Nunta de Argint a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria

Acum exact o sută de ani, în ziua de 28 decembrie 1917, a avut loc la Iași sărbătorirea Nunții de Argint a Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria. Suveranii se aflau în refugiu în capitala Moldovei, alături de Parlamentul și Guvernul României.

Căsătoria Principelui Moștenitor Ferdinand cu Principesa Maria a avut loc la Sigmaringen, în Germania. La acel moment, Germania se conducea după calendarul gregorian (conform cu care data nunții a fost 10 ianuarie 1893), iar România se conducea după calendarul iulian (conform cu care data nunții a fost 29 decembrie 1892). Diferența de o zi dintre nunta de la Sigmaringen (29 decembrie) și Nunta de Argint de la Iași (28 decembrie) se datorează faptului că diferența de zile dintre calendarul gregorian și cel iulian nu este fixă.

În Familia Regală a României au mai fost sărbătorite două Nunți de Argint: cea a Regelui Carol I și Reginei Elisabeta, pe 3 noiembrie 1894, la București (căsătoria pe 3 noiembrie 1869, la Wied); și cea a Regelui Mihai și Regina Ana, sărbătorită la Castelul Salem din Germania, la 10 iunie 1973 (căsătoria pe 10 iunie 1948, la Atena).

Iată ce consemna Regina Maria, în jurnalul personal, despre sărbătoarea, în familie, a Nunții ei de Argint:

Iași, joi, 28 decembrie 1917 / 10 ianuarie 1918

Nunta noastră de argint! 25 de ani de căsnicie. Dar pot spune din toată inima că mă simt foarte tânără, mult mai tânără decât îmi închipuiam eu că sunt oamenii când ajung la nunta de argint. Nu arătăm bătrâni, nici eu, nici Nando – dar drumul a fost lung și am lăsat multe în urmă, atât bucurii, cât și dureri.

Ei bine, toate acestea au trecut – azi eu și Nando, mână în mână, ne-am jurat că la ceasul acesta, în ciuda nenorocirilor, sau poate ar trebui să spun tocmai mulțumită nenorocirilor, am devenit cei mai buni prieteni, care își iubesc țara într-un fel care,  fără îndoială, nu le e dat prea des suveranilor. Suntem UNA cu țara și, în ciuda împărțirii ei de acum, și țara e una cu noi, căci puținii necredincioși de partea cealaltă nu contează! Ei sunt una dintre revelațiile dureroase care mă urmăresc în viață.

O adunare de doamne mi-a adus o coroană împletită din “beteală”, un fel de fir argintiu, pe care am purtat-o mai târziu la marea cină și care mi-a stat foarte bine, înlocuind în mod potrivit diademele, fiindcă acum nu am nici una cu mine. Toată lumea a fost foarte mișcată, iar copiii au fost foarte drăguți și iubitori.

Înainte de prânz m-am dus cu toți copiii acasă la Nando, unde am primit mai întâi o delegație de ofițeri francezi, apoi una de ofițeri ruși. Bieții ruși, nu se putea să nu-ți pară rău pentru ei, se află într-o situație odioasă și umilitoare – și pe vremuri erau atât de aroganți și de disprețuitori față de noi! Ei bine, vremurile se schimbă – iar acum noi, în ciuda nenorocirilor, suntem centrul invidiat în care domnesc ordinea și loialitatea.

După aceea i-am primit pe toți ai casei, care ne-au oferit felicitările lor, la un prânz mare. Barbu a ținut un discurs emoționant și bine construit, în care a amintit vorbele rostite de Regele Carol la nunta noastră, când a spus că tânăra mireasă venise să fie un nou stâlp al țării – Barbu a dezvoltat tema, arătând că vorbele lui s-au adeverit. Una peste alta, a fost o întâlnire înduioșătoare, fiindcă, în clipe când țara și viitorul nostru se află într-o primejdie atât de amenințătoare, e firesc să te simți mișcat și fiecare manifestare de iubire, încredere sau fidelitate are o însemnătate deosebită.

Chiar și imposibilitatea totală de a ni se oferi darurile obișnuite cu astfel de ocazii face ziua cu atât mai emoționantă, fiindcă nu au altă cale de a-și dovedi loialitatea decît prin simpatie și afecțiune.

După prânz m-am odihnit puțin, prea puțin, apoi a venit Nando la mine acasă și am primit mai multe delegații de doamne cu noi discursuri loiale și mișcătoare. Printre ele, soțiile ofițerilor s-au adunat și mi-au oferit 40 000 de franci pentru lucrările mele de binefacere, pe care-i adunaseră la inițiativa doamnei Coandă.

Ziua s-a încheiat cu o mare cină la care au participat notabilități politice și militare. Înainte să ne așezăm la masă, Nando i-a decorat pe Prezan, Văitoianu și Grigorescu, iar Prezan mi-a oferit “Virtutea Militară” clasa întâi (medalie de război pe care nu o primesc decât cei mai bravi soldați) în numele armatei, pentru că am venit mereu în mijlocul lor, fără teamă. Mi-a făcut o imensă plăcere.

La cină, Brătianu a ținut un discurs foarte frumos, la care Nando i-a răspuns (a trebuit să răspundă la cinci discursuri azi și s-a descurcat de minune), apoi ni s-au oferit verighete de argint îmbrăcate în oțel de război și 500 000 de franci pentru mine anume, ca să-i folosesc pentru binefaceri. Acum pot merge din nou înainte cu spor! Am o mulțime de bani!

A domnit o atmosferă veselă și încărcată de emoție; toți mesenii ne-au privit cu afecțiune înlăcrimată, fiindcă festivitatea aceasta, în mijlocul atâtor încercări, a fost cu adevărat mișcătoare. Și-a făcut apariția și Maruka și și-a ocupat locul ca soție de ministru.

Am avut chiar și o rochie superbă, alb-argintie, pe care întâmplător o păstrasem în rezervă și nu o mai purtasem – s-a potrivit de minune pentru ziua de azi. Am purtat cu ea coronița împletită, din fir argintiu, care mi s-a potrivit și a dat un aer demn.