Divizia 4 Infanterie Cluj, 101 ani

La 15 august 1916, exact acum o sută unu ani, a fost înființată prin decret regal Armata a 4-a (de Nord). Regele Ferdinand I al României a semnat, în noaptea de 14/15 august 1916, Înaltul Decret nr. 2784.

Primul comandant a fost generalul de divizie Constantin Prezan (1861 – 1943), cel care în anul 1930 a fost numit mareşal al Armatei Române.

Punctul de comandă al Armatei a 4-a a fost stabilit la Bacău. Avea în compunere Diviziile 7, 8 si 14 Infanterie, Brigada 3 Mixtă, Brigada 4 Călăraşi, Divizia 2 Cavalerie, trupe şi servicii ale Corpului 4 Armată din Iaşi.

În campania militară din Carpaţii Orientali şi din Transilvania au mai intrat în subordine, temporar, Diviziile 6 si 15 Infanterie, ultima fiind numită şi „Divizia de Fier”, comandată de generalul de brigadă Eremia Grigorescu, cel care s-a acoperit de glorie în bătălia de la Oituz, sub deviza „Pe aici nu se trece!”.

La 10 noiembrie 1916, la comanda Armatei a 4-a (de Nord) este numit generalul de brigadă Constantin Christescu, iar la 5 decembrie 1916, Comandamentul Armatei a 4-a şi-a încetat activitatea. Marile unităţi şi unităţile din subordine au fost repartizate Armatelor 1 şi 2 Române, sub comanda cărora au participat la marile bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917.

La 10 decembrie 1918, cu Ordinul nr. 807 al Marelui Cartier General, se constituie, la Sibiu, Comandamentul Trupelor din Transilvania, la comanda căruia a fost numit generalul Traian Moşoiu (fostul comandant al Diviziei 7 Infanterie), iar în funcţia de şef de stat major, generalul Ştefan Panaitescu (fostul comandant al Brigăzii 4 Infanterie). Punctul de comandă a fost stabilit la Sibiu, unde era şi Guvernul Românesc al Transilvaniei. Noua structură de armată avea în compunere patru divizii (6 si 7 Infanterie, 1 şi 2 V.M.) cu circa 15.000 de combatanţi.

1920 și 1921 sunt anii în care Marele Cartier General s-a desfiinţat, iar corpurile de armată şi diviziile au intrat în „atribuţiile prevăzute de legi şi regulamente pe timp de pace”. Comandamentul Trupelor de Vest (pentru Transilvania) şi Comandamentul Trupelor de Est (pentru structurile militare dislocate la est de Prut), înfiinţate în anul 1919, au continuat să existe până la 1 aprilie 1921, când au fost desfiinţate. Comandanţii Comandamentului Trupelor de Vest au fost generalii Arthur Văitoianu şi Nicolae Petala.

În anii 1921-1939, în Transilvania a funcţionat Inspectoratul General de Armată nr. 3, care avea în subordine Corpurile 6 si 7 Armată. Până la 1 aprilie 1921, când s-a desfiinţat Comandamentul Trupelor de Vest, la comanda C. 6 A. (şi a structurilor anterioare) s-au aflat generalii Constantin Prezan, Constantin Christescu, Traian Mosoiu, Gheorghe Mardarescu, Nicolae Petala şi Arthur Văitoianu. După 1 aprilie 1921 şi până la 23 martie 1939, C. 6 A. a fost comandat de generalii Nicolae Petala, Danilă Pop, Alexandru Hanzu, Ioan Prodan, Dumitru Motas, Gheorghe Florescu şi Christea Vasilescu, eminenţi conducători militari, despre care Octavian Goga scria că „în perioada interbelică, în Cluj şi în Transilvania, toţi comandanţii au săvârşit o operă de mari proporţii şi de unanimă preţuire”.

Armata a 4-a Română a fost singura structură operativă care s-a aflat neîntrerupt pe front, de la Prut la Volga şi de la Stalingrad în Munţii Boemiei, lângă Praga, din iunie 1941 până în mai 1945.

Majestatea Sa Regele Mihai I a semnat Înaltul Decret Regal nr. 1346 din 28 iunie 1947, conform căruia, începând din 1 iulie 1947, a luat fiinţă Regiunea a 3-a Militară, cu sediul la Cluj, prin transformarea Comandamentului 6 Teritorial. Ea a rămas în funcțiune până în anul 1960, când s-a transformat în Armata a 3-a, iar în anul 1980 a luat numele de Armata a 4-a.

După 1990, marea unitate a purtat numele de Armata a 4-a Transilvania, iar ulterior Corpul 4 Armată Teritorial Constantin Prezan. Începând cu anul 2008, marea unitate se numește Divizia 4 Infanterie Gemina.