135 de ani de la inaugurarea Castelului Peleș

Acum o sută treizeci și cinci de ani, în ziua de 7 octombrie 1883, a fost inaugurat Castelul Peleș, în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta.

Zece ani după cumpărarea moșiei Sinaia și opt ani de la punerea pietrei de temelie a castelului, la 7 octombrie 1883, Castelul Peleș este inaugurat cu fast. Între timp, țara devenise suverană și independentă, luând numele de Regatul României. Leagănul dinastiei naționale avea acum drept proprietari un rege și o regină. La ceremoniile de inaugurare au luat parte mii de români, oficiali și oameni din popor, precum și numeroși invitați străini.

“Ceremonia începu conform tradiției la 9 dim. printr’un serviciu divin, la biserica mânăstirei, în prezența Mitropolitului Primat și a numeroși înalți demnitari Români și streini. În fața castelului, un batalion de vânători cu drapel și muzică dădeau onorurile.

Dupe sfințirea apei și dupe cântarea unui Te-Deum, generalul Crețeanu[1], șeful Casei Militare a Regelui, a dat citire următorului document de inaugurare:

Eu, Carol I, Domn și Rege

Cu Elisabeta Regină

Dupe o silință neobosită de doi ani, în luptă cu un tărâm nestatornic, străbătut de isvoare, isbutit-am a pune la poalele Bucegiului temelia acestei clădiri, în anul mântuirei 1875, iar al Domniei Noastre al IX-lea.

Zidirea s’a oprit pe timpul răsboiului pentru Neatârnarea României. Întrat-am în această casă a noastră în anul mântuirei 1883, iar al Domniei Noastre al XVII-lea, datu-i-am nume: Castelul Peleșului.

Acest document, transcris pe un pergament cu litere artistice de însăși Regina, se găsește expus actualmente jos în Vestibulul de onoare. El fu iscălit de către Suverani, Mitropolitul Primat[2], de diversele personalități presente etc. Cu ocazia aceea s’a distribuit invitaților și o medalie comemorativă, azi foarte rară, executată de marele gravor berlinez Kullrich[3].

În timp ce muzica intona imnul național și soldații scoteau urale nesfârșite din piepturile lor, întreaga adunare se îndrepta spre intrarea castelului. Acolo Stöhr, maestrul și executorul operei, prezintă regelui, pe o perniță de catifea, cheia castelului artistic lucrată. Cu dânsa Suveranul deschide ușa de onoare, admirabila operă de artă în ceeace privește canaturile de lemn sculptat, cât și armătura metalică artistic fasonată.

La dejunul de gală care a avut loc imediat dupe aceea în splendida sală de mâncare a castelului, Regele a toastat primul cu următoarele cuvinte memorabile: Am clădit acest Castel, ca semn durabil că dinastia liber aleasă de națiune este adânc înrădăcinată în această frumoasă Țară și că recompensăm dragostea poporului Nostru prin încrederea nelimitată pe care o avem în viitorul scumpei Noastre Patrii. Îndeplinesc deci o datorie sfântă, o dorință vie, ridicând în această casă a Noastră, cu vin românesc, primul pahar în onoarea și pentru fericirea României.

Aceste cuvinte fură primite de asistență cu entuziasm delirant. Ca răspuns, beizadeaua Dimitrie Ghica, președintele Senatului, prim Efor al Spitalelor Civile din București și creatorul Sinaiei moderne împreună cu Regele Carol I, închină în numele Națiunei pentru dinastie. Pe urmă Vasile Alecsandri, în toată gloria talentului său strălucitor, pronunță următoarea alocuțiune: Din strămoși, când un Domn sau un Boier mare întră în casă nouă, poporul se adună în fața ușei și îi urează: să ai atâtea onoruri și atâtea biruințe câte grinzi și câte cărămizi sunt în casă, atâta fericire și atâta glorie câte grăunțe de nisip sunt în ziduri. Aceiași urare tradițională o facem astăzi M.M.L.L. în numele Națiunei întregi. Fie ca binecuvântarea dumnezeiască și dragostea poporului să fie totdeauna oaspeții Lor în noua Lor casă, încântătoare ca o poveste a Peleșului”[4].

Regele Carol consemnează succint, dar mândru și cu multă luare-aminte, ziua inaugurării castelului. Pagina de jurnal este intitulată “Mutarea în Castelul Peleș” [5]:

“Vânt dinspre nord, frig, senin. Ora 9 liturghie oficiată de vicar, cu cor, participă mitropolitul. Ora 11, gata. Vremea se întunecă, la ora 10 începe să plouă. Sturdza[6] și Lecca[7] la mine, ultimul îmi aduce lista civilă. Toate monedele de aur au fost bătute în monetăria noastră. Ora 10½ singur pe jos la castel, unde totul e pregătit pentru sfințire. Venit Basset de la Weinberg. Ploaia încetează. Ora 12½ sfințirea armelor în curtea castelului de către mitropolit. Cler, cor. Gardă de onoare cu muzică. D. Ghica, Rosetti[8], toți miniștrii în afară de Brătianu[9], Crețescu[10], președinte al Curții de Casație, Grădișteanu[11], președinte al Curții de Conturi, prefectul Poliției, efori, prefectul de Prahova, președintele Consiliului general, generalii Cernat[12], Budișteanu[13], Fălcoianu etc. Ridicarea steagului este salutată cu salve. Stöhr îmi înmânează cheia de la poarta centrală, pe care eu o descui. Citesc documentul de inaugurare și îl semnez. Mitropolitul sfințește întreaga clădire, aproape toate încăperile. Ora 2 dineu în sufrageria mare, 50 de persoane, de asemenea Gr. Sturdza[14], care a venit din Moldova. La dejun țin primul toast, în cinstea țării. D. Ghica în cinstea noastră. Apoi vorbesc Alecsandri, Rosetti, care e foarte călduros, mitropolitul și Cernat. După masă cafea în primul salon. Stöhr a fost și el la masă, primește Crucea de ofițer al Ordinului Steaua României. Ora 31/2 vin ingineri și publiciști din toată Europa, care au sosit de la Paris cu trenul Orient-Expres. Abort, von Blanitz, ministrul bulgar al lucrărilor publice etc., 30 de persoane. Li se arată castelul, iar noi îi invităm la ceai. Rămas până la ora 6. Toți se întorc la București. Seara, la ceai, Alecsandri, Sturdza și dr. Felix[15], care a venit de la Berlin. Orele 8-10 pregătit manevrele cu Cernat și Budișteanu. Ploaie”.

Fragment din volumul Povestea Castelului Peleș de Principele Radu al României

[1] Victor Crețeanu (1832-1897), militar de carieră, a condus o brigadă de cavalerie în Războiul de Independență. După război este numit adjutant al Regelui Carol I și este înaintat la gradul de general de brigadă în anul 1881.

[2] Calinic Miclescu.

[3] Friedrich Wilhelm Kullrich (18 decembrie 1821 – 1 septembrie 1887), gravor german de reputație europeană, a studiat la Academia de Arte Frumoase de la Berlin, începând cu anul 1849, după ce începuse meșteșugul de fierar, învățat de la tatăl său. A lucrat în anul 1851 un medalion pentru monumentul lui Frederich cel Mare din Berlin. A lucrat la Monetăria Statului în vremea Regatului Prusiei și a Imperiului Germaniei.

[4] Mihai Haret, monografia „Castelul Peleș”, București, Cartea Românească 1924, paginile 30-31.

[5] Jurnal – Carol I al României, Editura Polirom, volumul I, 2007, pagina 255.

[6] În anul 1883, Dimitrie Sturdza era ministru de Externe.

[7] Dimitrie Lecca (2 decembrie 1832, Tecuci – 4 iulie 1888), general, om politic liberal, deputat, ministru. Urmează înalte școli militare la Metz și Paris. A ajuns la gradul de general de brigadă (1880), după ce a participat în Războiul de Independență. A fost președintele Camerei Deputaților în patru legislaturi consecutive, în perioada 1882–1888. A fost ministru de Război (11 februarie–10 mai 1866, 11 iulie 1879–29 aprilie 1880).

[8] C.A. Rosetti (2 iunie 1816 – 8 aprilie 1885), fondator și lider al partidului liberal, publicist român, unul dintre cei mai proeminenți pașoptiști și militant pentru Unirea Principatelor Române. A fost unul din fondatorii Academiei Române (numită în 1867 Societatea literară română). A fost Președintele Camerei Deputaților, primar al Bucureștiului (mai–august 1877), ministru în mai multe guverne și senator.

[9] I.C. Brătianu (2 iunie 1821–16 mai 1891), proeminent om politic liberal, a dominat politica celei de-a doua jumătăți a secolului XIX-lea. A fost prim-ministrul României în anii 1876–1881 și 1881–1888. A fondat Partidul Național Liberal în 1875 și a fost președintele acestuia până la 4 mai 1891. A fost, de asemenea, președintele Camerei Deputaților (1868–1869). Membru de onoare al Academiei Române (1885).

[10] Alexandru Crețescu (1825-1885), jurist și om politic român. A studiat în Franța și a obținut doctoratul la Paris. A fost președintele Curții de Casație și ministru de Instrucțiune Publică și Culte (1868–1869).

[11] Constantin Grădișteanu (17 septembrie 1833–10 aprilie 1890), licențiat al Facultății de Drept din Paris. Președinte al Adunării Deputaților (19 ianuarie–16 noiembrie 1889). A fost ministru de Finanțe și președinte al Curții de Conturi.

[12] Generalul Alexandru Cernat (17 ianuarie 1828 – 8 decembrie 1893), a fost ministru de Război al României, calitate în care a ordonat la 6 aprilie mobilizarea armatei în Războiul de Independență. În august 1877, armata română a cucerit reduta Grivița sub conducerea sa. A fost șef al Statului Major General, iar de-a lungul anilor 1864-1888 a fost ales deputat și senator.

[13] Constantin Budișteanu (4 noiembrie 1838–7 noiembrie 1911), general și om politic liberal. A luptat în Războiul de Independență, fiind rănit grav la Plevna. General de Divizie (1892), general al Corpului 1 armată (1896). A fost ministru de Război, deputat și senator. A ocupat funcția de președinte al Senatului României în anii 1909–1911.

[14] Principele Grigore Sturdza (1821, fiul domnitorului Mihail Sturdza –1901), militar, om politic, scriitor, om de știință, deputat, senator. A studiat la Paris și Berlin. A fost general în armata turcă, sub numele ,,Muhalis Pașa”.

[15] Iacob Felix (6 ianuarie 1832–19 ianuarie 1905), medic ceh, naturalizat român, doctor în medicină și chirurgie la Viena, profesor la Universitatea București, membru al Academiei Române (1879) și vicepreședinte al Academiei (1885–1886). A participat la Războiul de Independenţă, conducând spitalele militare din Turnu Măgurele.