Despre Regina Maria, la Târgu Ocna

Romulus Dan Busnea

Regina Maria, un simbol de neuitat

,,Am venit în ţară foarte tânără şi am devenit una cu voi toţi. Am dorit de la început viziunea României Mari, am purtat-o la inima mea şi am luptat pentru împlinirea ei”. – Regina Maria a României

Istoria atât de încărcată şi de zbuciumată a oraşului Târgu Ocna, este indubitabil legată de una dintre cele mai strălucitoare şi mai fascinante femei ale timpului, o inovatoare, o suverană care a ştiut să se facă iubită şi respectată de poporul român: Maria, Regina României. Cred că este de datoria fiecărei generaţii de a evoca, de a omagia, dar în primul rând, de a nu uita personalităţile care au marcat cursul istoriei, pentru a se putea astfel raporta la ele. Personalitatea de excepţie a Reginei Maria, a fost marcată în timp de recunoaşterea meritului de a se fi adaptat atât de bine la condiţiile oferite de patria adoptivă. Nu numai că ea a reuşit să se integreze perfect într-un climat străin, dar a fost şi capabilă să ofere românilor cea mai mare parte a binefăcătoarei sale energii, şi asta, într-un moment în care, România avea nevoie de consolidarea poziţiei sale geopolitice, în lumina evenimentelor istorice ale vremurilor.

Din păcate, la Târgu Ocna, în febra manifestărilor prilejuite de ,,Zilele Oraşului”, ca şi de aniversarea celor 95 de ani de existenţă ai Primăriei, s-a uitat de comemorarea celei care a fost Regina Maria şi care, în timpul Primului Război Mondial, a vizitat de cinci ori oraşul de la poalele Măgurii, aflat într-una dintre cele mai frământate zone de război. Note despre aceste vizite se găsesc şi în cartea reputatului profesor de istorie, Corneliu Stoica, ,,Istoria ilustrată a oraşului Târgu Ocna-Din cele mai vechi timpuri până la 1918”.

În această lună, s-au împlinit 90 de ani de la vizitele efectuate de regină printre soldaţii răniţi şi bolnavi de pe frontul de la Târgu Ocna, cărora le-a redat curajul şi siguranţa biruinţei finale. Dar iată şi câteva din însemnările reginei despre călătoriile întreprinse în acest oraş, cuprinse în celebra sa carte de memorialistică ,,Povestea vieţii mele”: ,,Zi de oboseală fizică. Ne-am întâlnit cu Carol şi cu toţi ofiţerii lui la Târgu Ocna. Căldura era copleşitoare şi ne înroşisem ca nişte bujori. Drumul nostru se sfârşea într-un cimitir, unde fuseseră îngropaţi mulţi ofiţeri şi soldaţi, căzuţi în luptă. Aici, lângă o bisericuţă de lemn, s-a oficiat un parastas solemn pentru cei morţi. Se adunase o mare masă de soldaţi şi de ţărani şi s-au rostit nenumărate rugăciuni. Îmi pare bine că am venit aici. Ofiţerilor le-a făcut mare plăcere să ne aibă printre dânşii şi eu socotesc că e bine să rămânem în strânsă legătură cu ei; trebuie să simtă dragostea şi îmbărbătarea noastră, în aceste vremuri de deznădejde. Luni, 6/19 august 1917”.

O altă incursiune în cea mai fierbinte zonă de război, o face însoţită de această dată, de generalul Averescu în ziua de 14/27 august 1917, când situaţia de pe frontul de la Oituz era dramatică, iar întregul oraş era supus unui bombardament nimicitor. ,,Era o adâncă zguduire sufletească pentru mine să mă aflu iarăşi la Târgu Ocna, atât de aproape de locurile unde vitejii noştri soldaţi îşi aduceau prinos viaţa, ca să alcătuiască o stavilă vie între aceste meleaguri încă ale noastre, şi năvala duşmanilor. Generalul Averescu mă rugă să dau în locul lui decoraţiile soldaţilor unei companii de vânători de munte. A fost o clipă plină de însufleţire, când simţirăm cu toţii, laolaltă, acea iubire aprigă, aproape evlavioasă care ne leagă acum pe veci”, scria Regina Maria în a sa carte. Supranumită de popor, ,,Regina soldat”, dar şi ,,Mama răniţilor” pentru atitudinea ei de bravură din timpul războiului, Regina Maria alături de doamnele de la curte, a lucrat direct pe front, în spitale de campanie şi a coordonat activitatea unor fundaţii de caritate. După încheierea războiului, ea a fost cea care alături de Ion Brătianu a reprezentat România la Versailles, unde s-a semnat Tratatul de pace la 28 iunie 1919, iar prin diplomaţia sa, a avut o contribuţie importantă la Marea Unire de la 1918.

Semnificativă pentru împletirea destinului ei cu cel al neamului românesc, rămâne inscripţia gravată pe o cupă de argint oferită de municipalitatea Capitalei, cu prilejul căsătoriei sale cu Prinţul Ferdinand: ,,Bine ai venit, mireasă de Dumnezeu aleasă spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893”.

Ziarul de Bacău – vineri, 24 august 2007