Îmi imaginez
Tanase Tasente Dupa 20 de ani de asa-zisa libertate si democratie, oamenii au aceleasi frustrari. Din ce in ce mai multi romani au ramas fara locuri de munca, sunt indatorati la stat si la banci, statul s-a imprumutat cu sume colosale la FMI pentru a plati … pensiile si salariile (?!), tinerii nu mai vad tara asta ca pe o perspectiva, alegand sa o paraseasca, iar viitorul Romaniei este tot mai intunecat. Neputinta de a modifica structurala morala a tarii ii face pe unii din prietenii mei sa spuna ca “intr-adevar, tara asta se indreapta spre dezastru, dar macar nu s-a lasat cu impuscaturi ca in 1989″. Ganditi-va doar ca au trecut abia 20 de ani de la Revolutie, iar lucrurile merg din ce in ce mai prost. Imaginati-va doar cum ar arata Romania dupa 50 de ani de republica semi-prezidentiala. Daca deja dupa 20 de ani s-a infiripat in oameni stari de spirit distructive, ganditi-va doar sub ce forma vor refula dupa inca 30 de ani! Nici nu vreau sa ma gandesc! Este foarte clar ca actuala forma de stat si-a aratat limitele. Republica nu mai functioneaza. Asa ca eu vreau sa-mi imaginez! • Imi imaginez tara asta condusa de un cetatean fara vicii, educat, manierat, cinstit, sobru si integru care sa urmareasca interesul tuturor si sa lase la o parte micile interese personale meschine! |
Senzational articolul! Bravo Tashy! Acum m-am abonat prin e-mail la blogul tau. Scrii foarte bine!
Hai să-ţi explic de ce imaginaţia ta este “bolnavă” (sper să vezi ghilimelele).
Dacă în românia sînt bănci care au clauze contractuale de genul: banca X “are dreptul de a rezilia contractul de credit al unui client care se plânge public de condiţiile impuse de bancă” este clar că sîntem la mîna bancherilor fără ca instituţiile abilitate (în acest caz BNR) să intervină. Iar cînd vorbesc despre “mîna bancherilor” mă refer la cea mai mare putere la nivel mondial, banul. Educaţia, justiţia, sănătatea sînt aservite lui, bancherului şi nu servesc contribuabilul. Articolul tău, în sine, reflectă dorinţa cea mai arzătoare a acestui neam, şi dacă vine într-un ambient de sărbătoare este clar că acest neam nu-şi găseşte locul, liniştea. Sîntem singuri iar speranţele noastre sînt demult spulberate. Ne mai rămîne să ne imaginăm “cum ar fi dacă…”. Frumos articol!
Pacat ca ne imaginam doar.
Senzational! Te felicit pentru articol!