Câmpulung Muscel și Curtea de Argeș, ianuarie 2007

La Campulung Muscel si Curtea de Arges, am inceput initiativa „Orasele Romaniei“ calcand cu dreptul. Dimineata, Campulung Muscel era insorit, desi incepea sa mijeasca frigul iernii. Primarul Calin Andrei si consilierii, alaturi de tineri jurnalisti locali, erau in sala de Consiliu, gata de intalnire. Am expus ideile proiectului pe care il incep astazi si apoi am purtat un dialog cu cei din sala. A fost o ora placuta si, sper, utila. Aceasta o va dovedi doar timpul.
Am plecat apoi la Colegiul National Carol I, unde m-am intalnit cu directorul si profesorii, apoi cu elevii, cu care am vorbit pret de o ora despre cum va trebui sa arate Romania lor, cea de peste 20 de ani. Elevii sunt inteligenti, spontani si inspirati. As vrea sa continui dialogul cu ei pe blog, fiindca nu stiu cat de repede voi putea merge, din nou, la ei la scoala. Am vizitat laboratoarele si salile de clasa, iar una din sali mi-a retinut atentia si mi-am amintit de ea toata ziua: Laboratorul de religie si informatica. Asta da, combinatie! Este un bun exemplu de viziune europeana integrata. Cine stie care sunt firele care leaga religia de informatica, acela ar putea intelege cu o clipa mai devreme Europa si lumea.
De la colegiu, unde Regele Mihai a primit invitatia de a veni la aniversarea de 140 de ani, in ziua de Sfantul Andrei, pe 30 noiembrie, am mers la o expozitie de sculptura si pictura a artistului local Radu Adrian, trecand prin fata gradinii Merci. Expozitia de sculptura si pictura era in Galeriile de Arta. Apoi, aflandu-ma pe bulevardul Pardon, am intrat intr-un magazin de haine, pentru a vedea cum arata un loc obisnuit al urbei. De acolo am mers, impreuna cu parintele protopop Eugeniu, la manastirea daltuita in piatra de la Namaesti. Am luat pranzul si am primit cadou mici matanii de pus la mana si mir sfintit de la Ierusalim. Primarul Calin Andrei a avut amabilitatea de a ma insoti la toate intalnirile.
Am plecat direct la conacul Bratienilor de la Stefanesti, unde am inregistrat un dialog cu dna Munteanu, pentru Antena 1 argeseana. Am discutat lucruri interesante pentru dinamica romaneasca de astazi si despre rolul regalitatii in Romania europeana. Conacul este atat de intim si personal, atat de romanesc si de evocator, incat am avut stanjeneala ca intru in casa oamenilor, in absenta gazdelor. Ultimul locuitor al casei, Dinu Bratianu, a murit in inchisoare, umilit si torturat de romani de-ai lui, zelosi fata de un timp confiscat de altii. Mai tarziu, din acest timp am facut parte si eu. Ceilalti Bratieni, actualii proprietari, asteapta rabdatori timpurile liberale sa le dea casa inapoi. Sper ca rafturile bibliotecilor si camerele sa se umple din nou de substanta romanismului servit impecabil de acesti oameni providentiali pentru politica Romaniei moderne.
De la Pitesti am plecat la Curtea de Arges, unde am inceput printr-o vizita la Primarie. Primarul Gheorghe Nicut era inconjurat de consilierii locali, de jurnalisti si de colegii de la primarie. Am discutat despre proiectele municipiului, despre patrimoniul istoric si arhitectural, despre importanta tinerilor si despre proiectul meu, „Orasele Romaniei“. Ca si pe primarul de la Campulung, am invitat pe primarul de la Curtea de Arges sa vina la Palatul Elisabeta, pentru continuarea dialogului.
Am mers la catedrala episcopala unde m-am inchinat la mormintele regilor si reginelor, apoi am avut o discutie de o ora cu Prea Sfintia Sa episcopul Calinic si cu primarul Gheorghe Nicut.
Am vorbit despre legaturile orasului cu orasul german Wied, locul de obarsie al reginei Elisabeta; apoi, despre dimensiunea sociala a bisericii si despre proiectele comune cu Fundatia Principesa Margareta a Romaniei; in fine, despre constructia unei noi biserici la Episcopie, care sa stea alaturi de cea veche si sa gazduiasca mormintele regale in viitor, altele decat cele ale regilor si reginelor Carol I, Ferdinand, Elisabeta si Maria.
Am innoptat la Curtea de Arges la o pensiune numita „Montana“, primitoare si curata.
A doua zi, pe 1 februarie, mergem la Grupul Scolar Forestier, unde ma intalnesc cu un mare grup de profesori si apoi cu un amfiteatru plin de elevi. La ambele intalniri vorbim despre viitorul Romaniei si despre valori, despre ceea ce ei asteapta de la societate si ce vor sa dea societatii. Unii spun ca ar vrea o sala polivalenta, altii universitati celebre in lumea intreaga, altii se ingrijoreaza de somaj, iar altii vorbesc despre valorile traditiei romanesti, despre patrimoniul arhitectural si simbolurile religioase. Iar o fata spune ca ar vrea ca peste 30 de ani catedrala voevodala si zestrea identitara a Curtii de Arges sa fie tot acolo, ca un far pentru generatiile care vor urma.
Sederea de doua zile la Campulung Muscel si Curtea de Arges a fost placuta si datatoare de speranta din prima pana in ultima clipa. De la gazde pana la jurnalisti, toata lumea a inteles exact efortul identitar pe care as vrea sa-l realizam impreuna, in Uniunea Europeana, prin forta comunitatilor din orasele Romaniei.