Diferenta
|
Motto: “Sa învatam care este diferenta între:
Daca ar fi sa masor insuficienta leadership-ului politic de astazi, ea nu s-ar afla în lipsa indivizilor talentati sau a vointei lor, a bunei-credinte, a cadrului democratic sau a libertatilor. Ceea ce le lipseste politicienilor din întreaga Europa, în mod îngrijorator, este instinctul comunicarii, generozitatea, profunzimea si respectul din partea cetatii. Oamenii politici europeni desavârsesc democratia pe masura ce sfarâma încrederea oamenilor în institutiile lor. Ei consolideaza libertatea si prosperitatea în timp ce politizeaza pâna la satietate viata de zi cu zi. Ei încurajeaza cinismul în detrimentul iubirii si al credintei si demonetizeaza generozitatea, înlocuind-o cu sterilul pragmatism masurabil în voturi. Prea multi politicieni înlocuiesc esenta rara a privilegiului prezentei publice cu divertismentul. Atunci, diferenta dintre un politician si un fotbalist sau o soprana de coloratura devine imperceptibila. Iar aceasta afecteaza institutiile democratice, nu oamenii care le servesc. Fiindca democratia este de neînlocuit, dar aceasta nu inseamna ca nu are nevoie sa fie perfectionata. Intreaga prezenta a Familiei Regale in tara, in ultimele doua decenii, ofera un fel complementar de leadership, în România devenita – institutional – europeana; un mod regal de a fi lider, de a avea putere nu prin bani, prin politica ori prin trusturi de presa, ci prin forta exemplului personal, prin spiritul de raspundere, prin loialitatea fata de tara, prin generozitate si prin îndeplinirea rolului de model în societate. Toate acestea nu sub semnul datoriei civice sau al vocatiei istorice, ci al unui fel peren de a reprezenta Statul si natiunea. Si, mai presus de toate, din respect pentru viata româneasca si cea europeana, în general, care nu se limiteaza, în realitate, la îngustimea tragi-comica a unora din cei care ne conduc. Se spune ca civilizatia europeana a migrat în cursul istoriei de la est la vest si de la sud spre nord – de la Atena spre Roma, peste teritoriul Frantei de astazi înspre tarile nordului, acoperind si împlinind spatiul european care, apoi, a impulsionat dezvoltarea întregii lumi, cea de peste mari si oceane. Luând-o ca pe o observatie istorica, un rol semnificativ în dezvoltarea României l-a avut tânara dinastie româna, ce se revendica biologic din toate centrele „vitale“ europene – de la marea Mediterana la marea Nordului si de la Atlantic la izvoarele Dunarii. Cu cinci decenii în urma, in discursul inaugural ca presedinte al Statelor Unite ale Americii, la 20 ianuarie 1961, John Fitzgerald Kennedy lansa fraza: “Nu întreba ce poate sa faca tara pentru tine – întreaba ce poti sa faci tu pentru tara”. Astazi, Kennedy, ca si Regele Mihai (doua personalitati din aceeasi generatie), poate aparea demodat. Adevarul despre rolul cetateanului în democratiile liberale a ramas, însa, acelasi. Sta în mâna locuitorulul „cetatii“ sa faca din tara lui casa unei natiuni sau sa o transforme într-o societate cu raspundere limitata. Drumul României de la comunism la democratia liberala înseamna si o suma de paradoxuri: oameni care au trait în acelasi spatiu si timp se acuza unii pe altii de a fi existat într-un sistem pe care nu si l-au ales singuri; în acest timp, societatea este obligata sa se repare, în chip durabil, cu “mesteri autohtoni” si cu “materialul clientului”; o parte a României profunde crede ca toate relele îi vin de la democratie, iar uneori presa, politicienii si societatea civila produc haos în numele libertatii si exercita bunul plac în numele democratiei; adesea, pentru a scapa de urmele comunismului, noi folosim democratia împotriva libertatii si libertatea împotriva democratiei. În ultimii ani, tranzitia româneasca a creat cazuri hilaro-dramatice, punând în aplicare zicalele “cui pe cui se scoate” sau “hotul striga hotii”. Toate acestea nu sunt, desigur, inventate de români. În ultimele decenii, modelul leadership-ului european s-a concentrat pe politicieni, an de an, datorita aprofundarii democratiei. Lumea europeana occidentala traieste unul din cele mai mari momente din istoria ei, în privinta dezvoltarii economice, cultivarii pacii, extinderii si nuantarii puterii soft, educatiei, diplomatiei si culturii. Dar aprofundarea democratiei a dus si la o excesiva politizare a vietii de zi cu zi. Astazi, de la Madrid, Paris si Londra, pâna la Berlin, Bucuresti si Varsovia, orice gest public este interpretat politic si orice gest care nu are relevanta politica este ignorat. Statele, organizatiile si politicienii au primit numele de “actori”, iar politica a ajuns sa înlocuiasca, asa cum spuneam mai sus, divertismentul. Aceasta s-ar putea sa fie de folos campaniilor electorale, sa fie de folos popularitatii, dar nu ajuta la îmbogatirea notiunii de lider, celei de om de stat si nici respectabilitatii si statorniciei tarii. Puterea nu sta, în realitate, doar în mâinile politicienilor. Oameni cu putere sunt multi alti semeni ai nostri. Ignorarea puterii lor duce la o exacerbare a aparentei suprematiei politicienilor. Politica începe sa ocupe 80% din spatiile mass-mediei si politicienilor, în chip nefericit, li se atribuie raspunderile întregului leadership. Asa se ajunge la dispretuirea si criticarea lor dincolo de orice limita a imaginabilului si la lipsa de încredere si de respect fata de institutiile statului. Cârmuirea româneasca de astazi nu face exceptie de la acest fenomen. Doar ca, în plus, ea are de facut fata unei statalitati lovite serios în deceniile trecute, saraciei, ambiguitatilor politicii deceniului trecut, slabiciunii institutiilor si lipsei oamenilor de Stat. În timp ce societatea încearca sa se curete de comunism si de securism vazute, pe buna dreptate, ca dusmani ireductibili ai libertatii, democratiei si prosperitatii, identitatea si leadership-ul au de luptat – pe deasupra – si cu viitorul, dat fiind ca globalizarea cere o continua reaseazare, în sistemul international, a statalitatii si suveranitatii. Experienta post-decembrista a produs noi tristeti si noi cazne Regelui Mihai, dar tot ea a reprezentat, dupa anul 2000, sansa Casei Regale din România. În anii ’90, monarhia a constituit subiect de rafuiala între oamenii politici. Ca în orice rafuiala politica, subiectul disputei nu prea conteaza. La începutul anilor ‘90, monarhiile europene occidentale pierdusera de mult relevanta politica si reprezentau statul, în chip mai mult simbolic si ceremonial. Pe de alta parte, lumea euro-atlantica a anilor 2000 nu ar fi acceptat niciodata un sistem în care puterea politica sa fie concentrata în mâna unui singur om, precum cea, de exemplu, a regelui Ferdinand. În fine, tot asa cum mediul euro-atlantic este putin sau deloc interesat de momentele istorice în care s-a produs o fractura identitara sau satatala a unei natiuni, tot asa statele care au jucat un rol în scoaterea României din abisul comunist sunt putin interesate de monarhie. Pentru sistemul international a fost important ca România sa se lepede de regimul ante-decembrist, nu sa faca restaurari identitare. Aici începe relevanta Casei Regale, astazi. Daca leadership-ul politic românesc nu ar cunoaste astazi anumite deficiente, daca România ar avea douazeci de mii de euro pe cap de locuitor si daca ar functiona ca o masinarie perfecta, Casa Regala nu ar avea o prea mare relevanta, indiferent de viziunea, legamântul sau talentele ei. Faptul ca familia noastra are un rol de jucat în România de astazi nu se datoreaza, asadar, nici simpatiei oamenilor politici fata de monarhie, nici nelinistii tarilor lumii fata de continuitatea statala sau identitatea noastra. A început sa fie limpede, însa, o manifestare a instinctului binelui national la români, chiar daca ei nu îl numesc astfel. Acest instinct a trecut prin epoci si culturi, prin mode si sisteme, s-a strecurat miraculos printre tradari si distrugeri, prin fantezii institutionale si democratii originale si a re-aparut, surprinzator, la indivizi sau generatii care nici macar nu stiau ca el exista. Oamenii au o nevoie telurica de a purta un nume. Societatea are instinct, nu numai nevoi. Democratia si libertatea, alaturi de curcubeul lor de valori împartasite nu cred ca pot exista fara valorile statorniciei: puterea exemplului personal, loialitatea, generozitatea, spiritul de raspundere, rolul de model. În plus, daca vom coborî de la înaltimea metaforelor pe solul pragmatismului, vom vedea ca institutia, pentru a putea lucra, nu are nevoie numai de regulamente, ci si de oameni care sa le respecte. Pentru a putea domni legea, este nevoie de oameni care sa aiba impresia ca domnia legii este necesara. Lumea europeana de mâine nu are nevoie de tari prospere si predictibile, în vest si de cazuri de “democratura” în est. Uniunea Europeana are nevoie sa construiasca o paradigma noua pentru sistemul international, dovedind ca statul-natiune, inventat tot de Europa acum trei sute de ani, poate avea un urmas în sistem. Pentru aceasta, tarile din estul european recuperat politic si sistemic trebuie sa devina o sursa de energie si de inspiratie, nu o greutate pe umerii occidentului. Tot Kennedy, un democrat convins, nu s-a sfiit sa vorbeasca despre excesele puterii în democratie. El spunea, in discursul tinut la Amherst College, în ziua de 26 octombrie 1963: „Când puterea îndreapta omul catre aroganta, poezia îi aminteste despre limitele umane. Când puterea îi îngusteaza orizontul preocuparilor, poezia aminteste omului despre bogatiile si diversitatea existentei lui. Când puterea corupe, poezia curata. Pentru ca arta statorniceste adevarurile de baza ale omului care trebuie sa serveasca drept fundament al judecatii noastre“. În România de astazi, în multe cazuri, puterea politica îndreapta omul catre aroganta, îi îngusteaza orizontul preocuparilor si îl corupe. Acest lucru nu a încetat sa fie adevarat, din 1989 încoace. Nu stiu precis la care „poezie“ se referea Kennedy, dar stiu ca în tara noastra de astazi, regalitatea este un antidot la chiriasii veleitari ai istoriei si la aventurierii politici. Daca gasim timp si resurse sa fim înca, în anul 2009, o pepiniera de lideri „originali“ si impredictibili, putem sa gasim timp sa deschidem ochii în fata principiilor si valorilor celor care ne-au facut neamul cu o picatura mai demn. |
Tocmai s-a încheiat confruntarea televizată a celor trei candidaţi la preşedinţie: Tr. Băsescu, M Geoană şi C Antonescu. În timp ce priveam mă gândeam la eleganţa, prestanţa şi consistenţa discursului Principelui Radu, care ar fi surclasat de departe prestaţia gălăgioasă şi sterilă, de multe ori demagogic-electorală, a celor trei. Nimic despre statalitatea preşedinţiei, a instituţiilor statului, despre preşedintele apolitic, despre depolitizarea conducătorilor de instituţii… S-a vorbit despre cine e mai mincinos, mai chiulangiu, despre flotă si salariul cumnatului, şi alte asemenea. Acesta a fost nivelul. Iar în final, ca repere morale de persoane publice, candidaţii au indicat preferinţele lor: soţia; mitropolitul Daniel; Chirilă nu ştiu cum… (un cântăreţ care a publicat o scrisoare deschisă către adolescenţi, am aflat din comentariile ulterioare). Şi eu, naivul, care mă gândeam la Regele Mihai. Dar un astfel de reper moral nu putea fi spus decât de Principele Radu, nici unul din ceilalţi n-ar fi îndrăznit vreodată.
Multumesc din suflet! va stimez atit pe dumneavoastra cit si intreaga Familie Regala.
va multumesc,
Monica B.
… doar diferenta intre rosu si portocaliu o mai putem face. 🙂
O parte din populatie moare de foame in timp ce candidatii la presedentie au donatii de miliarde de lei.
Asta-i adevarul crunt din pacate.
Acest post poate fi un mesaj transmis spre eternitate natziei romane. Genial construit, articulat shi punctat cu intzelepciune, cred ca acest text ascunde caldura ce poate aduce linishtea shi sigurantza in sufletele romanilor care shi-au pierdut orice incredere. Intzeleg ca totzi cei care spera intr-un viitor pentru tinerii de astazi, se pot stringe in jurul Vostru Altetza, convinshi ca minciuna va fi inlocuita de adevarul, crima de justitzia, iar lacrimile de zimbete. Trebuie sa recunosc acum, ca cei care va cunosc, va citesc shi va sustzin, shi-au gasit in sfirshit steaua norocoasa….. Romanii se afla astazi in fatza unei shanse istorice…..shi nu ma refer aici la alegerile care bat la usha. Curios cum populatzia Romaniei va fi obligata sa aleaga “raul cel mai putzin rau” (a cita oara in ultimii 20 de ani?!?) in timp ce Altetza Voastra este pregatita sa le redea oamenilor demnitatea de care au fost jefuitzi la 30 decembrie 1947. Shi pentru ca am ajuns aici, vreau sa fac o mentziune la mesajul Dumneavoastra…..Afirmatzi ca “Pentru sistemul international a fost important ca România sa se lepede de regimul ante-decembrist, nu sa faca restaurari identitare.” – ceea ce cred eu este o mare eroare shi rushine in contul Occidentului. Dimpotriva, parerea mea este ca, demn ar fi sa se inceapa cu reparatzia acelei nedreptatzi istorice care a marcat “decapitarea” destinului Romaniei. Nu cred ca exista vreun guvern occidental reprezentant al unei natziuni Aliate in cel de-al Doilea Razboi Mondial, care imediat dupa ’89 sa-shi fi cerut scuze Regelui Mihai pentru a nu fi facut nimic atunci cind acesta (shi prin acesta intreaga Romanie), a fost umilit de criminalii bolshevici. Shtiu ca astazi prioritatzile sint altele, iar Altezele Voastre nu vor cere niciodata nimic…. insa fara corectarea istoriei, oamenii vor continua sa se certe pe marginea acestui moment. Foshtii Aliatzi trebuie sa recunoasca faptul ca l-au abandonat pe Regele Mihai in 1947, gest ce poate reda romanilor increderea in cel ce nu i-a dezamagit niciodata, atit in spirit cit shi in fiintza. In acelashi timp, ar fi shi o simpla reparatzie morala fatza de Majestatea Sa. Altfel, sint sigur ca odata ce oamenii va vor acorda respectul shi increderea, Familia Regala va continua sa contribuie la progresul intregii Europe…..
Citind un astfel de text, cei trei candidatzi ramashi in cursa pentru Cotroceni par nishte puradei adunatzi intr-o baltoaca, ce se cearta pentru gogoasha umpluta cu marmelada….. Romanii serioshi ar trebui sa se gindeasca la referendum….. fara suparare……
adevar trist ,cules din trairea noastra , simtit si scris aici numai de oameni adevarati si responsabili ,oferind puterea exemplului concret pentru a intelege calea obtinerii adevarului dorit de a fi si fericit!
adevar trist ,cules din trairea noastra , simtit si scris aici numai de oameni adevarati si responsabili ,oferind puterea exemplului concret pentru a intelege calea obtinerii adevarului dorit de a fi si fericit!
mi-a placut mult articolul…si cata dreptate curge de aici…sa ne traiti inca o suta de ani…cu plecaciune,dania
.Sunt prea multi români sceptici privind recuperarea morala a natiunii noastre. Personal nu cred în profetii, în premonitii, în previziuni, în anticipatii apocaliptice calculate, “garantate”, logice, legice, biblice, mitice, astrologice, nostradamice, ezoterice…Deslusind istoria autodevorarii civilizatiilor, pot accepta cel mult ipoteza unor conspiratii…într-o lume dinamica, nesigura, exploziva la propriu si la figurat. Stiu, în schimb, locul si timpul deprecierii, alterarii de la cap spre coada a natiunii romane în cea mai dura si de durata criza morala de modele si valori autentice. Stiu ca istoria Romaniei a fost frânta la mijloc, ca o coloana vertebrala, strivita de tancurile si cizmele comunismului stalinist, pralizand fiinta nationala a Romaniei sub ochii nepasatori ai Occidentului. Stiu ca de acolo ni se trag toate relele, poate nu fiecaruia în parte si la fel, dar poporului, ca întreg, în mod sigur. Stiu ca (pseudo)revolutia româna din 1989 nu s-a sfârsit, continua înca dupa 20 de ani, va mai dura… Stiu ca în ambele jumatati ale lumii de azi – de Est si de Vest, revolutia si revelatia mondiala despre care, deja psihotic, se fac atâtea anticipatii si speculatii, curg prea încet, chinuitor de încet… Pe cât de naucitor si din ce în ce mai galopant fuge timpul, parca pe atât de lent, din ce în ce mai greoi se misca aceasta revolutie inerta a carei coada nu se întrevede: este ca un cordon care abia începe sa îsi patrunda prin propriul gol, sa treaca prin sine si sa se întoarca pe dos. Ca un sarpe care se autoînghite si se autodevoreaza trecându-si visceral prin sine, prin propriul tub digestiv dintre gura si rect: întai capul urias, apoi corpul prelung , coada nesfârsita…Scopul MISCARII ROMANIA ALTFEL nu este reinstaurarea Monarhiei, ci reinstaurarea suveranitatii poporului pentru a învata sa îsi decida singur viitorul, sa nu îi mai fie jucat destinul, la masa de poker politic între Washington, Moscova, Londra…la cacealma, pe mana mârsavilor tradatori si pradatori din interior. MISCAREA ROMANIA ALTFEL nu este exclusiv promonarhista, ci este o organizatie unificatoare care militeaza pentru aglutinarea fortele progresite – formatiuni, organizatii, ligi, asociatii, societate civila – pentru remodelarea Romaniei, pentru purificarea morala si primenirea natiunii, pentru dreptul de participare activa la revolutia si evolutia acestei lumi. O lume tot mai labila si imprevizibila pe masura ce se departeaza de originile ancestrale, creationiste.
MISCAREA ROMANIA ALTFEL
http://tashy.ro/miscarea-romania-altfel/
:atata timp cat Romania va fi o pepiniera de corupti si mafioti,nu vom putea ridica ochii spre alte orizonturi si mai ales nu dsuntem demni de loialitatea si franchetea unui print.Sunt de vina si [politicienii,dar si mintea romnului de rand este cea de pe urma.Silviu brucan avea dreptate,inca 50 de ani ii mai trebuie romanului de rand sa invete democratie.Sunt inca multi romani care spun ca a ne intoarce la monarhie inseamna ca ne intoarcem cu o suta de ani in urma.Mi se pare o greseala reonata.Vai de noi.
Îmi pare rău ca a-ţi renunţat!! Chiar îmi doream să fiţi preşedine, să schimbaţi ceva în această ţară minunată, dar….. trebuie să înţeleg, că oamenii deştepţi şi cinstiţi nu prea au ce căuta deocamdată, în mizeria politică existentă de mulţi ani în România.
Cu respect, Ariana
Leadership? Valoare total straina mascaricilor din politica romaneasca. Ar trebui invatat de la gradinita, nu sa venim sa il propunem din Occident, ca alternativa la ofertele de silicoane si de modele de 4×4. Toata admiratia mea pentru “schimbarea la fata” a Casei Regale a Romaniei in ultimul deceniu! Dumnezeu v-a dat ca aliat istoria!
Va iubim din suflet! Pr. Efrem
POATE CA ….MIINE,CEI PUTINI DE ACUM VOM FI MULTI! POATE CA PENTRU MINE VA FI TIRZIU,DAR PENTRU NEPOATA MEA,IMI DORESC DIN TOT SUFLETUL!
TOATA STIMA INTREGII FAMILII REGALE!
Alteta Voastra Regala,
ca de fiecare data o declaratie pertinenta si o analiza obiectiva asupra societatii romanesti. Cred ca trebuie sa ne conducem dupa cele expuse de Altetele Voastre in proiectul Romania, Altfel. Daca in fiecare zi vom incerca sa transpunem in realitate ideile transmise de acest veritabil mesaj programatic, cred ca vom avea un viitor mai bun. Iar Casa Regala a Romaniei prin atitudine, traditie si exemplu va fi mereu stalpul acestui neam.
Ganduri bune,
A. Jadaneant
Bună ziua tuturor!
În primul rînd aş vrea să-mi exprim mirarea stîrnită de aplombul cu care, în ultimile zile, aţi scris cîteva articole politice de adîncă profunzime şi care au marcat căteva puncte valoroase în contul dumneavoastră. Sînt convins că îndrăzneala şi siguranţa cu care punctaţi astăzi sînt calităţi mai vechi ale dumneavoastră şi nu întîmplări răzleţe. Ce mă intrigă este faptul că aceste texte apar cu cîteva zile înainte de alegeri, acum cînd nehotărîrea, nemulţumirea, dispreţul faţă de politic în rîndul populaţiei este mai mare ca niciodată. Teoretic, m-aş fi aşteptat ca acestea să apară după alegeri dar practic, cred că e mai bine acum, se vor hotărî şi cei care nu ştiau ce să aleagă între un picnic şi mersul la urne.
Şi încă ceva: un popor înfometat şi gîrbovit de datorii nu poate fi raţional, nu poate gîndi limpede la bun simţ sau datoria faţă de patrie. Acestea vor ocupa locuri codaşe în priorităţile lui de zi cu zi, mîncarea şi locul de muncă sînt cele care primează în aceste momente. De aceea cred că PNL-ul şi-a ales greşit momentul în care să vorbească de bun simţ şi responsabilitate iar asta se va vedea la urne.
Aş mai vrea să spun că un text bine gîndit şi argumentat face cît o zi cu soare, de-aici şi regretele noastre că nu sînteţi în mijlocul celor trei participanţi excesiv mediatizaţi, ca să-i mai potenţaţi puţin. Şi apropos de texte frumoase… nici un “tz” sau “sh” nu vor suplini lipsa diacriticilor de pe tastaturi aşa că ar fi ideal dacă nu s-ar mai utiliza această metodă! Vă rugăm!
Atata timp cat dumneavoatra si Casa Regala veti tine vii aceste principii romanii vor avea un punct de reper. Va respect si cat voi traii voi lupta si va voi sustine. Eu le voi spune copiilor mei adevarul despre Casa Regala din Romania si sper ca toti cei care cunoastem adevarul sa o facem. Eu jur credinta steagului cu stema regala pentru ca pentru mine este singurul care ma reprezinta. Leii ar trebuii sa restaureze coroana vulturului si sa sustina din nou acele cuvinte in latina “NIHIL SINE DEO” care atat de bine reprezinta fiinta noastra nationala si traictoria Casei noastre Regale.
12:18 Alegerile prezidenţiale din România: Tinerii sunt primii deziluzionaţi (presa franceză)
Paris, 22 nov /Agerpres/ – Românii sunt chemaţi duminică la urne în cadrul primului tur al alegerilor prezidenţiale, la 20 de ani după căderea comunismului, în contextul unei crize politice şi economice, primii deziluzionaţi fiind tinerii, scrie în ediţia de duminică, 22 noiembrie, cotidianul francez Le Telegramme.
În pofida unei campanii care a invadat străzile Bucureştiului, românii par să nu fie interesaţi de alegeri.
În Piaţa Universităţii, studenţii trec fără să privească la cei care împart afişe cu candidaţii.
Într-o ţară în care puţini merg la vot (50% rata absenteismului la alegerile prezidenţiale din 2005), tinerii ”nu-şi mai fac iluzii”, după cum afirma un analist de la institutul de sondaje BCS.
Adriana (22 de ani) nu va merge la vot, deoarece, pentru studenta la limbi străine, acesta ”nu va schimba nimic”. ”Clasa politică şi opozanţii săi sunt acolo (la putere) de pe vremea comunismului, s-au îmbogăţit din privatizări şi n-au făcut nimic pentru România. M-am săturat de disputele lor neîncetate, de minciunile lor şi de jocurile lor”, afirmă Adriana.
Corupţie, scandaluri politice, clientelism şi fraude electorale…, tinerii preferă să facă haz de necaz.
De fapt, din octombrie şi de la căderea guvernului, ţara trece printr-o criză politică gravă. Nu s-a reuşit formarea unui nou guvern.
La toate acestea se adaugă o criză economică ce a lovit din plin o Românie ce se afla în plină creştere economică. Inflaţia este constantă, PIB-ul a scăzut cu 7,1% şi rata şomajului, care îi afectează îndeosebi pe tineri, s-a dublat într-un an.
În acest context şi în vreme ce se împlinesc 20 de ani de la căderea regimului lui Ceauşescu, discursuri cvasinostalgice răsună chiar şi la cei mai tineri. ”Nimic nu s-a schimbat de 20 de ani. Este chiar mai rău”, comentează Ştefan (21 de ani), născut în timpul sfârşitului comunismului. ”Desigur, nu era libertate, dar toată lumea găsea de lucru şi ţara nu era îndatorată. Acum, mulţi dintre prietenii mei sunt şomeri”, a mai spus el.
”Privaţi de libertate timp de decenii, românii au picat într-un capitalism fără măsură. Peste tot suntem împinşi să consumăm. Oamenii au devenit individualişti”, este de părere Cătălina (22 de ani), studentă la jurnalism. ”Mi-ar plăcea ca mentalităţile să evolueze şi ca tinerii să se angajeze, dându-şi seama de faptul că votul lor este important”, a afirmat tânăra, chiar dacă ea admite ”că aceasta va lua cu siguranţă timp”. AGERPRES/(Angela Sârbu)
” Romania este un vas de argint care trebuie slefuit ” – este o rmarca pe care am auzit-o la o emisiune tv.. Da, cred ca asa este, dar cine sa o slefuiasca, cine sa ne scoata la lumina? Unde sunt liderii credibili, unde ne sunt modelele, cine-si mai abandoneaza propriile interese pentru interesul general? Tinerii sunt de zamagiti de oferta de la alegerile prezidentiale, dar nici nu se implica in viata politica, nu sunt atenti la ce se petrece pe scena politica. Cand Principele Radu si-a inceput campania electorala avea nevoie de un sprijin mult mai consistent din partea tinerilor ,dar se pare ca nu la avut de vreme ce s-a retras. Nimic nu se realizeaza de la sine, fara o minima implicare.
——————————————————————————–
Azi, 22.11.09, mi-am facut datoria fata de mine insumi si fata de societate mergand la vot, unde mi-am exprimat optiunea pentru unul dintre candidatii la functia de Presedinte al statului precum si optiunea, prin referendumul initiat de catre Presedintele in exercitiu, privind Parlamentul unicameral si reducerea numarului de parlamentari. Ma gandeam, asistand la lupta politica murdara si desantata din ultima vreme, la faptul ca Principele Radu ar fi obtinut, intradevar, cu usurinta un scor peste asteptarile privindu-l pe Crin Antonescu, daca nu superior chiar si celorlati doi candidati, Traian Basescu si Mircea Geoana. Principele Radu ar fi fost un candidat cert de turul doi. Dar, participand in aceasta cursa pentru functia de Presedinte al Republicii, cu atat mai mult daca ar fi trecut in turul al doilea, si si mai mult, daca ar fi castigat alegerile, aspiratiile tuturor simpatizantilor si sustinatorilor Regelui si Familiei Regale si idealul restaurarii Monarhiei Constitutionale, ca forma definitiva de guvernamant, ar fi fost puse sub semnul incertitudinii si, tot ce este posibil, sub tirul crancen al clasei politice actuale, de tip mafiot, si insasi imaginea integra a Casei Regale ar fi avut de suferit in aceasta conjunctura politica si sociala in care poporul suveran nu este inca pregatit pentru impunerea Monarhiei prin Referendum. Ca si alti multi promonarhisti, ma tem si eu din adancul sufletului de eventualitatea ratarii sansei istorice, intr-un viitor nu prea indepartat (pe masura ce politiocienii parca fac inadins, din amatorism, din oportunism si carierism, tot ce le sta in putinta sa compromita conceptul de “republica” si “presedinte” de republica), de a reaseza democratic Monarhia pe Tronul Romaniei. Ori, pentru a valorifica imensa sansa ca Romania sa redevina Regat, organizatia noastra militanta, “MISCAREA ROMANIA ALTFEL” , isi asuma un rol maret si unic din punct de vedere istoric: pregatirea poporului roman pentru actul de importanta cruciala ce se va fi infaptuit prin vointa natiunii romane de a a-si hotari singura viitorul, peste nu mai mult de o generatie, in deplina cunoastere, constiinta si legitimitate. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
1.A cam dat-o in bara in cazul: cunoastere/intelepciune. Diferenta merita sesizata dar nu se potriveste in context. Sau poate daca le-ai inversa….putin:P.
2.Kennedy…..right person at the wrong time. Putin prea carismatic si cam prea iubit/iubitor si cam prea nu putea sa se detaseze de asta ca sa nu fie un handicap. Parere de om cinic si rau:): era periculos.
3. Mai povestim dupa ce va castiga Basescu. Am mai spus si repet ca eu cred ca Regele Mihai(Casa Regala a Romaniei) va avea un rol important in acest moment al istoriei. Sper sa se gaseasca persoane care sa asculte sfaturi bune fara sa vada planuri oculte in spatele lor. Cred ca din orice se poate invata ceva care poate fi integrat si folosit constuctiv. Si eu am invatat de la mediocri ca ajuta sa fii solidar cu oamenii de acelasi “soi”.
Alteta Voastra,
Am citit jurnalul dumneavoastra de azi, si mi-am incantat ochii, mi-am bucurat sufletul ca ati pomenit de poezie exact intr-un context pe care l-am abordat si eu intr-o discutie cu un prieten.
Lasati-ma sa va raspund la intrebarea dumneavoastra, in calitate de poeta. Chiar daca poeziile mele nu sunt publicate, si nu am recunoastere, mi-am acceptat de curand destinul si am indraznit sa-mi privesc sufletul, pe care mi l-am ascuns prin poezii, descoperind astfel maretia si importanta poeziei. Am incercat sa ma inteleg pe mine, de accea m-am cautat intens. Mare mi-a fost mirarea sa ma regasesc in cuvintele lui Goethe, sa il simt aproape pe Khalil Gibran sau Tagore, sa simt ca Rilke imi vorbeste mie, sa ma regasesc in cateva poezii de-ale lui Minulescu si in cateva versuri ale lui Eminescu. Aceasta regasire a insemnat mai mult decat orice recunoastere a societatii in care traiesc. O societate care si-a pierdut sisteme de referinta, care a fost tinuta din scurt in timpul comunismului de un parinte prea sever si poate intoxicat cu acelasi virus al puterii, mai apoi confuzati de trecerea brusca de la comunism la democratie, cu presedinti ce ar fi trebuit sa isi atribuie calitati de parinti pentru toti romanii, nu doar pentru cei cu acelasi simbol electoral! Acest haos ne afecteaza pe toti indiferent de apartenenta politica! Ce e asa de greu de inteles? Ce e asa greu de a fi cinstit? Ce e asa greu de a-ti iubirii poporul mai mult ca propria ta functie? De ce ne e asa greu sa alegem fara a fi manipulati sau cumparati? Unde este constiinta romanilor? Ne-am furat-o unii altora pentru ca nu mai ramasese altceva de furat in tara asta?
Am curajul si credinta sa afirm ca poezia trebuie sa reinvie in sufletele romanilor dintr-o nevoie la fel de acuta ca si cea a painii.
Spuneti ca nu stiti precis la ce fel de poezie se refera Kennedy.
Mie si articolul dumneavoastra de azi mi-a inspirat o tendinta poetica, deoarece poezia e vocea sufletului, e inspiratie si e adevar tocmai pentru ca ea vine dintr-o sursa la care au acces cei iluminati si intelepti. Cred ca aceasta e singura poezie la care putea sa se refere si Kennedy in antiteza pe care o facea intre poezie si putere! Un confident al poeziilor mele imi spunea zilele trecute ca poetii sunt profeti ai iubirii! Iubirea in forma ei cea mai pura este vesnica! Ea eclipseaza orice forma de putere a unor caractere prea slabe si suflete umbrite! Ea detine ceva ce nici banii si nici puterea nu vor reusi sa aiba vreodata… eternitatea! De aceea e considerata o interpretare cu caracter divin! Ea poate fi la fel de importanta ca orice stiinta, fiind o stiinta a sufletului!
Science arose from poetry–when times change the two can meet again on a higher level as friends. Goethe 🙂 ♥
Cu “poezie” si condescendenta,♥
Daniela L.♥
AVR Principe Radu,
Va rog SA VA Explicati ,… ATITUDINEA !
“… sa gasim timp sa deschidem ochii în fata principiilor
si valorilor celor care ne-au facut neamul
cu O PICATURA MAI DEMN “.
Deasemenea, in aceeasi ordine de observatii ATENTE, ..:
“… sa gasim timp si resurse sa fim înca, în anul 2009,
o pepiniera de lideri „ originali “(!) si “…, SA FIM im – predictibili ?
adica CU AMBITII DESARTE !?
” I M – … ” = prefixul acesta , “prezice” CEVA …,
care nu poate fi prevazut !
predictibili = +