Protocol al Casei Majestății Sale (toate coordonatele se găsesc pe situl http://www.familiaregala.ro). Transmiteți-i disponibilitatea de a colabora la apariția volumului, iar dna Gătejeanu vă va ține la curent cu evoluția proiectului. Nu sunt sigur însă că totul va merge prompt și bine.
Cu toată considerația,
Radu al României