Loialitatea
|
Societatea românească a anilor 2010 are sarcina istorică de a adapta pragmatismul și interesul aliat, comunitar, la specificul nostru ca națiune, ca istorie, ca geografie, ca tradiție și ca aspirație. Sub semnul loialității. România este a șaptea țară din Uniunea Europeană, judecând după suprafață și populație. Pentru a deveni o putere economică pe măsură și pentru a îmbina prosperitatea cu statornicia, țara noastră are nevoie de oameni influenți loiali și generoși. Fenomenele globalizării se accentuează în Europa întreagă, nu numai în partea numită Uniunea Europeană. Iar noi avem capacitatea de a ne adapta momentului, integrându-ne inteligent și suplu. De asemenea, putem găsi feluri convenabile de a armoniza caracteristicile naționale cu strategiile continentale de securitate și apărare, de politică externă și cele economice, etc. Pentru aceasta este nevoie însă de valori precum competența, etica, loialitatea și generozitatea. În societatea românească există instituții tradiționale precum Casa Regală, Academia Română sau Biserica, pe care nu știm să le cultivăm în interesul viitorului și al stabilității, nici în interesul libertăților și democrației. Aceste trei entități publice respectate și neutre nu au fost fondate ca să țină timpul pe loc ci, dimpotrivă, pentru a duce țara mai departe. Ele inspiră la tradiție, continuitate, Memorie și păstrare a ceea ce s-a dovedit bun în ultimele sute de ani. Ele sunt, prin structură și menire, o oglindire a românilor. Ele generează statornicie, se bazează pe continuitate și încurajează formarea elitelor. Contribuția lor la devenirea românească în noul secol european, mai democratic și mai liber ca niciodată în istorie, are motive să fie încurajată de oamenii influenți ai României de astăzi. Iar instrumentul democrației poate să se extindă și să se aprofundeze, cu rezultate binefăcătoare, fără să riște efecte nedorite. Instituțiile perene nu lucrează în suprapunere cu instrumentul democratic, ci în complementaritate cu el. Democrația poate fi perfect asociată acestora. Imaginea de stabilitate vine de la instituția respectată, nu de la persoana trecătoare. În zilele noastre, din cauza excesivei politizări a vieții românești și europene, prin efectele nefaste ale legăturii politicului cu națiunea prin intermediul televizorului, rolul modelelor a fost aproape exclusiv atribuit clasei politice. Aceasta poate avea, la nivel european, efecte devastatoare la tânăra generație; pe termen lung, efectele îngustării și caricaturizării noțiunii de leadership pot afecta fibra națiunilor care locuiesc pe acest continent bogat în culturi și aspirații. Prezența Casei Regale pe harta societății românești de astăzi are o influență benefică, în perspectivă continentală și globală. Casa Regală are avantajul de a nu fragmenta mersul politic; dimpotrivă, prezența ei dinamică amortizează efectele secundare ale schimbărilor politice de la fiecare patru ani. Familia Regală de la noi nu înmagazinează putere politică. Regele Mihai are însă autoritate, fiind în mod biologic un păstrător al statalității și al identității naționale și fiind, în mod natural, un model pentru întreaga națiune, așa cum nici un politician nu va putea fi vreodată. Regele Mihai a dovedit, în acești ultimi 60 de ani, că este loial fără efort și nu din interes personal. Ca și strămoșul lui, Regele Carol I, el este dovada că răbdarea poate fi singurul antidot la destrămarea românească. Chiar și atunci când a fost mecanic auto la Versoix sau fermier în Anglia, Regele Mihai a continuat să încarneze statalitatea românească. Acest lucru s-a întâmplat între anii 1948 și 1989, dar și după aceea. Nimic nu l-a împiedicat, din anul 1990 încoace, să stea alături de cei legitimați democratic prin alegeri, fiindcă legitimitatea lui era de altă natură. Fără să facă nimic special, el a continuat să „încarneze“ ceva ce devenea tot mai incert, în fața viitorului: identitatea și statalitatea. Totodată, Casa Regală, deposedată de putere politică și economică, a operat cu valori care nu au legătură directă cu democrația sau libertatea. Ele sunt: puterea exemplului personal, generozitatea, loialitatea, rolul modelului, spiritul de răspundere. Aceasta a dat, în ani, Casei Regale un relief care a făcut-o diferită de celelalte modele. Casa Regală are o legătură naturală cu diplomația și cu instituția Apărării, precum și cu societatea civilă. Legătura aceasta nu ar trebui alterată niciodată de calea politică. Casa Regală se bucură democratic de existența partidelor de la putere, în alternanța lor, și nu se simte stingheră să încurajeze o inițiativă a puterii, dacă ea slujește interesului național. Dilema principală a președintelui român de după 1989, ca repezentant suprem al Statului, este cum să păstreze încrederea populației, performând politic și rămânând popular dar, în același timp, cum să respecte constant valorile statalității și să aibă aura unui simbol al identității naționale. Faptul că președintele este supus criticilor și interpretărilor politice poate fi un avantaj pentru democrație, dar este o vulnerabilitate pentru Stat, fiindcă el acționează constituțional ca arbitru, protector, reprezentant și păstrător al valorilor. Regele Mihai, în chinuita sa viață, ca om și șef de Stat, în fiecare epocă istorică și circumstanță politică, chiar atunci când a fost absent din țară, a fost parte din ritualul generator de mândrie pentru națiune, din „concertul interior“ care a dat repere României. Un exemplu concludent este interviul de acum 2 ani al Regelui din „The New York Times“. Politicienii lumii se zbat serios pentru a obține un interviu în acest ziar, una dintre cele mai puternice și mai influente publicații ale lumii. Lui, solicitarea i-a venit natural și nici măcar nu s-a arătat copleșit de ea. Însemne ale statalității și identității noastre precum drapelul, stema, imnul, moneda și chiar întâlnirile oficiale au un caracter mai solemn, sunt mai mândre atunci când Regele este de față, iar acest lucru nu este dat de faptul că este în vârstă și impozant. Dacă țara nu ar fi în curs de integrare și dacă nu am avea vecini mari și puternici sau mici și adaptabili, poate că ar conta mai puțin. Dar în situația dată, în condițiile unei clase politice aspru criticată de societate, prezența Casei Regale are importanță pentru România. Clasa politică are nevoie să deprindă adevărul că democrația este un instrument în mâna ei, nu un sistem la cheremul ei. De aceea, ea are nevoie de instituții care să-i ofere modele complementare de leadership. Apoi, societatea românească nu este formată numai din politicieni. La binele națiunii pe termen lung ar trebui să aibă un cuvânt de spus și liderii altor părți ale societății care, în mod natural, sunt mai preocupate de viitor decât politicienii: societatea civilă, Biserica, diplomația, oamenii de afaceri, armata, intelectualii, tinerii. Românul este suspicios la nou și la promisiuni. El vrea instituții și valori care să-i dea, în drumul global către prosperitate, confort identitar și statornicie. Instrumentul democrației este una, valorile din mintea și sufletul lui sunt alta. Patriotismul și loialitatea nu sunt aspirații prăfuite cu tentă romantică sau naționalistă. Loialitatea este un instrument de măsură a securității naționale și de ea a depins supraviețuirea, ca națiune, în multe momente de răscruce. Suntem în anul 2010. Au trecut 20 de ani de când am dat jos dictatura comunistă. Putem, în sfârșit, să asumăm finalizarea modernizării României, începută la mijlocul secolului al XVIII-lea. Avem, la vârf, oameni influenți destul de loiali pentru a o face? |
Alteta Voastra,
Textul dvs. este foarte frumos si adevarat, un vrednic omagiu adus unuia dintre cei mai incercati suverani ai Romanilor, Regele Mihai I. Majestatea Sa este ultimul vestigiu viu al unei Romanii pe care nu am cunoscut-o decat din fotografii si monumente. Soarta sa a fost cruda, pentru ca nu a reusit sa domneasca pe deplin aproape niciodata, asa cum rangul si descendenta i-ar fi permis.
Majestatea Sa va ramane in istoria noastra ca monarhul Romaniei secolului al xx-lea. Dominat de dictatura carlista, de cea antonesciano-hitlerista si de cea, cumplita, comunisto-sovietica, care l-a fortat sa plece in exil, Regele nostru a impartasit soarta poporului sau izgonit, la propriu si la figurat, din propria tara. Faptul ca Regele este din nou cu noi, aici in Romania, este pentru mine si multi altii un semn ca Romania, incet-incet, se intoarce la sine insasi, la ceea ce este ea cu adevarat. Restaurarea monarhiei ar fi o incununare a acestei “eterne reintoarceri” la sine, la normalitate. Sa dea Dumnezeu!
Alteta Voastra,
Imi aduc aminte cand avea trei anisori ma jucam cu monedele ce va purtau chipul, gasite de tatal meu intr-un cufar la stramutarea orasului Orsova. Iar astazi, aici am bucuria si privilegiul sa va scriu cateva cuvinte. Destinul mi a fost loial.
Va doresc multa sanatate ,putere si viata lunga.
Suntem oameni, nu sfinţi
Titlul articolului, Loialitatea, mă îndeamnă să reiau un gând care de multe ori nu-mi dă pace: „suntem oameni, nu sfinţi”. Avem defecte omeneşti, suntem purtătorii păcatului lui Adam şi ai blestemului de a suferi pentru el. Este bine-nţeles doar un fel de a zice, căci păcatele noastre n-au nici o treabă cu Adam. Iar faptul că „suntem oameni, nu sfinţi” nu poate să justifice lipsa de moralitate, de generozitate, reproşul şi dispreţul cu care elitele, oamenii influenţi ai vremii, privesc totul în jurul lor. Dispreţul, care inhibă ori ce urmă de generozitate, care răbufneşte cu ciudă şi obidă faţă de semeni, faţă necunoscutul de alături. Chiar pe acest blog am întâlnit de multe ori expresia „românii au ce merită” sau „ei trăiesc aşa cum au votat”, etc. Este un dispreţ reciproc, al tuturor faţă de toată lumea.
.
A privi cu dispreţ şi detaşare este deja o modă „este cool”. Se emigrează în dispreţul celor care rămân, se absentează de la vot în dispreţul celor care se prezintă, se bravează prin neimplicare şi închiderea televizoarelor în dispreţul „fătucilor” şi al depravării generalizate, se scriu eseuri în dispreţul celor care le citesc…
.
Iar acum ne gândim la loialitate. Loialitate faţă de cine?! Eu cred că ar fi nevoie de loialitate în primul rând faţă de noi înşine. Să fim sinceri faţă de noi înşine. Apoi faţă de cei din jurul nostru. Să-i privim nu cu dispreţ, ci cu modestie, să fim capabili de umilinţă, să recunoaştem păcatul trufiei când dispreţuim, să avem curajul recunoaşterii lipsei de loialitate, de credinţă şi de încredere în noi înşine. Căci recunoaşterea ar fi primul pas spre schimbarea noastră, spre renunţarea la trufia neimplicării, a cârcotelii şi dispreţului de pe margine.
Şi cred că abia în urmă, curăţaţi moral, am putea să urmăm calea sfinţilor, care se află printre noi, să devenim loiali ideilor, modelelor, şi mai ales nouă înşine.
.
„Suntem în anul 2010. Au trecut 20 de ani de când am dat jos dictatura comunistă. Putem, în sfârşit, să asumăm finalizarea modernizării României, începută la mijlocul secolului al XVIII-lea. Avem, la vârf, oameni influenţi, destul de loiali pentru a o face?”
.
RĂSPUNS: DA, în măsura în care reuşesc să fie loiali faţă de ei înşişi, în măsura în care reuşesc, cu modestie şi umilinţă, să privească sfinţii din jurul lor, să privească la Regele Mihai.
Nu pot sa nu adaug din nou aceste cuvinte ale doamnei Marlene Eiers despre Regele Mihai:
“He’s a person I just ward to give a big hug to,” she says (and it isn’t the kind of remark that comes often from her mouth). “He’s a classic study of a family tug of war he’s the classic tug of love baby. By the time he was twenty six he’d had to deal with more things than most people do in their lifetimes. And he’s turned out all right! He’s lived with purpose and with dignity. He’s made a love marriage. His children adore him. They aren’t on drugs they aren’t on “Dynasty”! He can be proud.” When Danielle Maillefer was in New York recently to drum up interest in the Princess Margareta Foundation Yehudi Menuhin has joined the board she met quite a few people who felt the same as Ms. Eilers. They advised her to start thinking in terms of “media.”
“Picture it,” says one of Mme. Maillefer’ s New York connections: “Here’s this guy who’s lived all his life in the shadow of the shame of his father. He’s got blue blood, no money, no country, no home. He’s an ex king he’s got every incentive to be a parasite. And what does he turn out to be? A rock. He’s a walking symbol of stability and orthodoxy. He’s the White Knight!”
Regele Mihai este un exemplu pentru toti romanii, o roca a romanismului pur si curat. Un om demn si care poate fii exemplul pentru actuala clasa politica dar si pentru generatiile care ne vor urma. Trebuie sa dam Cezarului ce-i al Cezarului. Ce cuvinte marete si cat de bine caracterizeaza viata si traictoria acestui om care si-a servit si isi serveste patria cu un devotament incredibil fara a se lauda si a-si pune nici o medalie. Acestea sunt calitatile de care o societate sanatoasa are nevoie: cele ale familiei, stabilitatii, integritatii, adevarului si al spiritului de sacrificiu. El este Cavalerul Alb al Romaniei care a facut din umbra pentru Romania tot ce ia stat in putinta. Sunt sigur ca fara dumnealui Romania ar mai fii asteptat inca mult timp sa intre in NATO si UE. Aceste trasaturi trebuie subliniate si amintite ori de cate ori avem ocazia in mediile de comunicatie si nu numai. Este adevarul si nu ar trebuii sa ne fie rusine sa-l spunem. Sunt sigur ca Dumnezeu pune pe toti la locul lor. Iata ca regele nostru Mihai este singurul supravietuitor din conducatorii care au impartit Europa acum 50 de ani. Nu as vrea sa ma insel dar cred ca Dumnezeu il va tine in continuare si nu il va chema pana cand Romania nu va revenii pe fagasul cel drept.
Revenirea la monarhie nu inseamna un pas inapoi pentru Romania ci un mare pas inainte. Actuala clasa politica imi inspira si cred ca majoritatii romanilor doar ura, dispret pentru ca ei traiesc intr-o lume aparte, departe de grijile si problemele cu care noi romanii ne confruntam zii de zii. Pe ei nu ii intereseaza spitalele si scolile din Romania. Pe ei nu ii intereseaza muncitorii, tinerii si batranii nostrii. Ei isi vad doar de interesele lor meschine si se preocupa de cum sa isi mareasca averile care le fac calcand fara rusinare pe cei slabi si fara aparare. De asemenea, se perpetueaza punandu-si odraslele in functii chiar daca nu au nici o pregatire si ii etaleaza ca fiind exemple ale tinerei generatii. Eu personal nu ma pot identifica si nu ma pot simtii reprezentat de acesti oameni.
Din pacate sunt cei care la ora actuala guverneaza Romania dar o fac fara nici o autoritate morala. Romanii nu dipretuiesc tara din care vin ci pe cei care o guvereneaza si care ne distrug viitorul si nu ne dau posibilitatea de a traii decent in tara noastra.
Va depinde de dumneavostra principe Radu si de sotia dumaneavoastra sa duceti mai departe aceste principii si valori pe care Regele MIhai le promoveaza si le-a promovat dea lungul vietii. Dumneavoastra sunteti speranta ca lucrurile pot revenii la normal. Tot mai multi romani se alatura zii de zii acestei cauze pentru simt nevoia si doresc sa se simta iubiti, respectati si reprezentati de conducatorii lor. Avem nevoie de lideri alaturi de care sa putem sa construim o Romanie, altfel, adevarata mandra de valorile, traditiile si simbolurile care au creat-o.
Ca intotdeauna familia regala a Romaniei sare in ajutorul tarii si al romanilor,pentru a salva fiinta nationala
a romanilor,asigurand neutralitatea politica a tarii.Sa dea bunul Dumnezeu ca Regele Mihai si familia sa minunata,sa-si regaseasca aspiratiile,demnitatea si respectul de altadata,sa ne calauzeasca spre un destin mai bun si sa se impuna pe scena politica romaneasca.
Referitor la situaţia pensiilor militare, menţionez că în multe ţări reglementarea acestora se face într-un capitol special, separat, din legea generală a pensiilor. Nicăieri nu există o lege “unitară” a pensiilor, ci o lege “generală”, care poate include atăt pensiile de serviciu, cât şi pensiile ocupaţionale, pensiile opţionale şi pensiile private. Cred că pensiile militare, ca pensii ocupaţionale, ar trebui reglementate de legea română într-un capitol separat.. Trebuie ţinut seama că aceste pensii au avut şi au ca bază contribuţia personală. Nu se înţelege de către cei care fac atâta caz de pensiile noastre că solda nu este tot una cu salariu. Solda este suma de bani pe care o primeşte o persoană ce este la dispoziţia Statului pentru a servi la asigurarea securităţii sale, la nevoie. Deci este o sumă ce se acordă nu pentru ce face persoana angajată în sistemul militar, în mod curent, ci pentru ce este chemată a face în caz de necesitate, pentru securitatea Statului, respectiv pentru apărare. Persoana respectivă este obligată să se pregătească în mod corespunzător, potrivit normelor sistemului respectiv, fiind obligată ca, la nevoie, să-şi îndeplinească obligaţiile asumate, chiar cu preţul vieţii. Această prevedere nu se regăseşte în niciun alt sistem social. Iar pregătirea în acest scop este permanentă şi impune o seamă de privaţiuni speciale, asumate în momentul acceptării de a face parte din sistemul respectiv. Pentru asta sunt plătiţi militarii, nu pentru ce fac în mod curent. Din acest motiv, Statul, în general, nu concepe să aibă o altă contribuţie proprie la fondul de pensii destinate militarilor. Foarte puţini dintre cei care pretind că se ocupă de problemele de apărare înţeleg acest aspect. Din păcate. Rezultatul este gândirea de tip Boc-Şeitan. Acesta este pericolul major. Nu numai pentru pensionari, ci pentru întreg sistemul militar.
Reducerea cuantumului echivaleaza cu o expropriere si poate fi atacata in justitie si la CEDO.
Sunt două aspecte de observat: dreptul la pensie nu este ceva abstract, ci înseamnă inclusiv cuantumul calculat potrivit legii. Şeitan execută numai ordinele şefilor săi, nu gândeşte el. Se pare că nici nu prea poate. L-am auzit din nou aseară pe “marele” Boc perorând în stilul caracteristic despre “principiul contributivităţţii, care îi este foarte drag, dar nu-l înţelege, ca jurist. Cuantumul pensiei, stabilit prin lege, nu poate fi modificat în sensul anulării sau diminuării, decât prin hotărârea definitivă a unei instanţe, este un drept câştigat. Magistraţii au câştigat pe această formulă toate procesele intentate Statului pentru neplata unor astfel de drepturi ce le dobândiseră prin lege.
În ce priveşte apelul la CEDO, acesta este posibil şi în situaţia că nici o instanţă a Statului nu îşi asumă competenţa într-o cauză în care a fost sesizată legal. Regula comună cere parcurgerea tuturor etapelor procesuale prevăzute pe plan naţional. O altă problemă este contribuţia la fondurile de asigurări. Până în momentul “profesionalizării” Armatei, cadrele militare au primit, începând de prin 1970, solda de grad şi funcţie şi sporurile de vechime şi de altă natură în valoare netă.Motivaţia a fost simplă: Fondurile destinate soldelor militare nu echivalau cu un serviciu anume prestat către Stat, ci plata pentru pregătirea în vederea prestării unui astfel de serviciu, în caz de nevoie (război). Pregătirea permanentă pentru prestarea unui astfel de serviciu presupunea diverse restricţii, privaţiuni şi obligaţii care nu se regăsesc la serviciile prestate direct, în schimbul unui salariu. În aceste condiţii, obligaţiile aferente contribuţiilor de asigurări (de sănătate, asigurări sociale), precum şi impozitul erau calculate la cheltuielile generale de salarizare şi reţinute direct la bugetul de stat, care le repartiza la instituţiile de asigurări repective. Aşa se face că, până în 1999, pensiile militare erau calculate pe principiul soldei medii nete din cinci ani mai favorabili, succesivi, din ultimii 10 ani înainte de pensie. Aşa era legea.
Reducerea cuantumului echivaleaza cu o expropriere si poate fi atacata in justitie si la CEDO .Această reglementare nu poate fi anulată, căci legea nouă acţionează numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile. Este un principiu de drept, care se găseşte în toate legislaţiile europene, cu excepţia dreptului anglo-saxon.
Având în vedere cele de mai sus, drepturile de pensie, respectiv drepturi băneşti, nu pot fi recalculate retroactiv, ci numai pentrui viitor. Orice altă idee în acest scop este lovită de nulitate absolută, indiferent de artificiile invocate de unii “Şeitani”, precum că dreptul la pensie este numai latura abstractă, cuantumul putând fi modificat. Aceasta este o aberaţie juridică.
DEJA CURTEA CONSTITUTIONALA A LITUANIEI A CREAT UN PRECEDENT , PRIN DECLARAREA UNEI LEGI SIMILARE CU CEA A LUI SEITAN-BOC , DREPT NECONSTITUTIONALA , DE REDUCERE A PENSIILOR . SA VEDEM DACA SI ROMANIA MAI ARE CURTE CONSTITUTIONALA SAU NU.
Am vazut cum arata ROMANIA dupa 1989 fara organele de securitate desfiintate samavolnic. Ma tem de cum va arata Romania peste 5 maxim 7 ani prin umilirea , jignirea si desfiintarea institutiei pilon a tarii ARMATA , atacata de clanurile politice interlope cum ca ar avea salarii si pensii “nesimite” de lux. Romania nu a fost falimentata de ARMATA.
Emisiune la Radio Constanta – Tashy & Steliana Bajdechi 🙂 O puteti asculta pe http://www.tashy.ro/radio-constanta-emisiunea-contraziceri-tashy-steliana-bajdechi
Romania este un organism bolnav, infestat de virusii politici care de douazeci de ani au infestat aproape totul, au devenit aproape imuni la orice vaccin(alegeri, critici, atentionari ale U.E.,etc.). Faptul ca Majestatea Sa Regele Mihai si intreaga Casa Regala a Romaniei s-a plasat in afara factorului politic, actionand in sprijinul tarii fara a face mare caz de acest lucru, ci considerandu-l un lucru absolut normal, ne mai da un minim de speranta ca insanatosirea noastra, a societatii romanesti in ansamblu, poate veni de la aceasta institutie pe deplin sanatoasa si loiala poporului roman. Dar multi dintre cetatenii acestei tari nu stiu mai nimic despre Casa regala si actiunile Sale benefice, si este pacat. Scurta campanie electorala a Principelui Radu a fost de bun augur in acest sens . Atunci multi cetateni, mai ales tinerii , au aflat lucruri pe care nu le-au stiut nici din scoala , nici din alte surse, si ce este mai interesant, multi sunt convinsi ca revenirea la monarhie ar fi solutia ideala pentru Romania viitorului. Gasirea unor cai de comunicare a membrilor Casei Regale cu cetatenii simpli ai tarii, aflati in mediul rural si in locuri unde internetul nu este facil, prezenta pe micile ecrane si in presa scrisa sau la emisiunile de radio care se adreseaza oamenilor de la sate, ar trebui sa-l preocupe mai ales pe Principele Radu,care(cred eu) are o mai mare disponibilitate in acest sens. Romanul trebuie sa stie si sa creada ca exista cineva care se gandeste la binele lui si face si ceva in acest sens. Trebuie sa renuntam la a ne jeli permanent de soarta noastra , sa incercam sa ne schimbam modul de a gandi si a actiona spre binele tarii si al nostru. Avem nevoie de credinta, iubire si speranta, avem nevoie de un sprijin moral care , acum, nu poate veni decat de la Regele nostru, care a ramas drept si bun, cinstit si loial poporului Sau, in ciuda vitregiilor timpului si a istoriei. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Foarte bun comentariul Domnului Banceanu Vasile. As fi foarte interesat si de opinia Altetei Sale Principele Radu pe tama aceasta.
Buna dimineata,
Alteta Dvs. Principe Radu de Romania,
Aflati ca am avut placerea sa va adaug in blogroll.
Toate urarile de bine Casei Regale!
Cu multa consideratie si prietenie,
Florin Mihai.
http://florinmihai.wordpress.com
ps.
Nu am stiut pina am intrat pe blog ca suntem apropiati ca varsta.
A apărut noul număr al revistei ACUM http://www.acum.tv/
Eseul “Loialitatea” a fost preluat de revista online OGLIND@NET.
http://www.oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=163:loialitatea&catid=41:titluri-editie-curenta&Itemid=37
Majestatile Voastre,Altele Voastre
Ma gandesc zi de zi la tara noastra si nu stiu cand voi reveni macar in vizita,acasa este pentru mine si Germania deoarece aici am o viata echilibrata si ocrotita,aici am gasit un loc unde ma simt integrata,inteleasa,aici am gasit cunostinte foarte apropiate ce m-au ajutat si ma ajuta,aici am un loc de munca ce ma implineste si daruie un rost divin vietii mele,aici am speranta ca atat eu cat si sotul meu vom avea prieteni,aici este viata noastra.Multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a adus aici si de asemenea port in suflet tara noastra ca pe un martisor etern.Este pentru mine o deosebita onoare sa fiu prezenta pe blogul Altetei Sale Principele Radu insa inima mea bate si pentru tara care m-a primit si mi-a daruit o viata demna,inima mea bate si pentru Germania.Ma simt deseori sfasiata intre dorul de patrie si viata mea aici alaturi de sotul meu drag,aici ma simt implinita insa regret enorm ca nu pot face mai mult atat pentru tara in care traiesc cat si pentru tara noastra.Sper la infinit cu ajutorul lui Dumnezeu in prietenia romano-germana,cred la infinit in ajutorul lui Dumnezeu pentru omenie si pentru un viitor in pace si comunicare intre toate popoarele lumii.
Predeal-Decembrie 1947
Faceam parte dintr-o famlie saraca,cu 5 copii,refugiati din Basarabia.Mama casnica se ingrijea de noi cu minime posibilitati,tata umil slugas la Politia din Predeal.Ne duceam zilele ,,de azi pe maine” dar eram fericiti caci eram toti sanatosi in ciuda faptului ca plecasem ,,de acasa”,asa cum mama ne povestea,numai cu ce eram imbracati,cu o bocceluta cu cateva straie de schimb si cu servieta cu actele ce dovedeau cine suntem.Fregventam cursurile Scolii Elementare din Predeal, eu fiind cea mai mica dintre cei 5 frati.Acasa imi spuneau Sonia,dar dupa o vreme fratelui meu mai mare cu 2 ani,la scoala fiindu-i rusine sa pronunte Sonia ,,cu un accent moldovenesc”,mi-au spus Sofia, de fapt asa eram trecuta in certificat si de atunci parca devenisem o persoana mai importanta.Anii au trecut dar din acea perioada mi-a ramas o amintire legata de umilintele suferite din perioada copilariei,faptul ca eram refugiati din Basarabia.
Intr-o zi de la inceputul lunii decebrie 1947,Predealul era imbracat intr-o mantie alba de zapada cum demult nu mai fusese.La scoala domnul invatator ne spune:
,,Copii astazi vom merge pe partia de schi sa-l intampinam pe Majestatea Sa Regele Mihai.”
Bucuria pentru toti copii din clasa a fost mare,mai putin pentru mine.Ne-a scos pe toti in fata clasei sa vada daca suntem frumos imbracati si a inceput:
,,Tu mergi,tu mergi,tu Jigan Sofia du-te acasa”
Am ramas muta,nu intelegeam de ce ma trimite acasa dar uitandu-ma in jos am vazut ca eram incaltata cu ghetele fratelui meu mai mare si aveam un siret alb la o gheata iar la cealalta gheata unul negru.In mintea mea de copil ,am simtit ca ceva se rupe in suflet,pe atunci nu stiam inca ce inseamna umilinta.Anii au trecut,nu mai locuiesc in Predeal,dar ori de cate ori privesc la televizor imagini cu Majestatea Sa Regele Mihai imi revine in minte acea umilinta suferita in copilarie.
Astazi statul roman doreste sa ne faca dreptate votand legi care sa ne faca sa uitam acele nedreptati suferite.Senatul si guvernul le voteaza,le aproba dar de aplicat nu se ma aplica si atunci ramanem cu ,,speranta,toiagul batranetii”
Cu respect Postolache Sofia
Despre loialitatea unui REGE faţă de popor :
http://www.romanialibera.ro/a156735/testamentul-regelui-carol-i.html